Fundaţia CIREŞARII

luni, 21 noiembrie 2016

Aşteptare...

Eu te-am strigat cu disperare, cu-nfrigurare si plangand,
Şi-am auzit o voce blanda si iubitoare raspunzand;
Eu te-am rugat sa-mi dai lumina, calauzire inteleapta,  
Cu nesfarsita bunatate, Tu mi-ai spus numai atat: “Asteaptă!”

S-astept? Cat sa astept? De ce?... Stateam infrant si ratacit.
Oare e mana Ta prea scurta? Urechea Ta n-a auzit?
Şi în genunchi a cata oara te-am implorat un semn sa-mi dai?
Vreau un raspuns la rugaciune, spune-mi doar: ”mergi”, sau spune-mi: ”stai”,

 M-ai invatat sa vin la Tine sa cer, sa cred, si voi primi,
 Tu ai promis ca esti cu mine, c-o să m-ajuti oriunde-as fi,
 Dar ma simteam pierdut si singur. Strigam… Tu raspundeai in soapta
 Cu dragoste si cu rabdare: ,”Copilul meu iubit, asteapta!”

 Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit, nedrept.
 Priveam spre cer cu neputinta... Sa mai astept? De ce s-astept?
 Atunci ai coborat la mine si m-ai privit în ochi. Plangeai...
 Mi–ai  spus: “Doreai un semn, o voce..., atât e tot ce îţi doreai?

 As fi putut sa clatin muntii, sa-ntunec soarele pe cer,
 As fi putut s-aprind  vazduhul, sa-i inviez pe cei ce pier.
 Daca ti-as arata intruna ce sa alegi sa-ti fie bine,
 Tu ai avea raspuns la toate, dar… nu m–ai intalni pe Mine!

 Nu ai putea simti iubirea cu care-i inconjor pe sfinti,
 Nu ai putea primi puterea pe care-o dau celor infranti,
 N-ai astepta tacut o raza s-alunge norii disperarii,
 Nu ai simti odihna sfanta venita-n urma incercarii ...

 N-ai sti sa umbli prin credinta, nu m-ai vedea că-s langa tine,
 Inima ta cea zbuciumata nu s-ar mai odihni in Mine;
 Nu ai cunoaste revarsarea iubirii mele pe deplin
 Cand Duhul Sfant iti umple viata cu pace si cu har divin.

 Daca durerea ta ar tine numai o clipa... n-ai lupta,
 Nu ai cunoaste biruinta ce poti s-o ai prin jertfa Mea,
 S-ar implini visele tale, dar dorul Meu s-ar spulbera,
 N-as mai putea sa fac din tine o perla in comoara Mea.

 Deci fiul Meu, mergi prin furtuna gandind la zilele seine 
 Stiind ca cel mai mare dar e… sa ma întâlneşti pe Mine!
 Chiar daca nu gasesti raspuns si viata-ti pare prea nedreapta
 Sa-ti amintesti ca sunt cu tine chiar si atunci cand spun “Aşteaptă!”.”

* nu cunosc autorul!
** mulţumesc Rebeca Pelmus pentru sesizarea poemului





4 comentarii:

  1. Gânduri cuvinte,scrise cu suflet si har,în care ma regasesc, ca într-o oglinda a timpului pierdut si (re)gasit...
    Slava Domnului !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. E superpoezie... Numai că Rebeca încă nu mi-a spus cine-i autorul...

      Ștergere
  2. Autorul nu e atât de important cât este SURSA (revelatia Duhului )...

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru bucuria de a citi aceste versuri!
    Minunat!

    RăspundețiȘtergere