Cu inimă de Grinch – de Nicolae.Geantă

„Wow! Grinch!”, a strigat o fată zilele trecute în timp ce eu scotoceam niște documente printr-un dulap la liceu și întâmplător am dat peste un desen, iar un băiat care își bagă nasul pe unde nu-i fierb oalele, mânat de o indiscreție de soacră, se împlântase exact lângă mine. I-am dat flăcăului desenul și l-am întrebat dacă știe cine e personajul (de desene animate)?

-     E Grinch! Ăla care strica sărbătoarea Crăciunului!
-     Și de ce o strica?
-     Pentru că era rău!
-     De ce era rău?

S-a așternut tăcerea!

-        Cine știe de ce Grinch se purta urât, de ce era rău?

-        Nu avea familie. Era singur, a zis cineva.

-        Ceilalți se purtau urât cu el...

-        Fiindcă era șmecher!

Și descrierile au curs șuvoi.

-        Niciunul din voi nu are dreptate!, le-am replicat. Grinch se purta urât pentru că avea doar jumătate de inimă! Citiți povestea ilustratorului său dr. Seuss. Și când ai jumătate de inimă te porți grincește: dărâmi tot ce-ți apare-n cale, urăști, minți, furi, înjuri, te bucuri de lacrimile altora! Bei răul ca pe Cola. Te porți arogant, îi umilești pe cei din jur, ești nedrept, nu-ți pasă de nimeni și de nimic! Tu, de ce ești rău?, l-am întrebat pe flăcăul cu pricina.

Liniște. Isihie de deșert.

-        Știți ce e interesant? Că spre finalul poveștii Grinch primește și jumătatea de inimă care-i lipsește! Și-atunci începe să fie bun, să facă binele, să iubească... Să fie altul. Să fie el. Dar cum am putea avea inima întreagă?, i-a iscodit apoi pe liceeni.

-        Dacă învățăm carte.

-        Dacă ne facem cuminți și ascultători.

-        Dacă facem fapte bune.

-        Nu copiii. Am văzut o droaie de oameni școliți care au o jumătate de inimă! Am văzut și bogați și săraci cu o jumătate de inimă. Am văzut chiar oameni care fac fapte bune și totuși comportamentul lor e de Grinch. Urăsc, sunt răi cu familia, mint ANAF-ul, blestemă concurenții, vorbesc urât despre semeni. Faptele bune, diplomele, avuțiile, actele caritabile nu-mi garantează că voi avea o inimă întreagă! Partea de inimă care e goală nu poate fii umplută decât de Hristos! Numai când îl întâlnești pe Dumnezeu și începi să-L iubești, numai atunci descoperi jumătatea de inimă care-ți lipsește!

Peste o oră le-am povestit altor liceeni despre „inima de Grinch”. La final a venit un băiat destul de înalt și isteț și m-a întrebat:

-    Domnu’, da’ putem avea două inimi?

-     Desigur! L-am îmbrățișat și le-am spus tuturor: Vedeți, acum eu am două inimi. Una a mea în stânga, și una a lui în dreapta. Și el are la fel! Deodată, o fată a sărit și ea în îmbrățișare!

-    Acum aveți trei inimi!

 Am plecat pe holurile liceului întrebându-mă retoric: Oare de ce unii creștini sunt încă plini de răutate? De ce unii urăsc pe alții care nu împărtășesc întocmi aceleași încredințări ca și ei? (Că doar toți cred și-L iubesc pe același Hristos). De ce interdicții, marginalizări, șușoteli, can-can-uri ajunse inclusiv pe Internet? De ce fariseism, aroganță, narcisism, proaste maniere? De ce divorț? De ce o stare continuă de bombăneală acră, de ce spate întors la probleme, de ce nepăsare? Și de ce unii trăiesc o singurătate siberiană chiar în mijlocul „alor săi?” În patru cuvinte: de ce avem inimă grinch? Simplu: pentru că ne funcționează doar jumătate din ea!

„Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta!... Și pe aproapele tău ca pe tine însuși!” (Marcu 12:30-31), ne-a sfătuit Domnul Isus Hristos. La Dumnezeu nu merge cu jumătăți de măsură. Cu inimi împărțite! Cu iubire fifty-fifty! Cu inimile ca de Grinch! La Dumnezeu e o singură carte: totul!

Iubește! Nu vei avea niciodată inima jumătate goală...

 Nicolae.Geantă,
home