 |
| adaptare foto după coperta volumului Lysei Tawn Bergen vezi AICI |
Când a murit zilele trecute Hunter - câinele meu de vânătoare frumos și tare isteț, l-am găsit cu ochii deschiși uitându-se spre fereastra biroului la care eu scriam. A murit cu dorul după mine. Mă aștepta. „A murit cu ochii după dumneavoastră fiindcă l-ați făcut fericit, m-a încurajat Mihaela Mănescu. Ați fost propriul lui Rai!” Declarația poetei, chiar în toiul lacrimilor mele, e o filosofie profundă de viață: noi putem fii Raiul celor din jur! E-adevărat, putem fii și... iadul!
Pitt Popovici
spunea că familia e colțul de Rai. Nu pentru că în cămine zboară îngerii, nu
pentru că nu sunt neajunsuri. Ci pentru că partenerul te fericește, te încântă
la extaz. Prezența lui te face să trăiești ca în sânul lui Adam. Dar pentru
asta trebuie să fii și tu un înger. Din nefericire în multe familii partenerii nu
se simt ca în Rai ci ca pe Marte. Ca doi extratereștrii. Din când în când ei văd
farfurii zburătoare. Aud țipete, uși trântite și văd scântei verzi pe la tâmple.
Când Dumnezeu ne-a permis să venim în această lume, scopul Lui nu a fost să ne facem vile, să avem samovare, elicoptere, vestimentații Armani ori accesorii Zwarovski. Ci peste tot pe unde trecem să fim Rai pentru ceilalți. Picior pentru șchiop, ochi pentru orb, cum bine zicea Iov. Sau măcar pâine caldă pentru flămânzi. Ba, chiar dacă nu putem să le oferim nimic, simpla prezență în jurul lor să-i facă să simtă Raiul. Să fie toți asemeni unei slujitoare, care după ce își sfârșea predica și pleca sfântul Francisc d’Assisi, începea să smiorcăie: „Cât a vorbit el eu umblam prin Rai, acum am coborât iar pe pământ!”
O femeie iubitoare
e Raiul soțului ei. Copiii sunt Raiul mămicilor. Părinții-s Eden pentru prunci.
Un muncitor e Raiul colegilor săi. Un bătrân e Raiul comunității sale. O
familie e Raiul vecinilor ei. Profesorii sunt Raiul elevilor. Medicii sunt
Raiul bolnavilor. Înstăriții sunt Raiul săracilor. Păstorii, preoții sunt Raiul
turmei lor. Nu e o utopie. Ci o realitate. Numai că trebuie pusă în practică. (Nepusă
generează iadul).
După ce Hristos
ne-a poruncit să predicăm Evanghelia oricărei persoane pentru a o călăuzii înspre
Tatăl, noi ne străduim să urcăm oamenii în Rai. Și sincer anevoios reușim. Dar,
mă gândeam eu zilele astea: n-ar fi mai ușor să fim Rai pentru ei? S-aducem
Raiul aici jos?
Domnul Isus Hristos
oriunde a fost prezent oamenii au dat buluc. Împărăția Lui se ia cu năvală. De
2000 de ani. Simplu: pentru că El e Rai pentru omenire!
Când micuța
Marie-Lou a pășit duminica dimineața în biserică a văzut toți enoriașii triști,
morocănoși, plânși. „Sssst, azi dimineață a murit pastor John!” „Wow? Atunci ce
fericiți vor fi îngerii!”. Ea știa că pastorul ducea Raiul cu el.
Chiar așa, tu
ești Raiul cuiva? Îl duci cu tine? Dacă nu meditează adânc: cine nu duce Raiul,
atunci ce duce?
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu