Aş fi vrut
să primesc eu paharul
Ce ne leagă
în noul veșmânt.
Dar, am
fost pentru Tine amarul,
Răzvrătit
de atâta pământ.
Aş fi vrut
să fi fost eu ştergarul,
Să Îţi
şterg usturimea din răni.
Când ai
fost pus pe lemn ca tâlharul
Am fost
ura, săpată în mâini.
Aş fi vrut
să fi fost eu la cruce
Să Te plâng
de durere și dor.
Dar, trăiam
pe atunci la răscruce
Nu știam
unde plec dacă mor.
…
Aş fi vrut
să pot fii lângă Tine
Să-Ți sărut
orice rană din trup.
Dar eram
robul propriului sine
Prea legat
de păcat ca să-l rup.
Christian
Dume
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu