Dacă nu era Crăciun... - de Nicolae Geantă

„N-ar fi fost brazii împodobiţi cu globuleţe”. „Nu mai venea Moşul cu cadouri”. „N-am fi avut sărbători de iarnă”. „Nu am fi ştiut cum arată beteala şi nici clopoţeii”. „Nu am fi ascultat niciodată colinde”. „N-ar fi fost luna în care ajutăm săracii”. „N-am fi avut vacanţă”. „Nu s-ar fi născut Isus”. Sunt răspunsurile tinerilor României la întrebarea: „Cum ar fi arătat omenirea dacă nu era Crăciun?”.

E adevărat că fără sărbătoarea Crăciunului, pavoazarea, ledurile, forfota şi consumerismul exacerbat n-ar fi fost posibile. Iar economiile lor ne-ar fi prins bine. Dar dincolo de aceste obiceiuri de fiţe, dacă cel mai remarcabil moment al lumii – când Dumnezeu S-a făcut trup – n-ar fi existat, atunci nu s-ar fi născut niciodată Hristos! Iar lumea ar fi rămas mai departe robită de păcatele ei, fără un Mântuitor care să-i aducă eliberare! Gratuită. Tuturor.

Dacă nu era Crăciun – (Nativitate e corect spus), istoria n-ar fi fost niciodată ruptă în două. Am fi trăit doar lecţii vechi, chiar într-o lume nouă. Dacă nu era Crăciun, Biblia s-ar fi-ncheiat cu ameninţări (Maleahi 4), nu cu promisiuni (Apocalipsa 22). Biserica nici n-ar fi existat, iar Neamurile ar fi fost discriminate, lăsate-n rătăcirea minţii lor bolnave. Fără Biserică n-am fi avut un centru de tratament al unor vieţi banale. Dar nici sfinţi pe care cerul îi aşteaptă acasă, căci omenirea, tot sub blestemul lui Adam ar fi trăit.

Dacă nu era Crăciun, Steaua n-ar fi răsărit niciodată deasupra ieslei Betleemului, îngerii n-ar fi coborât pe scara timpului să colinde Pruncul născut în scutece sărace, iar noi n-am fi ştiut că Dumnezeu poate lua şi chip de Om. Isus Hristos n-ar fi intrat în lumea noastră, drept consecinţă noi n-am putea intra într-a Lui.

Dacă nu s-ar fi născut Isus, în Numele cui ar fi cerut săracii de pomană? În Numele cui s-ar fi vindecat bolnavii, în Numele cui ar fi primit copiii binecuvântarea? În Numele cui am fi fost botezaţi, în Numele cui ar fi fost căsătoriţi îndrăgostiţii, în Numele cui s-ar fi citit muribunzilor din Scriptură? În Numele cui s-ar fi înălţat rugăciuni? În Numele cui ar fi venit Duhul Sfânt?

Dacă nu era Crăciun, n-am fi cunoscut Adevărul. Iar Dragostea n-ar fi fost niciodată gustată. Fără să se fi născut Isus, nici azi n-am fi scăpat de copacul teologiei; femeile ar fi rămas mai departe nepreţuite, sclavii nu şi-ar fi căpătat libertatea, răul n-ar fi fost răsplătit cu bine, vrăjmaşii n-ar fi fost niciodată binecuvântaţi.

Dacă nu era Crăciun, n-ar fi fost niciodată o Cruce a iertării. Acuzaţiile acide ne-ar fi găurit sufletele arse. Fără Crăciun şi fără Cruce, n-am fi avut nici Înviere. Iar boldul morţii n-ar fi fost învins. Azi, moartea e doar o umflătură sub covor.

Dar slavă Domnului că a fost odată Crăciun. Cu adevărat. N-au fost suficienţi proorocii, nici apostolii, şi nici îngerii. „Ci El Însuşi S-a trimis pe sine”, spune Max Lucado. Hangiul, magii, păstorii, Iosif şi Maria, au fost de faţă când Dumnezeu s-a hotărât să viziteze în carne şi oase planeta. Asta ca să ne arate că înainte ca noi să ştim că avem un Salvator, aveam deja Unul.

Este decembrie, este Crăciun. Primiţi-l cu fast pe Pruncul ajuns Regele cerului. Sărbătoriţi-L în inimi curate. Căci cel mai sărac piept din Bărăgan, Apuseni sau Subcarpaţii Curburii, în care sălăşluieşte Isus, este mai sfânt decât toate altarele din catedralele lumii.