Societatea de Geografie din România, filiala Prahova - Conferința KARAMOJA LIFE

click aici sau pe imagine pentru mai multe...

Karamuja Life - Nicolae Geantă - Conferință la Inspectoratul Școlar Județean Prahova

 

Nu duceți oamenii în eroare cu viața voastră! – de Nicolae.Geantă

În urma unei predici în care am pus accentul pe sfințire, un bărbat din biserică s-a rugat printre altele: „am putea să ducem oameni în eroare cu viața noastră...” Ce rugăciune inspirată! Cât adevăr! Noi trebuie să ne comportăm în așa fel încât să nu inoculăm în mintea oamenilor erori! Credința fake e de la Satana! Îți promite Cerul dar te duce în iad!

Nu putem promova o sfințenie falsă, cu standarde mai jos decât a cerut Dumnezeu, cu idoli contemporani acceptați de dragul schimbării, cu rugăciuni în care nu ne rugăm, cu „drăgălășenii” ale lumii băgate prin dos chiar în biserică. Cu entertainment (ne)creștin. Cu fanatism religios. Cu penitențe pe care nu le-a cerut nici Dumnezeu. Și nici cu political-corect-ul asta care tot zmintește societatea de azi. La Dumnezeu totul e simplu: da este da, și nu este nu!

Credința fake nu e doar fariseism, e fățărnicie. Nicolae Iorga zicea că „fățarnicul are două fețe și niciun obraz!” E ca moneda de 1 ban: cu două fețe și nicio valoare. Când îl asculți ești aburit de el mai rău ca geamurile la condens. Cuvintele sale te rătăcesc cu adevărul în buzunar!

Nu vă lăsați duși cu zăhărelul de oameni. Biblia ne spune căci însuși Iosua a fost păcălit de gabaoniți! Dar știți când? Când a crezut ce o s-a spus fără să ceară sfatul Domnului! Când am ieșit din Scripturi suntem victime ale escrocilor!

Nu duceți oamenii în eroare cu viața dumneavoastră. Nici atât cu încredințările personale. Nu-i faceți să creadă că Cerul e altceva decât este! Acela nu e Cer. E pedeapsă.

Mi-am amintit la finalul acelei rugăciuni că după ce au trims 12 iscoade în Canaan, Moise și Israel așteptau vestea cea mare de luare în primire a țării. (E scris în Numeri 13! Chiar acolo...) Numai că 10 dintre „vitejii” întorși din misiune au raportat „spaime și neputințe” care au făcut inima poporului moale ca apa! Pentru că iscoadele dăduse cu virgulă „înnegrind înaintea poporului țara pe care o iscodise”. Prin urmare evreii n-au mai dorit să lupte cu niciun chip în acea zi! Și, au trebuit să își târască galoșii prin deșert timp de 40 de ani! Erorile de credință costă. Atenție: pentru ele nu plătesc doar pe cei necredincioși... Niciun israelit nu a intrat în Canaan!

Pe oameni îi putem ușor păcăli. Dar Pavel ne avertizează: „Dumnezeu nu se lasă batjocorit! Ce seamănă omul aceea vași secera!” (Galateni 6:7)

Nicolae.Geantă

Purtați eleganța cu voi! – de Nicolae.Geantă

Charles Swindoll povestește că atunci când era marinar a ajuns pentru prima dată în Japonia. Înainte să debarce și să coboare pe țărm, căpitanul vasului i-a adunat pe toți pe punte și le-a ținut un discurs: „Trebuie să țineți minte că sunteți într-o țară străină. Oamenii de aici nu știu deloc limba noastră, nu știu nimic despre țara sau cultura țări noastre. De aceea când veți merge printre ei purtați-vă în așa fel încât japonezi să fie foarte impresionați de țara noastră!”

În anul 2025 suntem într-o călătorie în care ne vom intersecta cu oameni. Cu mii de oameni. Unii ne vor cunoaște deja, pentru alții vom fi necunoscuți. Ca și creștini trebuie să ne purtăm printre ei atât de frumos încât nu doar să-i impresionăm, ci să-i și determinăm să-și dorească Cerul lui Dumnezeu. În funcție de cuvintele și faptele noastre, de predicile rostite la întâlniri publice, de implicare în slujire, de comportament în societate creștinii trebuie să determine oamenii din jurul lor să-și dorească nu numai să fie ca ei, ci să „emigreze” din împărăția „lumii acesteia” spre „Împărăția lui Hristos”.

În calitate de ambasadori ai lui Hristos, Dumnezeu ne-a oferit haine ale eleganței. Nu le țineți în dulap! La naftalină! Nu le îmbrăcați doar de „zile mari!” Purtați permanent eleganța cerească cu voi! O să vedeți că nu peste mult timp o vor îmbrăca și ceilalți...

Nicolae.Geantă

De ce glumele se sting mai repede ca durerile? – de Nicolae.Geantă

Un înțelept stătea de vorbă cu oamenii. În timpul discursului său are impresiona mulțimile, înțeleptul le-a spus și o glumă. Oamenii au râs de s-au prăpădit. În altă zi înțeleptul a repetat gluma. Oamenii au râs dar mult mai puțin. După alte zile înțeleptul a spus din nou aceeași glumă. De data asta oamenii nu s-au mai amuzat. Nu a mai râs nimeni. Atunci înțeleptul a zâmbit, și  uitându-se peste mulțime a spus: „Vedeți, pentru că v-am spus aceeași glumă la un moment dat nu ați mai râs. Atunci de ce continuați să vă plângeți aceeași problemă la nesfârșit?”

Chiar așa de ce glumele se sting mai repede ca durerile? Sau de ce dacă ne e cunoscut necazul tot ne lamentăm cu el? De ce ne place să târâm după noi saci grei ai lucrurilor nerezolvate? De ce...

Într-o zi, Hristos a spus mulțimilor care-L urmau cu duiumul să alunge îngrijorările. Mai ales pentru ziua de mâine. „Ajunge zilei necazul de azi” (Matei 6:34), a zis Mântuitorul. Dar înainte să le ceară să nu se mai îngrijoreze i-a îndemnat: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui” (Matei 6:33).

Dumnezeu nu ne asigură că nu vom mai avea necazuri. Dar ne asigură ceva: alături de El vom trece mai ușor prin ele! Ați putea să mă contraziceți. Dar vă răspund tot c-o întrebare: „De ce ateii, necredincioșii, sau oamenii care nici nu vor să audă de Dumnezeu, în momentele de maximă durere ar dori ca Dumnezeu să le ridice îngrijorarea?”

Nicolae.Geantă

2025 sub semnul lui NU...

Nu iubiți oamenii pentru ceea ce au! Posesiunile se pot pierde.

Nu vă alegeți prietenii ca și cărțile după copertă! Doar conținutul este valoare.

Nu urâți oamenii pentru greșeli! Oamenii se pot îndrepta.

Nu credeți că deja îi cunoașteți prea bine! Oricând se pot schimba.

Nu judecați pe nimeni după înfățișare! Exterioarele pot fi cei mai mari trădători!

Nu întoarceți spatele celor ce nu gândesc ca voi! Nu ați reuși niciodată să descoperiți cine greșește!

Nu încercați să schimbați oamenii dacă sunt din Hristos! Încercați să-i clonați!

Nu răsplătiți răul prin rău! Și răul trebuie să cunoască binele...

Nu încetați să credeți în Dumnezeu! Va fi prezent peste tot!

În rest, iubiți și faceți ce vreți! Cine iubește nu face rău aproapelui său!

(Nicolae.Geantă)

 

 

Să aveți un AN NOU BINECUVÂNTAT!

 

 

Hristos Dirigintele – Nicolae.Geantă

Unii l-au numit Rabuni. Învățător. Pentru că fiecare cuvânt al Său era mai mult decât o pâine. Mai mult decât un giuvaer. Nu doar hrănea. Nu doar îmbogățea. Ci dădea viață. Eu Îl numesc Dirigintele. Pentru că Hristos e Marele Diriginte ce păstorește o clasă de învățăcei cu metehne diferite. Dacă ar fi să-I scriu o scrisoare la final de an Domnului i-aș scrie doar un citat al unei studente ce mi l-a trimis într-o zi: „Ne-ați fost mai mult decât diriginte! Ne-ați fost profesor, mentor dar și tată!” Da, diriginții sunt și tați care mângâie nu doar genunchii juliți ai copiilor, ci și inimile care dor...

Însă oamenilor le-aș scrie mai mult...

Le-aș scrie că în 2024 am învățat de la Marele Diriginte că cerul nu e monotonie. E muzică. Prin urmare Biserica ar trebui să fie un Beethoven. Un continuu celest concert. (Apropos, știați că Beethoven spre sfârșitul vieții cânta la un clavecin defect? Instrumentul era dezacordat, cu coarde lipsă și scotea un sunet dezacordat. Cu toate astea Ludwig cânta de-l podideau lacrimile. El era surd, dar auzea sunetul pe care instrumentul trebuie să îl scoată!). Cântați, predicați, rugați-vă îngerește! Nu va mai moțăi nimeni în strană chiar dacă ar fi surd!

2024. Nu am cedat!

 

El a coborât să ne ridice – de Nicolae Geantă

Când a sosit „împlinirea vremii Dumnezeu a trimis pe Fiul Său” (Galateni 4:4). Din Cer, pe pământ. Dintre îngeri blânzi între oameni construiți din răutate... Prin urmare, la nașterea Sa în Betleem (biblic spus „la întruparea Sa”), Dumnezeu a coborât. Din slavă, în ocară. Din belșug, în sărăcie. De pe Tronul veșniciei, pe paiele ieslei. Din Cerul Sfânt, în lumea păcătoasă... Îți poți imagina un Dumnezeu care a venit să ne mântuie coborându-Se?

Imaginea omenirii despre Dumnezeu era (și încă este) una în care divinitatea e undeva sus, foarte sus. De neatins. Dar când îl privim atent pe Hristos vedem că El este gata să coboare. În iesle lângă săraci. Într-un atelier de tâmplărie. În casa unui vameș urât de toți conaționalii lui. Într-o barcă de pescari. În hău după oile pierdute. Suficient de jos să petreacă la mese cu tâlhari. Cu leproșii. Cu femeile cu reputație știrbită. Ori în spatele blocurilor unde tineri tatuați se cinstesc cu injecții în vene. Coboară în fumul bodegilor, între zăbrelele care înconjoară bombardierii, în cluburile cu depravați.

De Crăciun cu inima prea mică - de Nicolae.Geantă

Mai mult ca niciodată parcă, anul acesta am întâlnit o pleiadă de... Grinchi. Cum ce-s ăștia? Oameni care vor să strice Crăciunul. Indivizi care vor party, X-mas, beteală dar NU Dumnezeu. Sau care NU vor deloc celebrarea întrupării. Indivizi anti-Crăciun.

Asediat de întrebări care te-mping în „certuri de vorbe” (am reușit să mă abțin totuși de la dezbateri), mi-am adus aminte că Grinch-ul ranchiunos (din povestea pentru copii a caricaturistului Seuss) „avea inima de două ori mai mică”! Nu îi crescuse corespunzător! 

Când Dumnezeu ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre ne-a creat tuturor o inimă de aceeași dimensiune. Dimensiunea inimii Lui. Dar, odată născuți, în momentul în care facem fapte rele inima începe să ni se strângă. Cu fiecare păcat împotriva divinității, cu fiecare respingere a celor din jur, inima noastră se reduce. Apoi nu mai încape nimic în ea. E atât de mică încât n-o mai simțim în noi! Trăim fără inimă! Și fără Dumnezeu. 

Sărbători binecuvântate!

 
  

Hai cu noi la Sărbătoarea Nașterii Domnului!

 

De ce mint oamenii mari copiii cu privire la Crăciun? – de Nicolae.Geantă

Eram într-o școală din sudul României. În preajma Crăciunului. Am dus cadouri de la Samaritean Purse tuturor elevilor. După micul program susținut de copii le-am cântat și eu o colindă, le-am vorbit despre Pruncul din iesle și le-am împărțit cutiile. „Copiii, cutiile acestea nu sunt de la Moș Crăciun. Sunt făcute tot de niște copii ca voi. Încercați să faceți și voi ceva frumos pentru ceilalți din jurul vostru”. Când am intrat în cancelarie, o duduie durdulie, învățătoare, m-a apostrofat: “Ați creat confuzie în mintea copiilor domnu’ profesor! Noi i-am învățat că Moș Crăciun există și le trimite cadouri și dvs le-ați spus tocmai pe dos!”. „Și dvs credeți că există doamnă?”, “Desigur că nu există, dar așa e frumos să știe…”, „Atunci, cine i-a mințit?”

De ce mint oamenii mari copiii cu privire la Moș Crăciun? Aștept părerile dvs în comentarii.

Care sunt riscurile? Vă spun numai câteva. Copiii nu vor mai aprecia efortul părinților, rudelor, donatorilor! Copiii vor deveni mincinoși! Și evident neascultători. Copiii vor ajunge neempatici. Copiii vor… Iar în final, pruncii NU vor vrea să mai audă de Hristos! Adică de mântuire. Nici când vor fi mari! Pentru ei Crăciunul va fi cel puțin un X-mas! A se citi „Comerțul minciunii!”

Spuneți copiilor adevărul despre sărbătoarea Crăciunului. Spuneți-le că s-a născut ISUS. Și veți sta liniștiți. Știați că primul nume biblic profețit despre Isus Hristos este Șilo (liniște)?

Nicolae.Geantă

A colinda fără să colinzi – de Nicolae.Geantă

Sunt în parcarea de la mall. În preajma Crăciunului drumurile românului sunt mai dese aici ca la biserică. Înainte să urc în mașină sunt asaltat de un grupuleț cu o stea. Sezonul colindătorilor e mai devreme la mall, iar lângă ușile mașinilor apar ad-hoc scene de (pseudo)concert. Pentru că vocile colindătorilor par un duet între un „kazoo și un câine de apartament”, ca să citez o domnișoară din capitală! Ori un trio între o tamburină, un pițigoi și un hidrofor. Trebuie să recunosc, entuziasmul lor este de apreciat, dar talentul vocal e chimval zăngănitor. Flash mob cu vocile zob!

Să nu par un bădăran mă strădui să-i ascult. „Și-au plecat la vânătoare, Domn, Domn să-nălțăm…” Nu au melodie, nu au armonie, nu au mesaj. Dar au ochi strălucitori de chelner sugerând subtil un bacșiș barosan. Pentru că, acești colindătorii contemporani nu colindă pentru Pruncul Isus, nici măcar pentru tradiție! Colindele/dorințele lor sunt liste de shopping urban. Pe care eu nu le asum.

Prin oraș alt grup zgomotos umblă cu… capra! Costumați și machiați ca de Haloween, tinerii zgomotoși au o boxă din are răsună „Măruț, mărgăritar…”. Fac o hărmălaie de nedescris, râd bezmetic și înjură câte o bătrână care-și face cruce și scuipă în sân speriată. Mai degrabă zici c-au invadat turcii ori hunii trotuarul. Prin urmare patronii stau cu mătura la ușa magazinului. Să-i sorcovească de alungare.

Liceeni au și ei sărbătoare. Cu Secret Santa fără Hristos. Cu „Galbenă gutuie”, „M-a trimis mama la capre” și „Last Christmas”. Cu bâțâieli, învârteli și valuri ca pe Arena Națională. Zici că sunt la concert cu Chirilă. Timp de o oră numai de trei-patru ori s-a rostit numele Sărbătoritului Isus. Asta chiar la Sărbătoarea… Lui!