Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 17 septembrie 2016

Și repetenții au aripi - de Nicolae.Geantă

Sunt 17. Au numai 15 ani. Unsprezece dintre ei au rămas deja odată repetenți. Doi au fost corigenți pe vară în clasa VIII-a. Iar patru nu s-au mai dus să dea capacitatea. Mă ridic să strig catalogul. E prima dată când ne întãlnim. Ei speriați că au un nou profesor, eu speriat că mă confrunt cu o așa situație. Când esți în fața unei astfel de situații cuvintele par pietre de moară împinse cu limba...

"Îmi pare rău că ați ajuns aici. C-a trebuit în vara asta să faceți un duș ațât de rece. Sunt sigur că n-ați dorit să iasă așa prost. Că ați avut visuri mărețe. Dar ceva v-a oprit din realizarea lor. Trebuie să găsim unde e impedimentul...". Ei tac. Ca melcii tac. Cu coarnele ieșite gata să le retragă. 

Încep să le spun o istorioară. Undeva în fața unei clădiri stă un bloc de marmură de Carrara. Abandonat. Prăfuit. Și vine un bărbos. "Cât costă stânca asta?". "Nimic. E crăpată". Bărbosul ia dalta și începe să sculpteze. Și din marmura crăpată iese un înger. "Cum de reușești să scoți așa minunății dintr-o marmură crăpată?", e glasul curioșilor care admiră nedumeriți opera de artă. "Simplu, spune Michelangelo. Înlătur numai ce nu face parte din inger"...

"Dumnezeu a făcut din fiecare dintre noi un înger. Numai că nu ni se vede chipul din cauza lucrurilor nefolositoare. Am strâns prea multă piatră pe lângă noi, prea multe gunoaie". Deci șansa noastră este să ne descotorosim de ele! Cine începe să arunce afară molozul? 

Le-am mai spus tinerilor că baloanele nu se pot înălța dacă au nisip în nacelă. Trebuie obligatoriu zvârlit peste bord. Altfel nu învingi gravitația. Dacă ceva i-a oprit să învețe, dacă facebookul le-a mâncat timpul, dacă anturajele au devenit hoți de succes, dacă libertinajul e o piatră de moară, dacă..., atunci soluția e decât să arunce totul peste bord!

În viată strângem foarte multe lucruri nefolositoare. Gunoaie. Care devin din ce în ce mai grele. Apasă pe noi. Ne trag în jos. Iar Dumnezeu ne-a făcut să zburăm. Orice gunoi are greutate de plumb. Pe când faptele bune sunt mai ușoare ca oxigenul. Ele înaltă. Cât mai sus...

Tot așa e și-n viața de credință. Dacă strãngem "gunoaie" vom avea o viață bacoviană. Cu lacrimi, cu negură, cu plumb. Și, așa cum am mai spus deunăzi, vom alerga ca vrăbiuțele, țopăind cu piciorușele pe pământul înghețat dar uitând că avem aripi să zburăm.

Și repetenții au aripi. Și păcătoșii sunt îngeri. Și looserii au genă de succes în ei. Numai că, în timp ce, zi de zi, Hristos sculptează la aripile noastre, diavolul vine cu gălețile de plumb și ne toarnă pe ele ca să nu le deschidem!

Fugiți de Satana! Dumnezeu de aceea v-a dat aripi. Nu îl lăsați să se apropie nici cu bidoanele de smoală. Dacă apucă să toarne pe noi ne face... demoni!


Nicolae.Geantă
Holders Hill, UK

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu