in memoriam: Ionică JURAVLE - un român penticostal mai vechi ca penticostalismul – de Nicolae.Geantă

Întâia dată l-am întâlnit pe fratele Ionică Juravle la un mega-eveniment creștin în Bihor. La Beiuș, la „Ziua Porților Deschise”. Această sărbătoare unde Biserica face la scară mică ce face Cerul la macroscară: deschide porțile să-i intre musafirii. În zilele acelea nu împlinise centenarul. Nici fratele Ionică, nici Biserica penticostală. Pentru că da, bătrânul botoșănean era puțin mai vechi decât penticostalismul. Desigur cel românesc…

Atunci am întâlnit un bătrânel simpatic, fără ochelari, fără junghiuri, fără lamentații. Fără mască anticovid. Dar cu un baston despre care spunea că-l poartă mai mult de formă. Nu avea nevoie de el. Însă slujitorii lui Dumnezeu au totdeauna nevoie de toiag. Pentru cârmuire, pentru apărarea turmei de vrăjmași. Chiar dacă nu mai putea să fugă, picioarele-i alergau. De aproape 100 de ani prin maratonul vieții. Căci Ionică Juravle s-a născut la început de 1922. În Ianuarie, pe 6. Odată cu satul sau Todireni (înființat în 1921/1922), și, așa cum am spus, cu Biserica Penticostală din țara noastră (Septembrie, 1922).

Din cei 101 ani și jumătate cât a durat Pelerinajul său printre telurici, aproape toți și i-a petrecut alergând sub steagurile lui Dumnezeu. Căci fratele Ionică a avut contact cu creștinismul evanghelic încă din pruncie. De la 7 ani. A cunoscut Biserica odată cu școala. A învățat să scrie și sa citească odată cu Biblia. Dar și să se roage. Căci dacă decât citești și nu te rogi, apoi nu vei avea nicio descoperire. Dar nici transformare. Oameni buni, Pelerinajul creștin se face odată cu citirea Sfintei Scripturi si cu rugăciunea. Fără ele poți alerga si o mie de ani. Tot nu vei ajunge la țintă! Acasă. (Pentru creștini „Acasă” se traduce Cer).

La vârsta de 7 ani, Ionică Juravle a mers pentru prima data la o „adunare”. Cu unchiul său Mihai, venit la Todireni de pe la Rădăuți. Era primul „pocăit” din sat. Biserica se întâlnea prin diferite case lipite cu lut, și cu „laițe” (băncuțe din lemn). Pentru că, fie credem ori ba, Dumnezeu coboară și-n bisericile de chirpici (cu pereții de lut). El nu stă pe lavițe și nici măcar la amvoane. Dumnezeu locuiește în inimi. Acolo e Lăcașul Duhului Sfânt! Așa s-a cuibărit și-n inima pruncului Ionică. Și mai târziu în Ana, mama lui. Iar în Biserică Hristos a început să facă minuni!

După 1930, copil fiind, Ionică a simțit pe pielea sa prigoana anticreștină. A început inițial din partea preotului, a jandarmilor, a vecinilor. Preotul le boteza copiii cu forța, și le atârna obligatoriu candele aprinse în adunare (știați că uneori binele făcut poate să fie rău?). Prigoana a continuat si la școală. Prin învățătorul care-l nuielea la palmă pentru că refuza să-și facă… „cruce”! Apoi prin colegii care-l plesneau, îl batjocoreau în pauze. Ori pe drum. Satana lovește-n creștini fără să țină cont de vârste. E killer. Totuși „băietul” nu a cedat. Ba dimpotrivă, a mers bucuros înainte: putea fii martorul lui Hristos. Nu știm de ce El îngăduie să suferim. (Poate pentru că Dumnezeu suferă zi de zi?). Dar acesta e modul de a-L simți pe El mai aproape. Cum am știi ce înseamnă vindecarea Sa divină dacă nu am trece prin boală, prin necaz?

Ionică Juravle s-a botezat în 1943, după ce a venit din război. La 21 de ani. În apa rece a râului Jijia. Apoi și-a continuat drumul de pelegrin al lui Hristos. În tinerețe avea numai o jumătate de Biblie. Dar a citit-o până s-a schimbat radical. Și el, și soția sa cu care se căsătorise înainte de a pleca în cel de-al Doilea Război Mondial (în WW2), la o lună după nuntă! A trecut de la altar în tranșee! Dumnezeu transformă oamenii și cu o jumătate de Scriptură. Uneori a făcut-o și cu o singură pagină rătăcită! Pentru că Biblia e cea mai puternică armă împotriva firii. El și soția, împreună cu alți șase credincioși, au mărturisit pe Domnul Isus în apa botezului și au fondat prima biserică de penticostali din Todireni. Pe vremea aceea biserică era tocmai la Iași, la 80 de kilometric distanță! Unde unchiul său se ducea pe jos!

Cine l-a cunoscut pe bătrânul Juravle știe ca a avut 10 copii. La centenar avea 43 de nepoți și 63 de strănepoți. Ba chiar și 4 stră-strănepoți! Adică 120 de descendenți. Dintr-unii din noi Dumnezeu naște o biserică întreagă! Căci El își binecuvântează sfinții înmulțindu-i! Prin prunci și prin convertiți. După Revoluția din 1989, copiii s-a răspândit prin Europa. Ori prin America. Prilej care a transformat bătrânul într-un globetrotter!

Odată, în Italia, bătrânul Juravle povestea că in ziua când a împlinit 60 de ani și a ieșit la pensie (zeci de ani a făcut naveta din Todireni la Iași!), a adus din fabrica unde lucra tâmplar un… coșciug. „Mă gândeam că oamenii mor la 70 de ani. Dar a venit 70, a venit 80, și când am văzut eu așa am donat coșciugul unui sătean! Poate de aceea nu mai vine moartea că am dat sicriul!” (În satul lor murise un bătrân și familia nu a avut bani de coșciug. Așa că bătrânul Juravle l-a dat gratis pe al său!).

Călător neobosit pe la biserici, evlavios, devorator de conferințe creștine, fratele Ionică a cunoscut în România numeroși creștini. De la președinți de culte la pastori și oameni de rând. Așa m-am întâlnit și eu cu dânsul prima dată în Bihor. Avea 99 de ani. Apoi ne-am întâlnit în Botoșani. La câteva zile după ce împlinise 100. Era tot vioi, tot atent. Atunci mi-a sugerat să nu urc la amvon în cămașă! „Tinere, pune haina pe matale!”. Evident că l-am iubit. Era exact ca bătrânii mei de la care am învățat credința: în fața lui Dumnezeu te prezinți cu reverență! Și în inimă, și în vestimentație! Domnului Dumnezeu i te poți închina oriunde. Dar nu oricum!

În 2022 când și sărbătorit centenarul, Ionica Juravle a fost îmbrăcat în… Diplome. De la primarul din Todireni, de la Consiliul Județean Botoșani, de la Veteranii de Război, de la Comunitatea Penticostală Suceava. Și chiar de la Ministrul Apărării Naționale. Însă surpriza mare a fost când primăria din satul său a numit o stradă „Veteran Ion Juravle”. Asta înseamnă recunoștință. Așa rămâne viu în memorie.

În 2023 după ce a împlinit 101 ani, fratele Ionică a încput să slăbească în putere. Nu în credință. Ea rămâne indiferent de circumstanțe. „Ne-a spus că va pleca la Domnul care i s-a descoperit și i-a arătat cifra 7. Noi am crezut că 7 luni, ori 7 ani”, mi-a spus prietenul meu Dorin Juravle, nepotul său, unul din pastorii de la Bethany Church din Chicago. Dar în 27 Iulie 2023, când eu tocmai plecam în America, Ionică Juravle a plecat la Ceruri, la Acela căruia i-a slujit. A plecat acasă bătrânul tâmplar. La Marele Tâmplar. Mă tot gândeam ce face acolo? Construiește șei pe care le va pune pe îngeri și într-o zi va veni cu Hristos să-i ducă în Cetatea Eternă pe toți cei dragi care-au slujit Domnului împreună cu el!

dr. Nicolae.Geantă 
Chicago, Skokye, Illinois

 (*articolul de față a fost scris pentru Romanian ChicagoTribune; face parte din volumul meu care va apărea în viitor „Dumnezeu și fondul de ten”)