Jurnal de Bristol – de Nicolae.Geantă

cu Nicu Botezatu
la „capătul pământului”

Miercuri 27 aprilie. O zi ceva mai mohorâtă. În jur de ora 15,00 am ajuns la Aeroportul Otopeni. Forfotă. Aglomerație. Oameni cu măști sau fără. Pandemia a cam trecut. Dar cei ce ne-au tot speriat încă mai au influență asupra oamenilor. Cred că masca se va purta ani buni de aici înainte. Și fără vairăsu’ chinezesc. Sunt la check-in-ul de la British Airways. O domniță tare drăguță m-a întrebat dacă mai am cărți? „Dar ce se vede și fără scaner?”, am întrebat-o. „Nu, dle Geantă, dar dumneavoastră mi-ați dat o carte. Am citit-o toată. Mi-a plăcut extraordinar!” Eu uitasem. Dar ea m-a ținut minte. Ultimul zbor al meu cu British fusese în ianuarie 2019! Mi-am adus aminte o promisiune divină: „niciun cuvânt al lui Dumnezeu nu e irosit!” De aceea semănați evanghelia. Încolțitul lăsați-l în seama lui Hristos!

la Stonehenge

La Heatrow Airport m-a așteptat Nicu Botezatu. Un tip dinamic, puternic și foarte muncitor. Bonusul lui e teama de Dumnezeu. Un creștin evlavios care ce vorbește face! Heatrow pentru ani buni a fost cel mai mare aeroport din lume. Cu cca 100 milioane trafic pasageri pe an. Adică de vreo 25 de ori cât Henri Coandă al nostru! Întâlnirea cu Nicu a fost prima surpriză. A doua a fost parcul de la Stonehenge. Cum ce e ăla? Ansamblul acela format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Din megaliți. 30 la număr. Deși are cca 5000 de ani nici în ziua de azi nu știm dacă ansamblul a avut rol științific (să stabilească un fel de calendar) ori religios. Când am ajuns la Stonehenge aproape se întunecase. Dar un paznic amabil ne-a aprins câteva lumini. Da, da, englezi (nu toți) au o amabilitate aparte! Am ajuns acasă la Nicu, la Tounton (oraș cu 60.000 locuitri) fix la miezul nopți. Frânt.

Land's End

Joi 28 aprilie. Am fost întâmpinat de mesaje: „Happy Birthday!” Da, am făcut 53. Cum e? Cu un an mai aproape de Cer! Am ajuns pe la prânz în Land’s End! Un fel de capăt al pământului. Al celui englezesc. Cel mai vestic punct înspre Atlantic. În peninsula Cornwell. E soare dar sunt numai 13 grade C. Pentru englezi temperaturile acestea sunt zile bune de umblat în maiou! Land’s End e în satul Sennen. Un cătun cu câteva case și 950 de locuitori. Și cu o biserică anglicană (Churchtown) veche (din secolul XIII), din piatră. Cea mai vestică parohie engleză e deschisă permanent. Evident că biserica era pustie. Dar cu ușa fără lacăt, primitoare. Așa locuiește Dumnezeu printre noi. Cu ușa deschisă! În fața bisericii se ridică semeț și alb „primul han din Anglia”. Datat 1620.

Complexul de la Land’s End e cocoțat pe stânci. Pe high-land (țărm înalt, cu faleză). Belvedere. De pe o terasă uriașă se vede Oceanul. Iar în jur shop-uri cu suveniruri, „prima ori ultima” poștă engleză, restaurante, un muzeu, hotel, parcare de double-decker (vestitele autobuze englezești) care fac turul vârfului de peninsulă. Și un site pentru foto. Plătești obligatoriu o fotografie (12£) care îți vine prin poștă (cine știe când), apoi faci câte imortalizări dorești cu gadgeturile tale. Am făcut și eu o „picture” evident, mai ales că fotograful mi-a pus pe indicatorul de deasupra mea (care arăta spre New York, Sicilia sau Peștera lui John) „Happy Birthday. April 28. NKG”. Fotografia am postat-o pe Instagram. A avut în câteva ore peste o mie de vizite. Însă extrem de puțini au fost cei care au văzut că scrie „La mulți ani!” (în engleză). În schimb mi s-a urat „vacanță plăcută”, „concediu minunat”, „distracție plăcută”, am primit mesaje precum „ce mare frumoasă!!!”, „unde umbli?”, „ooo, ești la mare!”, „încotro?”, „e poza trucată?” etc.  Am învățat de aici că oamenii nu privesc la amănunte. Privesc în mare, în general, grăbiți, tare grăbiți. Am fost uimit că prieteni buni, oameni cu școli înalte, respectabili, nu au observat că scrie „Happy Birthday” dar au văzut New York! (Asta înseamnă că fiecare vede ce dorește?), dar o femeie simplă dintr-un sat din Bihor m-a sunat să mă felicite pentru că a văzut pe indicator NKG adică acronimul meu de la mașină! „Am știutu imediatu că iaste ceva în neregulă acolo! Dup-aia am văzutu că scrie <Birthday> frate Nicu!” E deja evident că unii din noi facem mai mult lucrurile pe fugă. De aceea nu mai suntem atenți la detalii. Neatenția zilnică o avem chiar și cei ce venim la biserică! Nu știu, parcă nu mai vedem pădurea de copaci.

Din la Land’s End am mers spre insulița St. Michael’s Mount, dar refluxul nu ne-a permis să trecem pe ea cu mașina, pe șoseaua ascunsă de ape! Din Marazion Beach am plecat spre sud la Penzance (20.000 locuitori), apoi spre est la Plymount. Spre orașul în care acum 200 de ani JN Darby, un fost preot anglican, a întemeiat Brethern Church. (La români se numesc Creștini după Evanghelie). John Nelson Darby este considerat părintele dispensaționalismului și futurismului modern. Teologia răpirii bisericii înainte de Necazul cel mare, a fost popularizată pe scară largă în anii 1830 de către el și Plymouth Brethren. Am forfăit prin jumătate din orașul cu 250.000 locuitori,  am întrebat în stânga-dreapta, din dana portului până pe coclauri. Am dat mesaje chiar în România. Nimeni nu știe unde este în acest oraș biserica lui Darby! Niște englezi petrecăreți de la o terasă (puțin beți dar foarte amabili) ne-au oferit informații dar… eronate. Au greșit, dar e de apreciat că s-au străduit. Așa că am mers prin port, pe faleză, la far. Am prins un sunset (apus de soare) ca din povești. Iar în parcul (Hoe Park) de la Far (Smeaton’s Tower) am văzut motocicliști la paradă. Îngrozitor de mulți. Cu motoare îngrozitor de scumpe! Știm și asta: pentru hobby-uri plătim enorm. Dar pentru biserică…

Mulțumesc tuturor ce mi-ați făcut urări de ziua mea! ( Câteva zeci de persoane mi-au urat chiar a… treia zi! Dar vorba aceea: mai bine mai târziu decât niciodată!

Hincley Point C.
Cea maimare macara 
din lume

Vineri 29 aprilie. Dimineața am plecat spre Cardiff, Wales. Spre Țara Galilor. Întâi am ajuns la Hincley Point C, o centrală nucleară în construcție unde lucrează aproape numai români. Acolo lucrează și Nicu dar și fata mea cea mare (chiar din București). În prezent se lucrează la pilonul C unde funcționează cea mai mare macara din lume! Pe la prânz am trecut de Bristol (oraș cu 570 000 de locuitori și cu cea mai mare parcare etajată din Europa), apoi am traversat podul Prince of Wales Bridge, peste Golful Bristol. Golf în care se varsă râul Severn, cel mai lung râu al Angliei (354 km). Cardiff e capitala galezilor (din 1955). Acum zece ani era pe locul 6 în lume ca destinație turistică alternativă. Azi e un oraș multicultural cu cca 350.000 locuitori, port la Marea Celților. Cândva era port exportator de cărbune. Azi s-a reprofilat pe… Orașul are 2000 de ani de istorie, fiind datat din epoca romană. Străzile sale sunt la fel de aglomerate, dar casele diferă de cele englezești. Par mai spațioase, au alt design. Dar sunt pline de… graffiti! În UK se scrie, se colorează, se desenează peste tot! Au un așa necaz britanicii pe pereții curați de parcă îi sperie albul! Am vizitat castelul de piatră Cardiff, din centrul orașului, construit acum o mie de ani peste castrul roman! Timpul nu mi-a permis să hoinăresc decât foarte puțin prin down-town-ul portului de la gura râului Taff. Lume pestriță. Dar extravagantă. Piercing, tatuaje, blue-jeans tăiați, perforați, ciuruiți, jerpeliți. Dacă n-ai pantalonii rupți pentru walshi poți fi declarat anatema! Femei durdulii cum nu prea am văzut în ultimii ani. Deși erau vreo 12 grade C, fetele suple ori cele mai rotofeie, patrulau în colanți, tricouri fără spate, cu decolteuri generoase, cu colanții ridicați pentru a-și etala tatuajele, cu parul vopsit (verde, albastru sau nu mai știu cum), sau chiar cu haine de iarnă dar în pantaloni scurți și șlapi! Walsh fashion. Cei, ori cele ce nu patrulau se chinuiau pe terase cu… bere. Ce mai încoace și încolo, Cardiff mi s-a părut un iarmaroc al frustraților. Frustrare împletită cu grill, pizza, bere și tatuaje! Am mâncat ceva la italienii de la Zizzi. Bani cheltuiți de pomană! Să-i ocoliți cât mai pe departe!

Azi a fost ziua lui Dan Martin. Un pastor deosebit, plin de bunătate, de la Londra! La Mulți Ani Sir Martin! Blessed!

Vineri seara am avut întâlnire de tineret la Biserica Maranata din Bristol. Păstorită de David Chelba. Un sucevean cu inimă cât Bucovina-i natală. Și cu un suflet la fel de frumos. Biserica Maranata e găzduită de anglicanii de la Church of Servant. Am predicat despre „Rănile tinerilor”. Am avut peste trei ore de har. Pentru că după predică (deși am început programul la 19) tinerii m-au bombardat cu întrebări! Pe la 22 deja nu mai doreau să plece acasă. Dacă nu eram obosit o dădeam în noapte de veghe! Am adormit până la Taunton (77 km). Și eu și pruncii lui Nicu.

Sâmbătă 30 aprilie. Pe la prânz a început Conferința pentru Familii la Bristol (după ce am făcut iar 77 km). Tema a fost „Aproape și totuși departe!”. Chiar așa, de ce oare doi soți care-s aproape sunt totuși departe? Pentru că fizic sunt unul lângă altul. Dar inimile lor sunt la kilometrii distanță! Conferința a durat peste 5 ore jumate! Jumătate din timp au fost numai întrebări și răspunsuri. Am fost cu toții șocați să auzim atâtea framântâri de prin familiile contemporane. Desigur, familia e colțul de Rai. De aceea e cea mai atacată instituție de către Satana. Familia și Biserica sunt permanent pe cătarea lui. Sunt și singurele redute care-l țin pe scaraoțki în șah. Sau care-s ținute de diavol în șah. Oricum ar fi Regele Isus are ultima mutare! Dar fără El cum să te descurci? Am constatat de ani buni că o familie fără Biserică - și mai ales fără Isus -  nu poate cunoaște fericirea deplină. Ci cel mai ades are de-a face cu corvoada! Cu chinul… Cum să te căsătorești și să trăiești chinuit? Aici vă las să răspundeți… Seara târziu am adormit din nou în mașină. Dar Nicu nu s-a lăsat influențat.

no comment!

Duminică 1 mai. Ploaie măruntă. Dimineața erau 2 grade în Taunton. La prânz nu au trecut de 8. De ce tot ne-o fi bubuit în cap domnul Bill Gates cu încălzirea globală? La ora 10 am ajuns la Biserica din Bristol. Da, după alți 77 km. În sala mare de adunare aveau program englezii. Am intrat un sfert de oră la ei, din curiozitate. Cred că erau maxim 50 de persoane, din care poate 40 de femei! Toți cu părul alb! Media de vârsta a biserici este vreo… 71 de ani? Unde sunt tinerii? Și unde le sunt bărbații? Nici măcar pastorul nu era bărbat. Ci o… femeie! Inițial au cântat un cântecel de două strofe, proiectat pe plasma din perete, cu negative și animație. Fiecare strofă avea doar două versuri. „Dumnezeu e mare! Dumnezeu ne ține în mâini puternice!” Era de fapt o animație care te punea să ridici mâinile în sus, în lateral, sale lași jos. Și iar de la capăt. Un fel de gimnastica medicală. Să nu zic doctrinară. Trei copii au pornit din spatele biserici spre amvon cu un steag ridicat! Două bătrânele din ultimul rând mi-au zâmbit. Și mie, și lui Nicu, și fetițelor lui. Apoi doamna pastor a pus… desene animate! Câteva minute niște iepuri vorbeau despre Hristos. În biserică! Pe perete! Apoi femeia a predicat scurt. Cu accent galez de n-am priceput mai nimic! După care a chemat patru bătrâne în față și le-a arătat ceva. Una dintre bătrâne a ieșit la amvon cu un… câine! Un cățel portocaliu măricel, în lesă. Am crezut inițial că e nevăzătoare, dar am constatat că se uita cu atenție la acel desen. Ori schița ce le-a prezentat-o doamna pastor! Am fost uluit! Cum să te duci cu potaia în sanctuarul lui Dumnezeu? Îmi venea să urc la amvon, să le vorbesc despre foc, despre putere, despre influență, despre un Dumnezeu biruitor întru toate! Pur și simplu mă mânca limba! Nu am ieșit pentru că nu era politicos. Ei au primit românii noștri cu inima deschisă. Am plecat trist. Creștinește Anglia a ajuns prea jos! (Nu vă spun ca am văzut o biserică transformată în service auto!). Apoi m-am întâlnit cu tineri de la Maranata. Întâi ne-am rugat pentru englezi. Apoi pentru români! (Mi-adus aminte că biserica de la mine din sat e construită cu ajutor de la englezi! De asemeni, în hol am văzut lăzi uriașe cu alimente care merg spre Ucraina. Da, englezii sunt darnici, miloși, buni. Dar nu mai au parte de o închinare și predicare autentică. (Cine-i ajută?). Doamne, ai milă de creștinii englezi! Întâlnirea cu tinerii a ținut pân’ pe la prânz. În sala mică a englezilor. Am predicat despre „Înflăcărarea darului primit!” Provocarea a fost cu atât mai mare după episodul englez. Doamne înflăcărează pe români! Și pe frații lor din tot UK!

cu Jerison

cuMarius și David

Duminică seara am avut Evanghelizare. Și Cina Domnului. Biserica a fost plină. Cu români care vin de la zeci sau sute de km distanță. Muzica a fost la înălțime. Maranata are și un cor grozav dar și soliști pregătiți. Am predicat despre „Cum mă întorc Acasă”. Despre „Fiul Risipitor”. Sărac, zdrențuit, sclav, falimentar. La final am făcut chemare la pocăință. Inițial rușinea a persistat. Dar după câteva minute gheața s-a rupt! Și s-a ridicat o mână, două, trei, patru, cinci, mai multe… Bucurie. Întoarcerea e cel mai măreț eveniment din viața cuiva! E de fapt mântuirea sa! A urmat Cina Domnului și după mai mult de trei ore programul era încheiat. Dar un indian a dorit neapărat să vorbească cu mine. Avea ochii umezi. Tremura. „Te-am ascultat! În seara asta mă întorc acasă!” Ne-am rugat pentru el. Jerison e un medic creștin indian, botezat la 19 ani la penticostali în țara natală. Dar ani de zile a rătăcit, s-a pierdut în goana după bani! A spus că predica l-a resetat! Aleluia. Și a mai spus că a venit din Birmingham la Bristol (124 km) că așa i-a zis Domnul. „Trebuia să mă întâlnesc cu pastor Nick!” Dacă vă spun că e școlit la facultate în România, că știe limba noastră, înțelegeți ce lucruri mărețe pregătește Hristos? Jerison a spus că i-a fost teamă să iasă în față dar nu a putut pleca acasă fără să se mărturisească Mântuitorului Isus! Slăvit să-I fie Numele în veci!

După program am avut o discuție și cu Mihai. Un arădean, tot fost rătăcitor, campion mondial la K1! Un colos plin de mușchi. dar care de ceva timp s-a pocăit și e topit după Hristos. „Am simțit ceva special în seara asta. Și era cât pea ci să nu venim!” I-a spus lui Nicu Botezatu că nu a mai auzit o predică atât de clar de ceva vreme! Iar mie mi-a zis că va veni ziua când va lăsa absolut toate joburile sale și va sluji 100% doar lui Isus. Mi-a plăcut enorm de Mihai. Pocăința lui era la fel de tare ca mușchii lui. Fii binecuvântat Mihai! Te așteptăm în România. Rolul tău e să câștigi sportivii pentru Hristos! Să știi că poți! Îți promt că te vom ajuta. Iar dvs vă promit că-l veți vedea mărturisind în România!

Azi a fost ziua pastorului Nelu Brie. La mulți ani rectore! Dumnezeul căruia îi slujești să-ți fie sprijin și adăpost. Cu el de mână nu te vei teme nici de NATO! Și nici de diavol! Blessed!

Luni 2 mai. La 4,00 eram în picioare pregătit să merg din nou la aeroport. Misiunea de săptămâna trecută se încheiase. Nici nu am plecat și întrebarea de pe buzele multora era: „Când vă întoarceți la noi?”

Multumesc pentru prietenie Nicu Botezatu. Știam că ești un bărbat grozav dar acum m-am lămurit că-i poți depăși pe ceilalți! Mulțumesc familiei tale. You are amazing! Mulțumesc pastore David Chelba. Sufletul tău s-a lipit de al meu. Să nu dai deloc înapoi! Toate drumurile merg doar înainte! Mulțumesc Emanuel, mulțumesc Ionuț, mulțumesc Sebi și Mihai. Sunteți niște tipi absolut grozavi. Cu voi nu simt nicio povară pe umăr! Mulțumesc tinerilor dar și familiilor Bisericii Maranata Bristol. Mai ales pentru tortul uriaș pregătit de ziua mea și îmbrățișările de la finalul Conferinței. Mi-au plăcut atât de mult încât o să revin după noi porții!

Nicolae.Geantã
London LHR –București OTP. Zbor BA

https://www.instagram.com/nickbags.ro/