Despre post, una dintre cele mai importante disciplinele spirituale a bisericii, nu prea se scriu cărți. Şi nici atât eseuri. Mai ales în epoca mecdonlds, a e-urilor, a picknikurilor. Dar si a cancerului.
Postul nu e cură de slăbire. Nu e detoxifiere şi nici ritual religios. Nu e un lucru demodat. Nu are ca motivare orgoliul. Nu îl ținem ca aşa o cere biserica. Nici că suntem de o anumită confesione. Ci e un exercițiu spiritual. Prin post ne înfrânăm.
Postul nu e doar "frână la legumă". Sau evitarea unor animite alimente. Ci când postesc trebuie sa pun frână şi la net, telefon, mass media, relații intime, politică... (Ori somn). Şi mai ales la...răutate! Citiți Isaia 58...
"Când postiți...", ar spune Hristos (Matei 16:16), ar trebui s-o faceți corect! Domnul se așteaptă să postim. Experiența e una înălțătoare. Prin post facem foame pentru trup, dar hrănim sufletul! Postul e ospățul din Cuvântul lui Dumnezeu!
Postul biblic începea odată cu înserarea, și ținea până seara următoare. Scriptura ne învață că evreii au postit înfrânându-se de la unele alimente (Daniel a mâncat doar verdețuri), au postit bând numai apă, au postit total (post negru, postul Esterei), trei zile, 40 de zile (Hristos, Moise, Ilie). Unii au postit când au avut probleme mari, alții au postit de două ori săptămânal (fariseii), uneori a fost post individual, alteori naționalal (Iosafat, Ziua Ispășirii)....
Nimănui nu i se cere să postească trei zile sau patruzeci. Mai ales dacă nu e antrenament în domneniu. La început te doare capul. Apoi, organismul se autoreglează. Știe ziua când trebuie să sară peste masă! (Dacă e post regulat). Și nu-i simte lipsa. În secolul IV, Asterius zicea că postul are grijă să nu lase stomacul să fiarbă ca un ceainic, stânjenind astfel sufletul!".
"Totdeauna când postim ziua e glorioasă!", e de părere Spurgeon. N-ai vrea să încerci?
Nicolae.Geantă
Hendon, Londra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu