Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 14 martie 2009

8 MARTIE, SAU CUM SE IROSESC OCAZIILE - de Nicolae Geantă

O mătuşă de-a mea, care (încă) citeşte câteva ceasuri bune pe zi, a venit acasă val-vârtej de la “serbarea de 8 martie” unde s-a dus să-şi vadă nepoţii la şcoala de la ţară. “Ce atitudine iei băiete faţă de degradarea morală care se promovează de ziua mamei? Nu existau de făcut alte scenete decât cele cu copii deghizaţi în zlătăriţe, care la 10 ani dansează din buric? În faţa mămicilor şi bunicilor”, mi-a reproşat ofuscată septuagenara. La liceul meu, de ziua femeii, elevii au cântat muzică rock. în engleză. şi-au dansat deghizaţi în ţigani pe ritm de manele! Colegele mele, care-au asistat la spectacol, n-au auzit niciodată cuvântul mamă. Sau femeie. Şi asta de ziua dumnealor!!! De 8 martie, pe la prânz, deschizând întâmplător OTV-ul, am fost şocat de DDD şi invitaţii-i exclusivi: Sexy Brăileanca, Naomi şi Alexandra. Cum cine sunt ? O prostituată şi doi travestiţi. Sau travestite, că nu ştim ce mai sunt, femei sau bărbaţi? Da, da, de ziua femeii, televizorul a elogiat prostituatele şi travestiţii!!!

De asemeni, în preajma «zilei femeii», Arena Nesimţirii (cum e numit Parlamentul în ghidul despre neobrăzaţi al lui Radu Paraschivescu), a promovat o lege prin care nu liberalizează prostituţia, dar dă liber... incestului!!! Şi, ca să râmână în tipare, un proiect al unei câmpinence, a adus urbei noastre, de 8 Martie, un concurs de miss (!) şi-un spectacol în strada plouată. Şi evident, o gaură aferentă în PIB-ul localităţii. Echivalentă cu 1,52 miliarde lei vechi! Acum, în plină criză!
Atitudini care ne fac să ne-ntrebăm: au pierdut românii esenţa zilei de 8 martie? Nu mai pot să aprecieze femeia? Nu mai ştiu să onoreze cel mai scump nume de sub soare: mama? Atunci, ne mai mirăm de ce copiii, tinerii, nu au respect faţă de părinţi, de bunici, de profesori, de cei în vârstă ? De unde să acceseze modele? Din manelele promovate prin şcoli? Din deghizările în ţigani? De la travestiţi? De la concursurile de Miss, unde umblă fetele-n chiloţi în faţa părinţilor? Apoi ne mirăm de ce sunt acte de incest? Şi ca să nu ne mai şocheze, le casăm probitatea imorală, declarându-le normale prin legi umane, trecând peste legile divinităţii care promovează bunul simţ?

Sunt atâtea femei de elogiat în România, în Câmpina. Sunt mame care au crescut 10-12 copii, sau peste 15, sunt bătrâne care şi-au pierdut soţii pe front şi au dus greul vieţii cu o liotă de orfani. Sunt mămici care şi-au donat un rinichi sau un plămân, odraslelor iubite. Sunt mame care-au stat ore-ntregi în genunchi la căpătâiul pruncilor când aveau febră, cărora le-au amorţit mâinile în spital leganându-i, care s-au culcat nemâncate, numai să fie odorul sătul. Sunt mame care fac sacrificii uriaşe, care trag de ele obosite la serviciu. Ca să-şi ţină copiii prin facultăţi, să-i îmbrace bine. Sunt văduve care au renunţat deliberat la plăcerile vieţii, pentru binele copiilor. Şi ei, au ajuns oameni mari şi importanţi în societate. Sunt mamele noastre care ne-au purtat în pântece, ne-au dat viaţă. Suntem aici datorită lor. Sunt femei care fac jertfe pentru noi bărbaţii, care trec peste «atâtea flori promise», peste cuvintele dure primite, care accceptă slăbiciunile noastre. Sunt soţiile noastre care ne iubesc, cărora le zdrobim inima, le-nlăcrimăm prea ades şi ne-ntrebăm de ce plâng. Ne iartă, ne acceptă, şi-o iau de la-nceput, după ce au şters totul! Waw, şi sunt atât de multe!

Ele trebuie elogiate. Dacă dansează copiii deghizaţi în ţigani, ce onoruri aduc ei mămicilor lor? Dacă de 8 martie sunt promovaţi nişte travestiţi în apartament la OTV, ce-au câştigat femeile din România? Dacă s-au investit vreo 152.000 lei pentru un spectacol, c-o rundă-n circuit închis şi alta-n plină stradă umedă, ce-a câştigat femeia câmpineancă? Ce-a câştigat bunica, mama, soţia mea şi-a dumneata? Până şi fetele ce-au participat la Miss au plecat cu inima zdrobită. Şi chiar s-au plâns de nedreptate!

Ziua de 8 martie a fost o ocazie bună pentru a omagia o mamă care face sacrificii, o femeie care este un model. De-a le arăta tinerilor (şi numai lor), că există tipare. Ocazia a fost, dar s-a irosit. Şi, dacă nu ne cinstim mama cât e în viaţă (şi ne-aşteaptă s-o vizităm), după aceea nu regretăm?
PS : Nu mă interesează ce egoism exacerbat a generat risipă de miliarde urbei (adică peste 36.000 de euro, peste 2 euro/femeie din oraş !). Şi nici nu încerc să dau lecţii de eficienţă managerială. Am scris, pentru că am un sentiment de recunoştinţă pentru toate cele care ne sunt mame, soţii. A fost o obligaţie morală pentru conştiinţa mea, pentru a detesta urâtul şi a scoate în evidenţă frumosul. Care, vorba lui Dan Puric : e încă din belşug în România!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu