Fundaţia CIREŞARII

duminică, 13 august 2017

Moartea - de Ilie Popa

Tu, babă zbãrcită cu coasa în mână 
Ce seceri de zori bătrâni și copii
Malefică doamnă, a vieții stăpână
Tu nu-ți auzi ziua, nici ceasul când vii!

De tine se tem cerșetori și-mpărații
Și n-au cum să-ți spună să mergi înapoi
Pe tine te văd în tranșee soldații
Când pleacă cu arma în mãini, la război.

Sinistră făptură născută din șarpe...
Sub pomul oprit și pierdut din Eden,
Imperiu-ți macabru, numitu-l-ai "Moarte"
Sub sceptrul teribil de-adamică blestem.


Despărți nemilos pe soț de soție
Părinți de copii, pe frați de surori
Lași doliu și jale în casa pustie
Colinzi prin spitale și-mprăștii fiori...

Da, știu că mereu mă pãndești și pe mine
Cu ochi de catran și rânjet hidos...
Dar vreau să te-anunț: Nu-mi pasă de tine
Căci eu am murit la Calvar cu Hristos!

Da, El m-a inclus în moartea Lui sfântă
Pe-aceasta, în viață și în moarte contez
Cu El eu voi trece în viață adâncă
Având o Credință, un Domn, și-un Botez

Căci El te-a înfrânt prin propria-I moarte
Și-a tale zăpoare și porți le-a distrus
Iar numele meu l-a scris intr-o carte
Și voi învia când vine Isus.

Hristos răstignit îți frânge puterea
Cu cheile-n mâini ieșind din Seol,
Iar celor ce cred le-a dăruit învierea
Și drept mărturie mormântul Său gol!

Ilie Popa,

Chicago, 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu