Fundaţia CIREŞARII

luni, 20 iunie 2016

Din Oxford, sâmbătă seara

De câteva secole, Oxfordul este emblema nu doar a Angliei ci și a învățământului mondial. Când spui Oxford te gândești la universități. Munți de cărți. Laboratoare științifice. Colegii. 40. (Din anul 1280 e primul colegiu!). Studenți (17000). Doctorate. Licențe. Elita lumii. 
Christ Church

Trinity College
Când am pășit în orășelul din nord-vestul Londrei soarele abia ieșise din nori. Curățenia e exemplară, în ciuda miilor de studenți ce mișună pe străzi. Bus-urile supraetajate fac turul centrului universitar. Unele-s venite chiar din Londra. Pe stânga și dreapta street-urilor o puzderie de clădiri medievale, cu arhitectură întreținută perfect de sute de ani. Pub-urile sunt pline și și-au deschis ferestrele largi, fără însă a aduce zgomot pe străzi. Oxfordiștii sunt liniștiți. Grupuri de studenți cu sigla universității în piept, sau cu uniforme specifice, fac slalom printre miile de turiști ce-și fac selfiuri la fiecare metru.  

Oxfordul e plin de coreeni, japonezi ori alți est-asiatici. Ochelariști studioși. Indienii sunt prezenți în masă. Iar italienii vorbesc tare de parcă ar fi singuri. Arabi nu prea am văzut. Sirieni niciunul. Ăștia se duc la pomana doamnei Merkel nu la școlile lui Cameron. Shop-uri ticsite cu acareturi. Scumpe sau ieftine. Dar cu siglă de Oxford. Case de schimb valutar. Cele mai multe văzute de mine în diaspora. 


Am intrat în muzeul de știință și tehnică. Mii de invenții! De la microscoape ce analizează puricele ori ustensile ce fracționează corpul uman, până la lunete ce aduc stelele universului la un metru de vârful nasului. Sunt unimit cât de sofisticat au lucrat inventatorii din secolele trecute! Am ajuns la teatru / sala de concerte The Sheldonian. Spectacolul însă e cu ușile închise. Nu mai e loc. Trecem pe sub Bridge of Sighs. Un pod ce leagă două clădiri ale New College Lane. Ne ducem la Christ Church, Magnifică. De fapt Oxfordul e plin de biserici uriașe. Impresionante. Nu e slujbă dar în față aleii verzi s-au adunat vreo 200 de protestatari. Nu scandează nimic. Tac. Printre clădiri de epocă se strecoară și cottage-uri. Blackwell's. Casele acelea englezești din lemn. Aranjate ca o mireasă.  Am ajuns la Trinity University. Nu mă lasă să intru. E târziu. În spatele clădiriilor, se ridică Wadham College. Ăștia au arborat în vârf steagul homosexualilor. Aici mi-e teamă să intru! Steagul nu e doar pe boșca lor. Ci și pe altele... Facultatea de Istorie e o bijuterie. În centrul universtar din nord estul urbei sunt kilometrii de clădiri. Facultatea de Chimie are laboratoare probabil cât toată România. Cea de medicină e plictisitor de lungă. Iar în apropierea sa un parc imens! Aha, uitasem, Oxfordul are și o grădină botanică renumită. 

Patru ore am hoinărit printre "intelighenția" Europei. M-a încântat nu doar sutele de obiective, dar și faptul că nu am văzut dezmăț! N-am văzut nici bețivi, nici drogați. Nici tineri cu sticle în mână, nici găști de rockeri, de rapperi sau de ultrași gălăgioși. Dar nici extravaganță vestimentară! Doar pe alocuri, în gangurile dintre clădirile semețe, chiar la doi metrii de bulevardul High Street, homleși cu saci de dormit pregătiți să înopteze. Mi s-a spus că unii dintre ei nu sunt neapărat săraci, ci dorm pe străzi sănu plătească "biluri", impozite. Un fel de hagitudoși ai străzii. Îi cred că au taxe scumpe, deoarece în Oxford nu poți parca nicăieri mașina fară să plătești 3 lire pe oră. 
Wadham College
cu steagul LGBT

M-au dezamăgit speagurile LGBT-iștilor. Era singura bilă neagră ce le-o acordasem oxfordiștilor. Mi-am adus aminte de o zicală a tatălui meu: "unde e carte multă, e și prostie multă!". Însă, aproape de plecare am trecut pe lângă o biserică plină de îngeri cocoțați pe ziduri, și cu vitralii uriașe viu colorate. Biserică afară, căci înauntru era... restaurant! Pentru unii Dumnezeu a fost înlocuit cu gastronomia! 

Lipsite de Dumnezeu, furnicarele care erau altădată pline, bisericile englezilor nu sunt doar obiective turistice! Au început să se transforme în discoteci, cluburi, restaurante, poștă, săli de popice, bazine de înot, restaurante și chiar apartamente! Gay-ii au apărut ca ciupercile, divorțurile sunt ca schimbul de ciorapi, religia e interzisă în școli, reclamele cu Hristos sunt interzise! Anglia se îmbolnăvește! Moare câte puțin. Și asta cu tot Oxfordul ei și cu toții deșteptii ce îi scoate pe bandă! 

Românii ce stați în UK, aveți o uriaşă răspundere. Obligație: salvați bisericile engleze! N-o faceți pentru ei, nici pentru voi. Ci pentru Dumnezeu!

Nicolae.Geantă
Watford

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu