Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 25 aprilie 2015

Auzul şi Ascultarea - de Nicolae Geantă

În urmă cu ceva vreme am scris că la biserică nu putem avea urechi de cratiţă. Adică să vorbească Hristos şi noi să nu auzim ce ne transmite. Şi nici urechi de ac, să ne intre pe o parte şi să ne iasă pe cealaltă predica. La biserică nu trebuie doar să auzim, ci şi să ascultăm!

Zicea Cristi Barbosu că oamenii sunt ascultători în trei moduri: cu urechile, cu mintea şi cu inima. Toţi ascultă cu urechea, dar numai o pondere trec şi prin minte ce aud şi o alta pun la inimă. la fel ca evreii din pustiul Sinai: toţi au auzit pe Dumnezeu dar numai câţiva l-au ascultat! Cei ce-au intrat în Canaan...

Cel ce ascultă doar cu urechea pleacă acasă ca de la teatru. A auzit atâtea replici, atâtea maxime, atâtea scenarii. Dar a rămas indiferent. Impasibil. Spectator. Neatins. Ca o vecină a mea, care întrebată de o soră a noastră ce-a predicat preotul de Paşti a spus că "naiba ştie!" Ce ironie: satana e mai atent la predică decât oamenii!

Cel ce ascultă cu mintea trece la meditaţii. "Cognito ergo sum", e deviza sa. E curios la orice detaliu. Atent la fiece cuvânt. Îl diseminează, îl crapă în patru. Caută logica. Face şi teza, şi sinteza şi antiteza! În minte decât... Pentru El Dumnezeu e filosofie. Matematică. Religie. Poate deveni chiar lider religios, dar niciodată nu va fi bun samaritean.

Cel ce ascultă cu inima nu mai are stare. Simte furnicături în tălpi, foc la buzunare. Gura nu-i mai rămâne încleştată. Viaţa nu-i va mai fi aceeaşi. Teama, ura, monotonia dispar. Aleargă, slujeşte, străluceşte. El nu va rugini niciodată... Cel ce ascultă cu inima se umple de Duhul lui Dumnezeu! De cer, de sfinţenie!

Prefer ca oamenii să vină la biserică ascultători cu urechea şi să plece ascultători cu inima... Pentru Dumnezeu ascultarea e mai presus decât jertfele!

Dumneata cum pleci din biserică?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu