Fundaţia CIREŞARII

joi, 9 februarie 2017

Viața cu obloanele trase – de Nicolae Geantă

sursa foto 
Recent, într-o sâmbătă seara, călătorind prin vestul Italiei, am rămas uimit de întunericul gros. Deși abia trecuse de ora 21, toate casele, toate blocurile, erau în beznă de bitum. Și asta nu pentru că era o pană de curent, ci pentru că macaronarii... trăseseră obloanele! Uimitor și duminică la 9 dimineața obloanele erau tot trase!

Îi spuneam atunci lui Valentin că viața cu obloanele trase nu e caracteristică numai Italiei. Ci tuturor sufletelor ce s-au ghetiozat. S-au retras în carapacea nepăsării de ce se-ntâmplă în jur. Ei doar cu ei. ”După noi potopul”, vorba lui Josef Toman. Dar acolo unde-i oblonul tras, nici Soarele de afară, care vrea să le zâmbească, nu intră...

Viața cu obloanele trase e lipsă de părtășie. De strângeri de mână. De îmbrățișări largi. De taifas. E singurătate. E ”lipsa acelui cuiva căruia să îi arătăm partea noastră de infinit”, vorba lui Paler. Dar infinitul dorit să fie neîmpărtășit nu mai are nici un preț! Și e atât de groaznic să trăiești un infinit singur! E o singurătate în care nici nu mai strigi. Căci nu mai ai pe cine!
Biserica nu trebuie să trăiască cu obloanele trase! Și nici compartimentată pe afinități, pe grupuri, pe interese. Corintenii nu lipseau de la programe dar nu aveau părtășie! Se plâng destui și azi că starea din Corint nu a murit.

Mai mult de-atât de-a se descotorosi de obloane, Biserica trebuie să-L ducă pe Isus în stradă. Ar trebui să strige: ”Dă-ne Doamne câțiva metrii în plus, în care să ne asculte cineva și să ascultăm pe cineva”. Și să arate că îi pasă. Pentru că oblonul tras aduce o amenințare mai gravă ca țeava unei puști. Tăcerea.

Bartolomeu Anania a fost întrebat de un ziarist când vine sfârșitul lumii. ”Când potecile dintre casele oamenilor se vor înierba!” a spus arhiepiscopul. Și eu adaugîl completez: ”Când obloanele nu se vor mai ridica de la fereste!”

Cred că e vremea să zmulgem obloanele care ne țin izolați! Atomii sunt puternici numai împreună. Numai când ne vom ridica laolaltă nimeni nu va putea sta în fața bisericii. Diavolul nu ne poate înfuleca în stil en-gross-ist. De aceea ne vrea divizați, pentru că numai așa ne poate înghiți mai ușor! Nu-i ușurați munca! Și nici nu lăsați pe alții s-o facă!


Nicolae.Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu