Fundaţia CIREŞARII

duminică, 3 iulie 2016

dr Vlad Schlezak - Cina bilingvă

Jurnal de vacanță - Cina bilingvă din Crăiești

Am decolat cu bucuria  concediului in gând din Londra, pe o ploaie torențiala care ne- a facut să așteptam câteva ore în avion, timp in care se vota Brexitul. La aterizare Clujul natal ne-a primit cu arșiță (36C), cu parcul central toaletat si plin de tineri in hamace multicolore așteptând un festival de jazz, cu cărți, cu grădina botanică, cu tumultul tineresc al admiterilor in bătrâna urbe. Plecam spre Mureș. Dealurile calde pline de grâu, porumb, floarea soarelui se îmbina cromatic cu albastrul intens al cerului precum in peisagistica renascentista. Iarăși îmi zic:Superba țară! Ajungem in Cornesti, un pitoresc sat de pe malul stâng al Tarnavei Mici. După dezolanta  imagine de cimitir a fostului combinat de carbit, fostul mastodont ce asigura traiul local, dorim sa mergem la biserica in Craiesti.

Sărăcia lucie după moartea Combinatului e izbitoare, dar oamenii au rămas oameni, creștini smeriți in ciuda vicisitudinilor cu care poporul roman s-a obișnuit de la Mihai Viteazul încoace. 45 in Biserica, majoritatea bătrâni (in dreapta mea un domn de 92 de ani), cu bastoane, cu dureri in trup, mâinile muncite si fețele brăzdate de timp, soare si necazuri, cu evlavie si povesti care te duc intr-o lume demult apusă. Tineri putini, majoritatea plecați ca noi, departe, in tari străine după un trai decent, cu egalitate de șanse si locuri de munca. 4 mașini in parcare (una a noastră). Aici Evanghelizarea nu se face cu BMW-ul ultimul tip sau ca sa ieși in fata sa te vadă lumea pe YouTube ci cu inima smerită. Slujirea e bilingvă, deși nu pricep nimic in maghiara am timp de reflectat si citit din Ezechiel așteptand pastorul sa predice si in romană.


 S-a vorbit despre Trăirea in Sfințenie si Curăția Personală din Tit (capitolul 2) si s-a făcut legătura cu Iosif. Predica a fost bună si cu aplicație pe toate vârstele. Am avut binecuvântarea celei mai importante sărbători ale Bisercii-CINA. Stil vechi dar cu efect identic. Pâinea nedospită și mustul
făcute în sat. Forma, limba, poziția socială si economică ne despart de multe ori iar in diaspora  a ajuns chiar un criteriu abominabil de selecție a relațiilor, dar Cristos trebuie să ne unească, altfel trăim o minciună perpetuă intr-o lume ce ne oferă un confort imaginar. Lauda și închinarea a mers foarte bine, chiar minunat având in vedere că o mâna de copii au cântat bilingv, iar băiatul de la proiector era si cântăreț, si ținea cântarea scrisă de mâna mai bine ca orice stativ de firma. Ei nu fac nici turnee locale pe sute de lire ca sa cânte prin Biserici, nici nu postează bannere pe Faceboook cu turneele europene in care vor merge. In schimb îmi strâng mâna bucuros si zâmbesc. Nici românește, nici ungurește ci creștinește pentru ca ei aplica cu succes Ioan 17:21.

Dacă ei pot sa fie una in Cristos, de ce in diaspora ne mâncăm, bârfim și ne divizăm precum celulele, dar nu pentru creștere ci pentru a ne face propriile noastre zone de confort, bisericuțe unde să fim șefi cu rădăcini.

N-am văzut iPhoane nici Ipaduri sau alte ecrane cu lumina albastră ce nu te lasă să dormi, ci doar oameni sinceri, simpli, înțelepți ce luminează praful lumii si mândria doctrinară. Se dedică doar ca
lucrarea să meargă bine si zboară de la ușă la cântare, proiector și oriunde trebuie.  Poate ca n-ar strica să ne vedem mai des familiile ce le-am lăsat aici pentru că putem ajunge și la Biserică. Dacă suntem maleabili la Cuvânt, mândria superiorității iluzorice se va transforma in smerenia necesară schimbării. Schimbarea in diaspora începe de la noi, iar dacă nu suntem una in Cristos atunci ce identitate avem?

Mă gândesc că se termină concediul si ne-ntoarcem în ploaia și mocirla cu egotism ce acoperă tot mai
mult bătrânului Albion și bătrâna Europă. Urmează să plecăm, dar nu în Europa. Am inspirație de un nou tablou. God Bless Romania!

dr Vlad Schlezak

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu