Fundaţia CIREŞARII

vineri, 16 octombrie 2015

Monologul Nemulţumitului

Aș fi și eu mai mulțumit dacă-aș avea de ce…
Dar spuneți dacă n-am dreptate:
De dimineață e-nnorat
Și eu voiam sa fie azi un cer senin…
E frig și eu voiam să fie cald…
Și toate sunt numai pe dos,
Sau mi se pare mie?…

Duminică aș vrea să fie joi
Și noaptea – zi aș vrea să fie
Aș vrea să merg  ‘napoi
Și toți mă-mping ‘nainte…
Aproape că nu am cuvinte
Când văd pe unii fericiți și mulțumiți cu soarta lor…
Eu parcă vreau să stau la zidul plângerii?
Aștept demult să vină îngerii
Să-mi dea și mie ce mi-ar place.
Dar n-am ce face:

Buchetul de flori roșii pe care l-am primit
Mi-ar fi plăcut să fie cu flori albe
Și-așa pățesc necontenit…
Când m-am născut, veni să mă întrebe cineva,
De ce culoare-aș vrea să-mi fie ochii?…
Și-atunci spuneți-mi: Aș putea
Să fiu satisfăcut și fericit?
E clar că lumea asta e pe dos!

Ce spuneți?
Să nu mai fiu morocănos?
Dar toate sunt pe dos și asta văd mereu…
Cum? Nu se poate!

Pe dos aș fi chiar eu?

* nu ştiu autorul!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu