Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 15 octombrie 2016

Dialog cu Creatorul

Vorbea-ntr-o zi un spic de grâu cu Creatorul său: 
"De ce mă legi, Părinte-atât de strâns în snopul Tău? 
Mă doare... Mai slăbește funia cu care mă-nfășori, 
Că nu-i niciun pericol între spicele-surori..." 
  
Dar Lucrătorul cel Divin mai aprig le unea. 
Și fir cu fir și snop cu snop, într-una aduna. 
Cuprins de Gândul Său ceresc, o clipă se opri... 
Privind la spicul îndrăzneț, cu dragoste-i șopti: 
  
"De-acolo, din îndepărtări, de unde te-am cules, 
Din lanu-amestecat cu mărăcini, Eu te-am ales... 
Când te-am cuprins cu Mâna Mea, toți spinii M-au străpuns... 
Tu erai mic și slab... Și-n snop, cu grijă te-am ascuns.
De-ai fi căzut prin văi adânci, prin miriștea străină, 
Te-ar fi răpit în zori de zi vreo pasăre haină. 
Și n-ai mai fi găsit odihnă-n snopul legănat 
Cu-atâta dor, cu-atâta drag, la Piept de Împărat. 
  
De-aceea strâng în jurul tău o funie de Har: 
Să nu te pierzi de frații tăi pe drumul spre Grânar. 
Mai e puțin... Doar câțiva snopi mai am de adunat. 
Și-apoi, vei fi de legături si tu eliberat." 
  
Iar spicul, ascultând uimit pe Blândul Creator, 
Zări în Palma Lui Preasfântă rana spinilor... 
Și suspinând, strigă: "Părinte...! Cuprinde-mă mai tare! 
Să nu mă lași... Să nu Te las, nici când unirea doare...!
 

Un comentariu: