Fundaţia CIREŞARII

sâmbătă, 7 mai 2016

Chipul lui Isus în artă

Azi mi-a fost dat să pun mâna pe "The Christ face in art", un volum pe care James Burns îl scotea la Londra în 1907. Deși veche de peste un secol, cartea te poartă prin "istoria chipurilor Mãntuitorului", între secolele I-XIX. Până azi, nu m-am gândit niciodată la mozaicul reprezentărilor grafice.

Primul portret al Domnului, spune tradiția, ar fi fost reprezentat de Luca, evanghelistul care i-a atribuit Hristosului niște ochi foare mari! Adică, Cel ce ne privește atent. Tabloul ar fost comandat e Tiberius Cezar. Următorul chip e foarte trist și schimonosit, înnegrit. E fața de pe giulgiul Veronicăi, femeia despre care tradiția zice că i-ar fi șters fața de sânge în drum spre Calvar. Romanii aveau pictat un Hristos cu față mare, asemănător cu chipurile lor. În secolul VII, chipul Mântuitorului avea deja fața ascuțită, conform asceților vremii.

 Renașterea timpurie îi face pe Pierugino, Verrochio ori Boticeli să împrumute "chipuri" dintre contemporanii lor pentru Domnul! Mai târziu, chipurile nord-italiene sunt feminizate! La Luini Hristos pare o adolescentă! Până și degetele sunt lungi și subțiri. E influență lui Leo da Vinci. Pictorii venețini îi atribuie un chip frumos, o contopire între bărbat și femeie. Numai Michael Angelo a pictat un Isus robust, puternic (Cristos Judecătorul). Rafael, Sarto, Coregio, Barocio, se vede clar că au folosit chipuri ale vremii. Tițian însă îmi place enorm, dar un portret mai frumos de "Ecce Homo" îl pictează Guido Reni. La Marati sau Carrachi Hristos e un tânăr frumos din lumea lor. 
Spaniolii îi atribuie chip "iberic", iar flamanzii îi redau un chip asemeni nobiloilor belgieni ori olandezi. Până și veșmintele îi sunt de nobil. Spre surprinderea mea la Rubens Hristosul nu este plinuț, iar la van Dick pare un revoluționar. Nici germanii, nici danezii nu se dezic, punând Isusului chipuri ca de boier local. Cranach îl pictează în veșminte nemțești, Rembrand îi pune un păr exagerat de lung, iar Werff crede că s-a înălțat la cer în pielea goală.


În secolul XIX, "Ecce Homo" al lui Scheffer are un chip blând, nevinovat, Thorwaldsen îl maturizează prea mult, Hunt îl face asemeni regilor englezi. Chipurile moderniste aduc un Hristos înalt, slab, cu barbă rotunjită, sau cu barbă bogată și mustață tunsă scurt...

Nu sunt pictor și nici critic de artă. Dar privind cu atenție portretele puse Mântuitorului meu m-am gândit că noi oamenii am vrut întotdeauna ca Hristos să fie ca unul dintre noi. Nu știu dacă e bine. (Am avut acum vreo 15 ani un calendar coreean unde Isus avea ochii oblici, ca asiaticii). Cert este că Dumnezeu a coborât pe pământ cu chip omenesc. Să se identifice cu noi. Nu știu cum a arătat (deși într-o noapte l-am văzut numai parțial la față; lumina atât de strălucitoare însă m-a împiedicat să-l pot descrie), dar știu că într-o zi îl voi vedea "față în față". Nu știu cum a arătat Hristos, dar ca și Horațiu Bonar știu că soldații care l-au răstignit aveau chipuri ca mine!

I-am mulțumit Domnului că El nu e ca mine. Dar și pentru că acceptă să port eu chipul Lui! Ar trebui să ne silim mai mult să trăim frumos. Lumea L-ar vedea pe Dumnezeu cu alt chip! 

Nicolae.Geantă
Welwyn Garden City, UK

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu