La Mulți Ani 2024!

 

Capra versus imnurile creștine - de Nicolae Geantă

Era în seara de Revelion 2018, la o cabană de la poalele Munților Făgăraș. În jur de miezul nopții. Spre sfârșitul predicii mele au venit un grup cu colindul. Cu capra, cu tobe, cu bice. Cu zgomot. Infernal Cristi  i-a poftit înăuntru. I-a invitat la părtășie. Nu au apucat decât puțin din predica mea. Apoi am încheiat cu o rugăciune. Au urmat două cântări, iar Daniel le-a vorbit două minute despre Isus. Atât. Două minute. „Acum cântați și voi!” Au înlemnit. N-au mai putut să cânte. Când le-m cerut eu a doua oară, cel mai bătrân dintre ei (toți erau între 18-30 de ani) a spus cam sfios: „Știți, în tinerețe și noi am mers la biserică... Dar acum nu... ne mi ținem!” Atunci m-am ridicat și m-am rugat pentru toti șase. Au plecat ca niște miei. Cu capul lăsat. Rușinați. „Nu mai vrem niciun ban fraților! Și nici nu ne mi ducem cu capra!”. Nu știu dacă au mai continuat. Era deja mieul nopții. Dar știu că Dumnezeu nu poate fii învins de obiceiuri!

Nu întoarceți spatele colindătorilor. Oricare ar fi ei. Întâi predicați-le voi despre Isus. Cuvântul lui Dumnezeu e mai puternic decât „plugușorul”. Rugați-vă pentru ei! Cântați-le imnuri creștine. Atunci veți vedea ceva uimitor: „capra o să tacă!” 

„Și dacă nu ascultă, dacă nu tace frate?” ar putea cineva întreba. Dacă nu ascultă sau nu tace, „capra” va pleca. A treia varinată nu există!

Nicolae.Geantă

2023 - de Nicolae.Geantă

 2023 a fost despre Harul măreț al lui Dumnezeu. Dumnezeu este îndelung răbdător. Așteaptă după noi. Totuși unii am cam întins coarda!

2023 a fost despre puterea de a vedea binele în sufletul oamenilor. Cine face cuiva bine lui își face! Unde binele nu e, nimic nu e!

2023 a fost despre puterea iertării. Și după cum și voi iertați greșiților voștri așa vă va ierta și Tatăl vostru din Ceruri! Altfel...

2023 a fost despre lacrimi de bucurie, dar și de tristețe. Însă amărăciunile, oricâte ar fi fost, n-au putut înneca bucuria! Bucuria plutește desupra.

2023 a fost despre oportunitatea rodirii pentru Împăratul. Sper că ați reușit! Sper că ați câștigat măcar un om pentru Cer!

2023 a fost despre alegeri, renunțări și schimbări. Nu doar ale look-ului, job-ului sau design-ului din dormitor. Ci și-ale caracterului. El e cu tine oriunde, oricând...

2023 a fost despre p-o-c-ă-i-n-ț-ă! Despre chemarea persistentă a ei. Dacă îngropi fărădelegea trebuie să te aștepți la durere.

2023 a fost despre mine și despre tine. Despre maturitatea noastră. Strugurii nu au gust dacă nu sunt copți. Ori sunt acrii... Și oamenii la fel.

Să aveți un 2024 măcar cu o treaptă mai sus ca 2023!

Nicolae.Geantă

La Mulți Ani!

 

Cum mă văd în 2024. Dar și pe voi... - de Nicolae.Geantă

Așa cum am vrea să fim. De fapt cum ar vrea Dumnezeu să fim. De ce nu vrem să fim cum vor alții? Pentru că nu am mai fii liberi. Dacă încercăm să fim ce vor dori ceilalți viața noastră ar fi golită de conținut. Dumnezeu nu ne-a chemat să trăim poveștile nimănui! Ci să le scriem pe ale noastre!

Așa cum am fost meniți să fim între semeni! Mai atenți cu cei ce ne iubesc. Paradoxal cele mai multe răni lor le facem. Mulțumim însă Cerului că le-a dat putere să ne accepte! Mai activi între cei ce au nevoie de-un sfat, o mângâiere, o îmbrățișare, o pâine… Și un petec de Cer!

Așa cum ne dă harul vrea să fim. Mai plini de curaj în fața furtunii. Uneori încercăm să scăpăm de furtuni ignorându-le. Dumnezeu ni le permite pentru a le învinge! Și, în furtuni, când cineva se ciocnește de noi se vede ce iese din noi!

Mult mai bine organizați. A doua zi de Crăciun când m-am trezit am auzit un glas: „Veniți-vă în fire și abandonați lucrurile mărunte!” Preocupările mici ne sleiesc de putere. Așa am înțeles de ce tik-tok-erii sunt tot timpul cu cearcăne la ochi, plictisiți și fără evlavie… Datorită nimicurilor. Și, cine-și umple viața cu nimicuri ajunge să trăiască nimicuri.

Haina ce trebuie lepădată. Urgent - de Nicolae.Geantă

De dimineață am văzut un videoclip în care ni se amintea tuturor despre suferința îndurată de creștini în vremea comunistă din România. Persecuții, închisoare, bătăi, schinjuiri, ardere de Biblii, lipsă de drepturi... Teroare. Dar, toate și totul încununate de biruința credincioșilor. Impact, convertiri, botezuri, martori și martiri pentru Isus Hristos. Imediat m-am gândit la paradoxul prezent: în timp ce sub comunism bătrânii noștri au rezistat cu stoicism făcând pușcărie pentru credință, în zilele noastre am văzut printre urmașii lor (tot creștini!) „haină de răutate”, legalism, condamnări, arătat cu degetul, spate întors, nepăsare, decadență... Ieri frații ar fi băgat pe oricine în Cer. Inclusiv pe torționari. Astăzi suntem gata să scoatem din Cer și pe cei intrați (fiindcă nu sunt gândesc ca noi!).

Întrucât atîrnă de voi trăiți în pace cu toți oamenii! (Romani 12:18) Lipsindu-i pe ei de pace vă lipsiți pe voi de liniște!

Purtați-vă ca niște oameni slobozi, fără să faceți din slobozenia aceasta o haină a răutății (1 Petru 2:16). Ca nu cumva cel care este sau crede că este ținta „răutăților” să devină el însuși „rău”. Va răspunde cu aceeași monedă...

Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel (Luca 6:31). Noi ne reprezentăm zilnic prin ceea ce facem.

De ce sunt oamenii din bisericile contemporane mai răi decât antecedenții? Poate că sunt slabi, iar răutatea îi face să se simtă puternici... Poate că sunt fricoși, iar răutatea îi face să se simtă mai curajoși... Poate că nu mai sunt înțelepți, iar răutatea îi face să se simtă mai deștepți... Poate că nu mai iubesc, iar lipsa ei îi face să creadă că au dreptate! Sau poate că nu-L mai văd în aproapele pe Hristos. Da, dar și dacă nu-L vedem nu noi suntem Dumnezeu!

Fugiți de răutate! E o haină cu țepi pentru toți care-o îmbrățișează! Lepădați-o urgent! Altfel nu puteți sufleca mânecile nepriănirii.

Omul bun scoate lucruri bune din inima lui (Luca 6:45), a spus însuși Hristos. Dar cel rău?

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă | Povestea Lui Dumnezeu

video by BenHur Nicolae.Geantă via BBHO

Nicolae Geantă - Genealogia lui Isus

video by BST Oradea

Vă dorim Crăciun plin de lumină

 

Povestea lui Dumnezeu | 3. Împărat – de Nicolae.Geantă

Cum au pășit magii în praful Ierusalimului, au alergat gâfâind direct la palatul regal, întrebând: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor?” Pentru că povestea lui Dumnezeu nu este a unui prunc oarecare, ci a singurului Prunc de sub soare care s-a născut Împărat. Și împărații întotdeana domnesc. Cu împărații nu te tragi de șireturi, nu te porți cu dispreț, nu le întorci spatele când stai în prezența lor. Și nici atât nu te porți cu superioritate față de ei. Chiar dacă ar fi niște prunci!

Orientul căuta cu disperare un Împărat. Era, ca și azi, o lume pestriță. Apăsată. Tristă. Debusolată. Și fără speranță. Împăratul este autoritate! Adică Stăpân. Pruncul „de curând născut” era (și este) Stăpânul lumii! Cu sute de ani înainte profețise Daniel despre El: „I s-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile și oamenii din toate limbile. Stăpâirea Lui este o stăpânire veșnică, și nu va trece nicidecum. Și Împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată” (Daniel 7:13-14). Isus are autoritate să guverneze tot Universul. Cu oameni. Cu oceane. Cu stele. Are autoritate să alunge demonii! Să învieze morții! Mai știți vreo persoană în fața căreai Moartea bate-n retragere?

Împăratul este Stăpân. Asta presupune ascultare. Respect. Oamenii nu numai că l-au ascultat pe Hristos, că l-au respectat, dar l-au și iubit. Și-au lăsat casele și micile job-uri ca să-L urmeze. Bărbații și femeile și-au pus viața la dispoziția Lui. Vrăjmașii au rămas cu gura fermoar oridecâteori au îndrăznit să-I știrbească autoritatea. Cuvintele Lui sunt vii. Transformă. Renaști în momentul în care-l auzi. Împăratul este ascultat. Odată niște soldați au strigat: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta!”

Împăratul e căpetenia care merge înaintea oștirii. E exemplu. E unic. E Cap. De ce-am avea nevoie de o căpetenie? Simplu: unde sunt mai multe capete e babel! Ră-tă-ci-re!

Împăratul este slujit. Nu doar cu brațele. Ci și cu creierii, cu vocile, cu portofelele... Magii au adus aur, smirnă și tămâine. Văduva săracă numai un codrant (doi bănuți) care era „tot ce mai avea să trăiască”! Ea nu a dăruit ultimii bănuți, ci s-a dăruit pe sine. Nu poi fii slujitorul lui Isus dacă nu te dai pe tine! Într-o zi, Scriptura spune că dușmanii Împăratului Isus au trimit soldații să-L aresteze. Dar nu au reușit din pricina mulțimii. Slujitorii își apără Împăratul cu viețile lor!

Isus s-a născut Împărat. Și a murit Împărat. Pentru vina aceasta murit răstignit pe o Cruce. Cu tăblița lui Pilat atârnată deasupra Sa: Isus din Nazaret Împăratul iudeilor.

În timp ce toți împărații lumii se duc, Împăratul Isus (re)vine! Vorba amercanilor: „He’s comming!” Dar de data asta nu va mai veni într-o iesle! Ci pe norii Cerului, cu tărie și slavă. Atunci orice ochi îl va vedea, orice genunchi I se va închina. În fața Împăratului singurul mod de salut este închinarea! Închinarea este recompensată!

PS: Isus nu a fost numai un Împărat divin, Fiul lui Dumnezeu. Studiind atent genealogiile din Scriptură vei rămâne surprins: Maria mama sa era din spiță regală! Deci e Împărat și ceresc și pământesc!

Nicolae.Geantă, 

Hidișel de Dobrești, Bihor

Nicolae Geantă la Biserica Sfânta Treime Oradea

 

Cum să-ți faci un Crăciun fericit! – de Nicolae.Geantă

Dacă știi undeva un sărac, ajută-l! Crăciunul e sărbătoarea unei mâini întinse!
 
Dacă ai ceva prieteni, caută-i! Crăciunul e sărbătoarea unității!
 
Dacă ai cumva dușmani, iartă-i! Crăciunul e sărbătoarea păcii!
 
Dacă ești înconjurat de oameni iubește-i! Crăciunul e sărbătoarea dragostei devenită acțiune!
 
Dacă ai păcătuit, pocăiește-te! Crăciunul e sărbătoarea împăcării cu Dumnezeu!
 
Dacă ai inimă care mai bate, deschide-o pentru Isus! Crăciunul e sărbătoarea în care inima devine iesle!
 
Dacă știi o biserică mergi și te roagă! Crăciunul e sărbătoarea întâlnirii cu Dumnezeu!
 
De Crăciun Isus Hristos a venit în lumea noastră ca noi să intrăm în lumea Lui!
 
Fă toate acestea și vei fi fericit!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la Seară de Colinde la Hidișel de Dobrești

 

Nu există Cruce fără Iesle | Nicolae Geantă și Ciprian Luca | Vocea Creștinilor

Povestea lui Dumnezeu | ISUS – de Nicolae.Geantă

Când este vorba de Fiul lui Dumnezeu oamenii forțează limbajul uman. Fac „un efort de a cuprinde necuprinsul”, vorba lui Max Lucado. I-ar pune nume auguste: Mesia, Unsul, Regele Regilor, Mielul lui Dumnezeu, Lumina Lumii, Începutul și Sfârșitul, Prea Înaltul, Sfântul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul... Dar când Dumnezeu a hotărât să coboare printre telurici a cerut Mariei să-i pună Pruncului născut numele de Isus. Simplu: ISUS. Un nume ca de oameni (Matei 1:21).

Ca să fim corecți nu există nume care să poată să-L cuprindă pe Fiul lui Dumnezeu. Orice i-am atribui tot insuficient ar fi. Poate că de aceea Dumnezeu Tatăl a ales să-i spunem Fiului Său simplu: ISUS.

ISUS. Este cel mai des folosit nume al Său în Evanghelii. De cca 600 de ori.

ISUS. Este unicul nume sub cer dat oamenilor să fie mântuiți (FA 4:12). Nimeni din Univers, niciodată, nu poate ierta niciun păcat! „Ea va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus, pentru că va mântui pe poporul său de păcatele sale!” (Matei 1:21), i-a spus Îngerul ce l-a vizitat pe Iosif tâmplarul.

ISUS. În Numele Lui ne botezăm, în Numele Lui ne căsătorim, în Numele Lui cerem iertare, în Numele Lui găsim vindecare, în Numele Lui vom păși într-o zi în Cer!

ISUS. Nu există nicio persoană care să-L considere prea divin ca să-L atingă. Nu există nicio persoană care să se teamă să se apropie de El. Nu există nicio persoană care să fii cerut iertare și să fii fost respins.

ISUS. Brațele Sale sunt larg deschise oricui dorește îmbrățișare, cuvintele Lui sunt balsam pentru orice durere, protecția Sa e mai puternică decât toate armatele lumii.

Când a venit cu Pruncul ISUS la Templu, Maria și Iosif l-au dat în brațele bătrânului Simeon. Acesta aștepta „mângâierea lui Israel” (Luca 2:25). ISUS este mângîierea lumii! Când vă ard acuzațiile ISUS e singurul care alină. Apoi a fost dus în fața proorociței Ana, o bătrână ce aștepta mântuirea Ieruslaimului (Luca 2:38). ISUS este mântuirea lumii! E temelia ei. E Cel dintâi din toată zidirea.

În urmă cu peste 10 ani, când am lansat o carte, directorul liceului meu a spus: Nicu Geantă ne-a prezentat un Dumnezeu care poate fii atins. Da, noi oamenii putem crea distanță. Însă ISUS este Cel care construiește punțile!

Nicolae.Geantă

Povestea lui Dumnezeu | „Emanuel” - de Nicolae Geantă

„Iată fecioara va fi însărcinată, va naște un Fiu și-I vor pune numele Emanuel”, a spus Îngerul lui Iosif care la aflarea veștii că logodnica sa e gravidă „fără să se fi atins de bărbat” ar fi dorit să emigreze în Tibet decât să-și facă iubita de rușine! Se va numi „Emanuel”. Adică „Dumnezeu este cu noi”.

Dacă Dumnezeu este cu noi atunci nu mai suntem singuri! Pentru că mesajul Crăciunului acesta e: „nu mai sunteți singuri!” Emanuel nu e un Dumnezeu deist care să stea într-un colț uitat de Cer și să nu-i pese de oameni! Emanuel nu ne lasă singuri nici în sărăcie, nici în necazuri, nici în prigoniri! Nici la citostatice, nici prin orfelinate, și nici atât în bătrânețe când parcă se face vid în jurul nostru! Emanuel nu abandonează pe nimeni în furtunile vieții, în nopțile întunecate de durere când patul de ține legat de boală, în clipele când corăbiile și se scufundă, când nu mai vezi luminița de la capătul tunelului, în zilele când toți s-au făcut nevăzuți! Emanuel este acolo! Este prezent când toate vasele ți s-au golit, când leii sunt gata să te înghită... Și chiar și când păcatul ți-a mușcat inima și ai devenit roșu precum cârmâzul și-ai devenit rebel!

Emanuel este Dumnezeu pentru fiecare. E universal. Emanuel e și pentru români și pentru unguri, și pentru chinezi și pentru rromi, și pentru bibliotecari și pentru fetele ce stau disperate prin parcări! Emanuel este Dumnezeul sfinților dar și-al vagabonzilor! El a venit pentru toți! Nu vrea ca nimeni să mai fie singur! Singurătatea e nesiguranță! Dar cu Emanuel te simți tot timpul protejat!

Îl contrazic pe Arthur Schopenhauer care spunea că „singuratatea e soarta ființelor superioare”. Prin simplul fapt că singurătatea e motivul principal al supraaglomerării spitalelor de psihiatrie! O spun statisticile! Oamenii nu pot trăi singuri. Fac depresie! (Dar și mai greu este să fii singur înconjurat de un ocean de oameni!)

Emanuel este cu noi! Lui Dumnezeu nu-i place singurătatea! De aceea a venit în lumea noastră. Paradoxal Emanuel „a venit la ai Săi dar ai Săi nu l-au primit”! O spune Scriptura. Nici în noaptea Nașterii Sale „nu a avut loc la hanul de poposire”, nici când a crescut n-a fost acceptat în satul său Nazaret, nici în sinagogi, nici la Templu... Și nici astăzi după 2000 de ani la Sărbătoarea Sa! Omenirea nu mai vrea Pruncul născut la Crăciun! Christmas a redevenit o sărbătoare a abandonului.

Pleiade de neisprăviți vor să distrugă Crăciunul! Vor X-mass! X-mass e sărbătoarea singurătății! Chiar dacă e printre prieteni, cu burta plină de caltaboși și sarmale. Fără Emanuel de Crăciun suntem singuri. Și nu doar în acea sfântă zi!

Povestea lui Dumnezeu nu e numai despre El. Ci și despre noi! Suntem cu El o familie...

Nicolae.Geantă

Concert de colinde la Primăria Provița de Jos | 19 decembrie 2023

 Marți seară avem un concert de Colinde inedit la Primăria din satul nostru. Ediția a II-a. 
Colindători de vârste diferite, din culte diferite, de etnii diferite. 

Toți uniți în închinare pentru Acela care s-a născut în Betleem. 

Hristos este Universal. Este pentru toți! 
Vino cu noi la părtășia bucuriei de Nașterea Domnului! 

Nu veni singur! Adu-ți  măcar un prieten!

Nicolae Geantă la BBHO | Harul Orăștie

 Duminica aceasta la Orăștie începem seria de lecțiuni biblice „Povestea lui Dumnezeu”.

Rugați-vă pentru mine! Urmează o săptămână cu multe provocări penstru Împărăția Cerului!

Concert și Târg de colinde pentru liceeni la LTCI Câmpina

 

Nicolae Geantă la Biserica Factor Plus Brad

Brad este orașul în care am făcut armata. În 16 decembrie 1989 eram în tranșeele Revoluției. După 34 de ani, tot pe 16 decembrie voi fi pe reduta Evangheliei Doomnului Isus Hristos! Vino cu noi să învățăm cum să luptăm eficient împotriva păcatului... 

Nickbags.ro

Nicolae.Geantă

Redă zâmbetul unui bătrân sărac . Campanie umanitară

 Anul acesta, pe lângă cadourile ce dorim să le oferim copiilor din județul Tulcea, venim cu o provocare nouă: proiectul UN ZÂMBETUL PE FAȚA UNUI BĂTRÂN. Ne propunem să facem mai multe pachete cu alimente pentru bătrâni. Pentru bunicii aceștia uitați de noi. Și chiar de-ai lor... Pentru bătrânii singuri care stau cu nasul lipit de geam. Pentru eroii noștrii care au dus greul sub jugul comunist. Și care acum au slăbit din putere! Vino alături de ei! De cei ce rezistă cu stoicism vicisitudinilor vremii. Vino alături de noi!  

Dacă vrei să ne susții cu o donație o poți face în contul Bisericii noastre, deschis la Banca Transilvania din Câmpina. Orice valută se convertește automat. 

Biserica CDE Izbânda Drăgăneasa
cont: RO95 BTRL RONCRT 04222 08101
Banca Transilvania, Câmpina
cod Swift: BTRLRO22

Nicolae.Geantă, Speranțe și Destine

La Mulți Ani Christian Crăciun! 70.

Îl cunosc pe Christian Crăciun de aproape 25 de ani. De când sunt eu profesor. De la prima întâlnire a mea cu scrierile domniei sale. Hrănitor, siropat, cu un condei care pișcă fără să-l simți, plin de idei inovatoare, plin de convingere, promovator al valorii, profesor doctor Christian Crăciun mi-a devenit unul dintre modele într-ale scrisului. (Da, în viață trebuie să mai avem și modele. Pe cineva pe urmele căruia să îi calci. Cine nu are pe nimeni deasupra capului, o călăuză mai devreme sau mai târziu se va înfunda în labirint). Spre deosebire de alti autori, ale căror scrieri au gust de OSB-uri, de biscuiți DITA (da, scrierile lor sunt ca rondelele de slăbit: fără gust, fără calorii, fără sare!), scrierile domnului Crăciun sunt digerabile. Mai mult, sunt prăjituri ce pătrund până în adâncul stomacului... Au calorii. Și culmea, nu fac diabet, ci bine!

Materia primă a criticului literar Christi Crăciun sunt textele inimii. Eu îl numesc crisograf. Adică un copist care smulge cuvinte din el și le așează pe coală. Profesorul Crăciun însă nu e doar crisograf, ci un apologet al bunului simț. Un combatant al viciilor proaste. Unii poate nu-s de acord cu mine, dar este un chirurg al cuvintelor. Când pune mâna pe bisturiu, Cristi Crăciun sparge puroiul. Malpraxisul provocat de incompetenții cu cap prea strâmt și inimă prea îngustă, vorba lui Eminescu. Fie ei în învățâmânt, în politică, în biznis sau în cultură... (Isuse, și câți sunt!)

Un apogeu strălucitor: CHRISTIAN CRĂCIUN – 70

Metafora „Vârsta de bronz”, adesea prezentă în versurile unor poeți, încă are darul de a se așterne peste viața unui om, cu magia pe care urcușurile și coborâșurile străbătute de-a lungul și de-a latul existenței sale o întruchipează în coroana onoarei! O astfel de prezență ne împrumută din forța ei, cu precădere morală și spirituală, trăsătura pe care, în temeiul slăbiciunilor noastre, nu totdeauna o preluăm și folosim cu încredere; când însă ea înalță, peste vremuri, luminișurile prieteniei și colegialității  – și ele pândite de umbre și lumini –, atingi cu emoție și recunoștință borna jubiliară a menirii împlinite.

Conștient de faptul că persoana în cauză pare, dacă nu chiar este – inevitabil – pentru unii mumă, pentru alții ciumă, pentru tine rămâne, siguramente, model. Și tocmai pentru această dublă postură publică ți-l păstrezi, împăcat cu gândul că nimeni nu este perfect, întrucât calitățile sale te-au influențat, dacă nu profund, măcar mulțumitor, onorabil! În cauză aflându-mă, vin în fața dumneavoastră, frumos împovărat de împlinirile și nu puținele  rateuri – zestre a 47 de ani de statornică și rodnică amiciție!

pentru a citi întreg articolul click pe linkul de mai jos

 https://oglindadeazi.ro/cultura/un-apogeu-stralucitor-christian-craciun-70/

Vladimir Pustan - Ce sărbătorim la Crăciun

video by Ben Hur Nicolae Geantă

Decembre' - de Nicolae Geantă

Decembre'

Decembre'

e chiciură, e-ntuneric, 

e somn,

copacii pe stradă oftează, 

e tuse, e plânset, e ger.

Și fulgi de zăpadă dansează.

Decembre'

miros colăceii,

colinde răsună-n ferești,

Hritos s-a-ntrupat 

într-o iesle

în lumea de oameni firești.

Decembre'

iarăși anul se duce!

Și eu am trecut, și tu ai trecut,

și cumpăna fântâni s-a rupt,

se strânge iar ieslea de Prunc,

rămâne doar veșnic o Cruce!

Nicolae.Geantă

LTCI

Nicolae Geantă la Betel Luncușoara, Suceava

 

Nu este Crăciun fără Isus - Estera & Laura Bretan

video by Laura Bretan

Vladimir Pustan la Casa Sindicatelor Ploiești

 

Ce faci cu timpul câștigat? - de Nicolae.Geantă

Azi am întrebat elevi de clasa a XII-a dacă se bucură de vacanță și de ce? „Scăpăm de teme. Avem mai mult timp liber!”, mi-a răspuns un băiat cu alură de baschetbalist. „Și ce faceți cu timpul liber?” Răspunsul tinerilor a fost un... dat din umeri. 

Chiar așa, ce facem cu timpul câștigat? De dimineața până seara alergăm, suntem în viteză, în goană, ca să câștigăm timp. Un minut la semafor, cinci minute la supermarket, patru minute la benzinărie, zece minute la masa de prânz. Am câștigat 20 de minute. Bun, și ce facem cu ele? Simplu: le irosim! Pe rețele sociale, pe discuții, pe jocuri, pe sudoku, pe... privit aiurea prin mall-uri. Ori pe lenevit pe sofa. Se zice că poți aprecia gradul de civilizație al unui individ după modul în care își folosește timpul liber.

Sunt uluit că an de an ne propunem să realizăm cât mai multe, cât mai profunde obiective. Și, la final de decembrie observăm că în mare parte nu le-am realizat. „Nu am avut timp suficient!” este scuza care ne acuză. Însă în ziua când le-am inițiat timpul era berechet.

Ce faceți cu timpul câștigat? Shopenhauer zicea că oamenii mărginiți caută numai să petreacă timpul, cei talentați caută să-l întrebuințeze”. Da, da, suntem ceea ce facem cu timpul nostru liber!

Nu irosiți timpul câștigat! Veți rata șansa de a câștiga un premiu! Napoleon zicea că victoriile aparțin celui perseverent.

„Răscumpărați vremea”, îndemna Apostolul Pavel pe efeseni. „Căci zilele sunt rele!”. Investiți timpul pentru Dumnezeu. Îl veți investi deja pentru voi!

Nicolae.Geantă

Vlad Schlezak | Cauza principală a răului în cuplu | Interviu la Radio ZU

sursa AICI

Frânturi din podcast:

0:00 - Intro

2:05 - Dr. Vlad Schlezak: „Dumnezeu mi-a arătat calea!”

6:05 - Cauza principală a răului în cuplu

14:47 - Critica excesivă în cuplu, factor declanșator pentru depresie?

20:47 - Pacea lui Dumnezeu vs. pacea oamenilor

24:50 - Depresia copiilor, o manifestare a lipsei iubirii părinților

35:20 - „Riscul de sinucidere e mult mai mare la bărbați!”

46:57 - Există oameni „bătuți de Dumnezeu”?

50:51 - Blestemul, transmis transgenerațional?

58:01 - Taina Botezului și păcatele copiilor

1:03:47 - Un caz șocant de Crăciun. „Moartea și viața sunt în puterea limbii.”

1:06:42 - Cum ne afectează blestemele involuntare

1:14:05 - Stima de sine este un sentiment bun?

1:20:08 - Cum vom putea atinge pacea dintre Scripturi și știință

1:22:21 - Cum putem depăși sentimentul de vinovăție și de rușine

1:24:18 - Depresia, un păcat?

1:26:08 - Dr. Vlad Schlezak, un psihiatru creștin

Nu este Crăciun fără Isus - Estera & Laura Bretan

De n-ai fi Tu - de Mihaela Mănescu

De n-ai fi Tu, ar fi cumplit pământul...
Și gol aș fi, fără Suflarea Ta.
Că toate fără noimă mi-ar părea
De n-ai fi Tu, de nu ar fi Cuvântul,
Mi-ar bate-n inimă demonic vântul
Și viața aș simți-o mult prea grea.

De n-ai fi Tu, lumina-ar fi himeră
Și bezna nopții aș numi-o zi;
Că bucuria n-ar mai prețui
Nimic în lumea asta efemeră.
Și fericirea ar muri stingheră
Uitată într-un vis, de Tu n-ai fi…

O, cât de bine-i, Tată! Cât de bine
Că ești Lumina gândului de-a fi!
Iar viața e un dar din veșnicii
Ce merită trăită pentru Tine.
Și chiar de-s neguri, eu am zări senine,
Că Tu în mine faci din beznă zi…

mihaela mănescu

(* mihaela preferă să i se scrie numele cu litere mici!)

Nicolae Geantă - De ce o Biserică nouă?

video by Ben Hur Nicolae Geantă via Romanian Church Bridgewater

Adicția de Internet

 https://www.dw.com/ro/ce-facem-cu-dependen%C8%9Ba-de-re%C8%9Belele-sociale/a-67622577

Nicolae Geantă - Când se va vindeca România

 

Mihai Neamțu - Există o Românie

 Există și o Românie a oamenilor plini de bunătate, credință și cuviincioșie. O țară care nu și-a uitat eroii, geniile ori sfinții. O patrie înveselită de bucuria pruncilor colindători prin Vadul Izei, Gura Humorului ori Sihăstria Putnei. Un cer frumos acoperit de norii lăptoşi, undeva spre Câmpia Turzii. 

Există România lui Enescu, Stăniloae sau Brâncuși. Țara Oltului și Țara Lăpușului. Parfumul mirosului de brad adulmecat pe serpentinele ce duc spre Moeciu-Bran. Drumurile troienite la poalele Bucegilor şi urma sănilor împodobite prin satele răzlețe din Munții Apuseni. 

România pitorească - O altfel de sărbătoare la Câmpina Tv

 

La Mulți Ani România!

 

Iubesc România! - de Nicolae.Geantă

Te iubesc România! Şi asta e de ajuns… Cine iubeşte încearcă să fie curcubeu oriunde e înorat. Iubesc România pentru că are nu doar curcubee. Ci şi mult Soare! Dumnezeu e încă cu faţa spre ţara mea!

Te iubesc România zică-se cine ce-a zice! Şi asta o spun nu doar de 1 decembrie!

La mulţi ani tuturor românilor oriunde v-aţi afla! Uraţi-vă sănătate, uraţi-vă de bine! Binecuvântările nu sunt fructe. Ci seminţe!

La Mulți Ani România!

Și să trăiești veșnic!

Nicolae.Geantă

BEST Oradea

România Pitorească | Eveniment pentru liceeni de Ziua Națională a României | cu Nicolae Geantă

 

Nicolae Geantă - Când nu înțelegi

video by Ben Hur Nicolae Geantă via Renovatio

Repere Americane. Conferință pentru liceeni la Ploiești. Cu Nicolae Geantă

 

THANKSGIVING DAY CU VIDEOCONFERINȚĂ LA LICEUL CONSTANTIN ISTRATI CÂMPINA

Liceul Tehnologic Constantin Istrati Câmpina
THANKSGIVING DAY CU  VIDEOCONFERINȚĂ

Dacă e ultima joi din luna noiembrie atunci la Liceul Tehnologic „Constantin Istrati” din Câmpina se sărbătorește Thanksgiving Day. Și asta nu de un an , nu de doi ani, ci de peste zece! În 2023,  Evenimentul s-a desfășurat pe 23 noiembrie, de la ora 12 fix, în Amfiteatrul CDI, cu un invitat special, tocmai din Chicago. Daniel Popescu, un român american din Skokye (suburbie a metropolei Chicago) a fost prezent la manifestare prin... videoconferință! Timp de o jumătate de oră, Daniel Popescu, moderat de prof. dr. Nicolae Geantă (protagonistul evenimentului), a povestit liceenilor câmpineni aspecte dintr-o zi de thanksgiving american. „Sărbătoarea a devenit foarte laică, americanii serbând mai mult în jurul mesei îmbelșugate decât în biserică”, a povestit Daniel, care a mai menționat că „după masă yahkeii privesc 2-3 meciuri de fotbal american”, de Thanksgiving fiind programate adevărate derby-uri în NFL (National Football League). 

După intervenția video a domnului Popescu, profesorul Nicolae Geantă a avut o prelegere despre „un secret” ce trebuie cunoscut și practicat de către orice pământean: „Secretul Mulțumirii”. „Trei lecții vrem să învățăm în ziua aceast specială: 1) fiți mulțumitori și pentru partea goală a paharului!; 2) fiți recunoascători celor ce v-au făcut bine!; 3) fiți darnici! - dărnicia nu a sărăcit pe nimeni”. Nicolae Geantă a subliniat că Thanksgiving-ul nu e despre Curcan, ci despre Recunoștință! „E rara avis recunoștința” a spus acesta liceenilor din Amfiteatru. „Așa că vă provoc: Avei cui adresa o mulțumire? Atunci, când mergeți de aici și faceți-o! Cu un telefon, un sms, o mângâiere, o floare, o prăjitură, o ciocolată, o îmbrățișare. Faceți pe cei din jur să simtă thanksgivingul! Dar nu doar azi, ci zi de zi. Recunoștința e sărbătoare continuă...”

https://oglindadeazi.ro/

Familia Timofte - Bucurie în suflet | Colind | New

video by Alin Timofte

Cum poți salva mai multe vieți - de Nicolae Geantă

Întrebat care e dorința sa pentru atunci când va fii mare, un băițel, de ziua sa, a declarat în fața invitaților:

-  Când voi fii mare voi salva multe vieți!

-  Ce vrei să te faci? Salvamar?

    - Nu. 

-  Atunci doctor?

-  Nu.

- Pomiper?

-  Nici atât.

-  Atunci ce?

-  Scriitor… 

O carte bună salvează mai multe vieți decât un medic! Iar predicile bune au salvat mai mulți oameni decât toate spitalele!

Scrieți cărți salvatoare! „O carte bună e o conversație cu un om deștept”, zicea Tolstoi. Și cine stă cu înțelepții îi va imita! 

Citiți zi de zi ceva care să vă motiveze! Eminescu ne scria odată: „Cărțile sunt cei mai buni profesori!” Citiți, apoi motivați-i și pe cei din jur! Virusați-i de viață!

Nicolae.Geantă

Bogăția ca o ruletă rusească – de Nicolae.Geantă

Pe un deal, un boier s-a întâlnit într-o zi cu un om sărac. După ce a fost salutat cu sfială de omul sărac care avea și o dăsagă mare peticită în spate, boierul i-a spus cu înfumurare:- Vezi tu turmele acelea de pe versantul munților?

- Le văd, domnule!

- Sunt ale mele!

Apoi a continuat bogatul:

- Vezi tu herghelia aceea de cai de la marginea satului?

- O văd domnule!

- Și vezi cirezile de vaci de pe câmp?

- Sigur că le văd...

- Ei bine, zise bogatul toate turmele de oi, vacile și caii sunt ai mei. Și pe deasupra omule, și toate câmpiile, pădurile, râurile și muntele acela sunt ale mele! 

Săracul s-a uitat puțin la el, la bogat, apoi a întins mâna și i-a arătat:

- Vezi tu Cerul acesta albastru? Ei bine tot Cerul acesta cu toate stelele lui sunt ale mele!

Dintotdeauna, oamenii s-au împărțit în două categorii: bogații cu muuulte posesiuni, și săracii cu buzunarele goale! Totuși, și unii și alții pleacăm într-o zi dincolo, în veșnicie! Cu mâinile goale! Paradoxal, Cerul e populat mai mult de săraci!

Hristos ne-a avertizat în dese rânduri că bogățiile pot fii o piedică pentru Cer. Odată El a afirmat că „mai repede trece cămila prin urechea acului decât să intre un bogat în Cer”. Mă gândeam într-o zi: „de ce oare?” Simplu: Cerul are o poartă îngustă de tot. Și unii nu vor putea trece de ea de... burtă!

Desigur Hristos nu are nimic împotriva oamenilor care dețin posesiuni, bogății. Numai că ne-a avertizat în dese rânduri: „Aveți grijă să nu pună stăpânire pe voi!” Pentru că vom deveni robii avuțiilor. Și oricâte am avea niciuna nu poate fi echivalentă nicI măcar cu un metru pătrat de cer!

Dumnezeu nu a promis pământul nimănui. Ci Cerul. Și totuși prea puțin aleg varianta Lui.

Strângeți-vă comori în cer! Avuțiile strânse pe pământ sunt un fel de ruletă rusească. Dar atenție: fără glonț doar o singură poziție!

Nicolae.Geantă

Conferință regională cu slujitorii Creștini după Evanghelie la Ploiești

Sâmbătă 18 noiembrie 2023, la Biserica Logos din Ploiești a avut loc Conferința regională Muntenia, a slujitorilor din conducerea Bisericilor Creștine după Evanghelie. La ora începerii (10,00), câteva sute de prezbiteri din sudul țării au intonat imnuri creștine urmate de rugăciuni pe... echipe. După aproximativ 40 de minute de închinare, Cătălin Miron, unul din conducătorii Bisericii Betel din Suceava a susținut tema principală a evenimentului: „Viața ca o jertfă. Aspecte practice ale slujirii prezbiterilor”. Subiectul, de mare actualitate pentru orice biserică evanghelică din România (și numai) a fost o provocare pentru participați, mai ales că în vremurile de față trăim sub un permanent asalt asupra slujirii de calitate.

Cătălin Miron, care a trăit o perioadă în Atena, a accentuat trei mari domenii în care slujitorul Domnului trebuie să exceleze. În primul rând trebuie să „persevereze în consacrare”, în ciuda condițiilor care uneori „par prea grele”. După ce a identificat câteva bariere ce aduc dificultăți în slujba amvonului, și a precizat că unele statistici spun că 50% dintre slujitori „nu mai continuă să slujească după 10 ani”, pastorul bucovinean a pus degetul pe rană cu declarația „tinerii pleacă, și odată cu ei pierdem materialul intelectual”. „Oricât ar fi slujirea de anevoioasă, Hristos promite uj  jug bun” a adăugat acesta, precizând o listă de eroi ai credinței de pe paginile Scripturii care „au dus lupta până la capăt”.

În al doilea rând, Cătălin Miron a subliniat „atitudinea față de împotrivire”, trecând în revistă situații în care personajele biblice sau contemporane au reușit să depășească momentele dificile venite din partea criticilor, împotrivitorilor, defăimătorilor etc. „Toate acestea fac parte din menu-ul unui slujitor” a concluzionat Miron, motivând slujitorii să meargă înainte.

În al treilea rând, predicatorul a accentuat nevoia de „pregătire continuă” a unui slujitor, mai ales acum, în era digitalizării, când oamenii pot verifica rapid orice informație, când auditoriul este obișnuit cu secvențe scurte și siropoase. „Care-s ultimele 5 cărți citite?” a fost o altă mare provocare pentru publicul din sală. „Fiți atenți la cunoașterea Sfintelor Scripturi” a spus Miron spre finalul expunerii, concluzionând astfel: „Dacă nu rezistăm, perseverăm, studiem, cum vom face o lucrare bună?” Chiar așa, cum credem că vom avea izbândă?

După predică a urmat o sesiune de Q&A, însă timpul a fost insuficient pentru aceasta.

A urmat pauza de prânz, cu masă și socializare, apoi o serie de discuții asupra „perspectielor BCDE din România”, Comitetul Executiv al confesiunii prezentând o scrisoare cu privire la discuțiile din Comisia Națională de Păstorire-Disciplină cu privire la starea actulă a Bisericii creștine după Evanghelie din România și viziunea pentru perioada imediat următoare.

Concluzia finală a evenimentului, cât și a prelegerii pastorului Cătălin Miron sau a scrisorii finale a Comitetului Executiv sună astfel: e necesară „o reformă profundă în multe aspecte având la bază Scriptura”. Da, atât BCDE cât și orice biserică evanghelică din țară sau diaspora, au nevoie de reformă, de prospețime, de refresh... Cine are însă curajul să înceapă?

Nicolae.Geantă

 fă click pe foto

Dublă lansare de carte la Ploiești: „Jurnal de America” – Nicolae Geantă și „Dobrogea. Studiu geografic” – Ion Marin

fă click pe foto

Europa a murit la Auschwitz! - de Sebastian Villar Rodríguez

„Mă plimbam pe străzile Barcelonei și deodată am descoperit un adevăr teribil - Europa a murit la Auschwitz!!  Am ucis șase milioane de evrei și i-am înlocuit cu 20 de milioane de musulmani în ultimele patru decenii !

   La Auschwitz am ars un grup de oameni care reprezentau cultura, gândirea, creativitatea, talentul.  Am distrus poporul ales, pe cel cu adevărat ales, pentru că au dat naștere unor oameni mari și minunați care au adus mari contribuții lumii și astfel au schimbat lumea.

    Contribuția poporului evreu de astăzi este resimțită în toate domeniile vieții: știință, artă, comerț internațional și, mai ales, ca conștiință a lumii.  Uită-te la orice panou de donatori la orice simfonie, muzeu de artă, teatru, galerie de artă, centru de știință etc.  Veți vedea multe, multe nume de familie evreiești.  Aceștia sunt oamenii care au fost arși.  Din cei 6.000.000 care au murit, câți ar crește pentru a deveni muzicieni, medici, artiști, filantropi talentați?

    Sub pretextul toleranței și pentru că am vrut să ne dovedim singuri că ne-am vindecat de bolile rasismului și bigotismului, Europa ne-a deschis porțile pentru 20 de milioane de musulmani, care ne-au adus prostia și ignoranța, extremismul religios și intoleranța.  , criminalitatea și sărăcia, din cauza refuzului de a munci și de a-și întreține familiile cu mândrie.

Azi dimineață am primit această poveste dela un frate bătrân pe oațap:

Un alt prieten creștin, coleg de serviciu, îmi spunea la serviciu: „Ne-am făcut și noi adunare nouă în curte la mine”. La care eu i-am zis: „Ați făcut-o mai mare?”. Și el îmi răspunde cu părere de rău: „Măi Pavelică, am făcut-o cam îngustă (strimtă, nu prea are lățime), pentru două rânduri de scaune lejere. Lungime aveam. Dar e cam strâmtă. Nu am făcut-o mai lătuță pentru că aveam un cireș în dreapta și-l țineam pentru copii. Măi și prăpăditul de cireș în anul următor s-a usc

Nicolae Geantă - Bunătatea ca semn al superiorității unui om

video by Ben Hur Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Jurnal de Texas (2) - din volumul „Jurnal de America”

Sâmbătă am fost cu Radu în Bandera. Cum n-ați auzit de Bandera? Este capitala mondială a cowboy-lor! Situat la 75 km NV de San Antonio, orășelul cu 829 locuitori care poartă numele de „Steag” (bandera în spaniolă), se găsește în podișul Edwards și a fost fondat de imigranți romano-catolici polonezi, veniți din Silezia Superioară. Bandera e un amestec de culturi indiene, mexicană, poloneză și occidentală îi conferă o ambianță unică, care nu se găsește în altă parte în Texas.

Biserica de aici este una dintre cele mai vechi din America. Cu o stradă principală Main Street, pe care sunt clădirile vechi, pompierii și șeriful, cu baruri și restaurante western, unde poți parca automobile dar și lega caii de stanoagă, Bandera e desprins parcă din filmele cu John Wayne. Când am coborât din RAM-ul lui Radu m-am simțit ca un aviator ce-a invadat un sat medieval. Am văzut celebrele butoaie de whisky pe trotuar, ușile evantai ale barurilor, caii legați de stâlpi în fața saloanelor, și am intrat să mâncăm un celebru steack (friptură de vită) într-o tavernă veche de 100 de ani. Ca-n filme! Pe unul din pereți am remarcat un iepure cu... coarne împăiat! Sincer nu știam că există așa dihănii prin Texas. 

Din restaurant am vizitat puțin micuțul oraș (am rămas uimit de debandada din curțile oamenilor; un haos cum numai prin cartierele de rromi de pe la noi am întâlnit – table, căruțe, lemne, paie, pereți scorojiți, mașini abandonate ruginite, garduri vraiște, ce mai, te ia durerea de cap), apoi am urcat pe un deal la vechiul „saloon”, care azi era o ruină. Aici, prin  hijăraia de tufișuri, multe bătălii sângeroase s-au dat între indienii apași și comanche și cuceritorii spanioli. Pentru Pasul Bandera (12 mile nord de oraș), circulă o legendă că s-a atârnat o „bandera” roșie (un steag) pentru a defini granița dintre terenurile de vânătoare spaniole și indiene. Am coborât la intrarea sudică pe autostrada 173, unde am făcut câteva fotografii lângă panoul care definește orașul drept capitala mondială a cowboy-lor. Sălbăticia era atât de evidentă încât mă temeam să nu iasă cumva din tufișuri ceva mistreți. Și n-aveam niciun pistol măcar la noi!

Nicolae Geantă - Jurnal de Texas (1) - din volumul „Jurnal de America”

Despre Texas auzisem doar în filme. Și asta în copilărie, căci la televizor nu mă mai uit de peste 33 de ani! Mă plictisește. Texasul este cel mai mare stat american. Cât trei Românii ca întindere (695.660 kmp), și cu o populație de peste 30 milioane locuitori. În US numai California e habitatul permanent al mai multor persoane (peste 45 milioane locuitori). Economic Texasul e un fel de Germanie americană. Motor al yankeilor. Cu peste 2.355 miliarde PIB în anul 2022 (mult mai mult decât Rusia ori Canada!), e depășit doar de California. Are peste 53 de firme în top 500, iar la export este prima putere americană (300 miliarde dolari pe an - mai mult decât PIB-ul României, peste California – 175 mrd/an, și New York – 100 mrd/an). Poate de aceea, nu odată, texanii au vrut (și vor) să se rupă de USA. (S-a declarat republică independentă față de Mexic în 1836 și a existat chiar Republic of Texas pentru aproape 10 ani. În anul 1845 s-a alăturat Statelor Unite ca cel de-al douăzeci și optulea stat al său). Ca atestare, primul document - cu o hartă a statului - datează din anul 1519. Adică de pe vremea când în Moldova noastră domnea Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare. Istoric, Texasul a contribuit în timpul Războiului Civil din America cu un număr mare de oameni și echipamente la efortul militar al armatei confederate. Bătălia finală a Războiului Civil a fost purtată aproape de Brownsville (Texas), la Palmito Ranch, și s-a sfârșit cu o victorie unionistă.

Nicolae Geantă - Nevoia de atingere

sursa: Ben Hur Nicolae Geantă via Biserica Punct Suceava

Apariție editorială: JURNAL DE AMERICA - de Nicolae Geantă

 

B A C K G R O U N D

După Revoluție, un an și jumătate am visat să ajung în America. Nu știam mai nimic atunci despre tărâmul fermecat de peste Atlantic. Avem setat în creier doar visul American. Nu am avut niciodată rude și nici prieteni în SUA. Știam doar că este o țară unde e libertate. Și unde, oricine muncește sau învață poate ajunge în vârful piramidei. Nu doream să ajung bogat, dar visam să fiu liber. Pentru că niciunul dintre prietenii mei nu visau să plece nici măcar din satul natal Drăgăneasa, o ruralitate pierdută prin istorie în Subcarpații de la poalele Bucegilor, nu am avut curajul să plec singur. În perioada asta de frământări m-am întâlnit cu Domnul Isus. De fapt El a venit și m-a căutat prin hăurile Văii Drăgănesei. Când m-am îndrăgostit de El, am înțeles că libertatea nu vine din America, ci de la Dumnezeu. Iar visul meu acum începuse să fie Cerul.

După câțiva ani am ajuns la facultate. Deoarece în copilărie citisem cărți cu pirați și visam să cutreier lumea, m-am îndrăgostit de oceane, mări, insule și munți. Așa am ajuns să urmez cursurile Facultății de Geografie. La Universitatea din București. Și asta la nouă ani după ce am terminat liceul. Tradus – atunci când am dat cu capul de sus. Când eram în cea mai mare sărăcie a vieții, cu doi copii și o soție fără serviciu, am ajuns în băncile studenției. Acolo am întâlnit un mentor. Domnul prof. univ. dr. Ion Marin. Un expert în continente.

Un an de zile am studiat America. Fiecare petic, fiecare oraș mare, industrie ori transporturi. Eram fascinat. Cred că în anii aceia știam America mai bine decât yankeii autohtoni! Și visul Americii s-a reaprins în mine. În anii studenției mă rugam mai mereu: „Doamne Isuse, dacă îmi dai undă verde pentru America, am să fug până în pădurile de conifere din Manitoba. Și nu voi mai ieși de acolo până nu voi deveni american!”Dar nici de data aceasta nu am reușit să plec. Acum era mult mai greu, pentru că americanii nu mai primeau români. Iar de obținut o viză era mai greu decât aș vrea acum să călătoresc în Soare! Nu am fugit nici ascuns în containere pe vapoare, cum făcuseră unii dintre români. Nu de teamă să nu fiu prins și zvârlit în Atlantic la rechini. Ci din dragoste pentru fetele mele. Erau ochii mei din cap. Nu puteam să-mi părăsesc pruncii când aveau cea mai mare nevoie de mine. 

Apoi am început să predic. Să merg la întâlniri mari, la conferințe. Și într-o zi a apărut un bătrân: „Te iau în America! Plătesc eu tot. Stai la mine. Tu trebuie să predici în biserica noastră!” Mi-au dat lacrimile. Nu l-am crezut însă. Și nu m-am înșelat. M-a luat în America tot așa cum v-a luat pe dumneavoastră. Altădată am fost la o Conferință internațională la Facultatea de Teologie Baptistă din București. La final a venit un pastor: „Nicu, te iau în America! Ai e-mailul meu. Trimite-mi toate actele și un CV, și îți voi face chemare ca să obții viza!” Le-am trimis chiar în seara aceea. Mi-a scris scurt: „Le-am primit. Ținem legătura!” Dar, cum bănuiți deja, nu mi-a scris niciodată! Au trecut mai mulți ani. Îmi luasem gândul de la America. „Nu voi ajunge niciodată”, era deviza cvasideclarată. 

Au trecut alți ani. Începusem să predic prin Europa. Și într-o zi, în Italia, prietenul meu Valentino a vorbit cu Daniel Pelean. Apoi am vorbit și eu. Și, pe 6 decembrie 2016, de ziua mea onomastică, seara, am primit un plic. Când l-am deschis, era să-mi stea inima. Dani Pelean îmi trimisese invitație pentru SUA! Am plâns ca un copil. Era oare real plicul? Visul din tinerețe începea să devină realitate? Trecuseră deja peste 26 de ani!

Am mers la Ambasada SUA exact în ziua când Domnul Trump era instalat la White House președinte. La interviu, o doamnă officer m-a întrebat de Dani Pelean. Nu îl văzusem niciodată! Nici măcar live pe whatsapp. Nici nu știam cum arată! M-am fâstâcit puțin. Dar doamna a fost foarte cumsecade. „Aveți viză pe 10 ani! De ce nu ați adus-o și pe soția dumneavoastră?” Era să mi se deplaseze pietrele de la rinichi! Dacă mi-ar fi trecut prin cap!

A mai durat patru luni. Între timp în Detroit Dani Pelean și alți frați au deschis o biserică nouă. Împreună cu alt prieten drag, cu Vladimir Pustan. Iar în aprilie 2017, în săptămâna Paștelui catolic, am călcat pământul American! Să vă mai spun că la vamă am nimerit într-un pluton de indieni și îmi era teamă că la interviu mă vor respinge? Am ieșit din aeroport cu stres cât Pacificul. Cu un Dodge uriaș, Dani mă aștepta ca pe un cireș copt. În săptămânile cât am stat la el am legat o prietenie cum rar se întâlnește! De fapt prietenie e puțin spus. Avem o inimă care bate în două piepturi. Ajuns în America, pastorul Luigi Mițoi, acest duhovnic iubit al meu, mi-a transmis: „Dacă ai venit în America, ai datoria să vii să predici și la Bethania, Chicago.” Am crezut că visez! Eu, un anonim din Subcarpații Curburii să predic la Bethania, Chicago? (Se zice că fiecare om de pe planetă visează când ajunge în SUA să viziteze Statuia Libertății. Tot așa și fiecare creștin român când ajunge în America de Nord visează să viziteze Bethania,

Chicago!) Am ajuns deci în Chicago într-o sâmbătă seara. Direct în downtown. Eu între zgârie-norii de pe  malul Lacului Michigan? E real? În noaptea următoare am plecat înapoi la Detroit. Dar inima mea a rămas acolo… Cam așa a început călătoria mea în America. Apoi am devenit globetrotter. 

Cartea de față e o mică radiografie a unora dintre pățaniile mele pe pământ yankeu. E o încercare de a

aduce America cu mine. Și de vă duce pe dumneavoastră în America.

Încă ceva: eu am dorit să ajung mai de mult, dar Dumnezeu m-a chemat la timpul potrivit. Destinele noastre depind de planurile Lui.

Nicolae Geantă

Drăgăneasa, Prahova