Era în seara de Revelion 2018, la o cabană de la poalele Munților Făgăraș. În jur de miezul nopții. Spre sfârșitul predicii mele au venit un grup cu colindul. Cu capra, cu tobe, cu bice. Cu zgomot. Infernal Cristi i-a poftit înăuntru. I-a invitat la părtășie. Nu au apucat decât puțin din predica mea. Apoi am încheiat cu o rugăciune. Au urmat două cântări, iar Daniel le-a vorbit două minute despre Isus. Atât. Două minute. „Acum cântați și voi!” Au înlemnit. N-au mai putut să cânte. Când le-m cerut eu a doua oară, cel mai bătrân dintre ei (toți erau între 18-30 de ani) a spus cam sfios: „Știți, în tinerețe și noi am mers la biserică... Dar acum nu... ne mi ținem!” Atunci m-am ridicat și m-am rugat pentru toti șase. Au plecat ca niște miei. Cu capul lăsat. Rușinați. „Nu mai vrem niciun ban fraților! Și nici nu ne mi ducem cu capra!”. Nu știu dacă au mai continuat. Era deja mieul nopții. Dar știu că Dumnezeu nu poate fii învins de obiceiuri!
Nu întoarceți spatele colindătorilor. Oricare ar fi ei. Întâi predicați-le voi despre Isus. Cuvântul lui Dumnezeu e mai puternic decât „plugușorul”. Rugați-vă pentru ei! Cântați-le imnuri creștine. Atunci veți vedea ceva uimitor: „capra o să tacă!”
„Și dacă nu ascultă, dacă nu tace frate?” ar putea cineva întreba. Dacă nu ascultă sau nu tace, „capra” va pleca. A treia varinată nu există!
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu