Povestea lui Dumnezeu | 3. Împărat – de Nicolae.Geantă

Cum au pășit magii în praful Ierusalimului, au alergat gâfâind direct la palatul regal, întrebând: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor?” Pentru că povestea lui Dumnezeu nu este a unui prunc oarecare, ci a singurului Prunc de sub soare care s-a născut Împărat. Și împărații întotdeana domnesc. Cu împărații nu te tragi de șireturi, nu te porți cu dispreț, nu le întorci spatele când stai în prezența lor. Și nici atât nu te porți cu superioritate față de ei. Chiar dacă ar fi niște prunci!

Orientul căuta cu disperare un Împărat. Era, ca și azi, o lume pestriță. Apăsată. Tristă. Debusolată. Și fără speranță. Împăratul este autoritate! Adică Stăpân. Pruncul „de curând născut” era (și este) Stăpânul lumii! Cu sute de ani înainte profețise Daniel despre El: „I s-a dat stăpânire, slavă și putere împărătească, pentru ca să-i slujească toate popoarele, neamurile și oamenii din toate limbile. Stăpâirea Lui este o stăpânire veșnică, și nu va trece nicidecum. Și Împărăția Lui nu va fi nimicită niciodată” (Daniel 7:13-14). Isus are autoritate să guverneze tot Universul. Cu oameni. Cu oceane. Cu stele. Are autoritate să alunge demonii! Să învieze morții! Mai știți vreo persoană în fața căreai Moartea bate-n retragere?

Împăratul este Stăpân. Asta presupune ascultare. Respect. Oamenii nu numai că l-au ascultat pe Hristos, că l-au respectat, dar l-au și iubit. Și-au lăsat casele și micile job-uri ca să-L urmeze. Bărbații și femeile și-au pus viața la dispoziția Lui. Vrăjmașii au rămas cu gura fermoar oridecâteori au îndrăznit să-I știrbească autoritatea. Cuvintele Lui sunt vii. Transformă. Renaști în momentul în care-l auzi. Împăratul este ascultat. Odată niște soldați au strigat: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta!”

Împăratul e căpetenia care merge înaintea oștirii. E exemplu. E unic. E Cap. De ce-am avea nevoie de o căpetenie? Simplu: unde sunt mai multe capete e babel! Ră-tă-ci-re!

Împăratul este slujit. Nu doar cu brațele. Ci și cu creierii, cu vocile, cu portofelele... Magii au adus aur, smirnă și tămâine. Văduva săracă numai un codrant (doi bănuți) care era „tot ce mai avea să trăiască”! Ea nu a dăruit ultimii bănuți, ci s-a dăruit pe sine. Nu poi fii slujitorul lui Isus dacă nu te dai pe tine! Într-o zi, Scriptura spune că dușmanii Împăratului Isus au trimit soldații să-L aresteze. Dar nu au reușit din pricina mulțimii. Slujitorii își apără Împăratul cu viețile lor!

Isus s-a născut Împărat. Și a murit Împărat. Pentru vina aceasta murit răstignit pe o Cruce. Cu tăblița lui Pilat atârnată deasupra Sa: Isus din Nazaret Împăratul iudeilor.

În timp ce toți împărații lumii se duc, Împăratul Isus (re)vine! Vorba amercanilor: „He’s comming!” Dar de data asta nu va mai veni într-o iesle! Ci pe norii Cerului, cu tărie și slavă. Atunci orice ochi îl va vedea, orice genunchi I se va închina. În fața Împăratului singurul mod de salut este închinarea! Închinarea este recompensată!

PS: Isus nu a fost numai un Împărat divin, Fiul lui Dumnezeu. Studiind atent genealogiile din Scriptură vei rămâne surprins: Maria mama sa era din spiță regală! Deci e Împărat și ceresc și pământesc!

Nicolae.Geantă, 

Hidișel de Dobrești, Bihor