vineri, 30 aprilie 2021
ID-ul lui Hristos Isus - de Nicolae.Geantă
Dacă-L privești pe Isus răstignit, o să observi că nu i-a mai rămas nimic din ce avuse teluric. Romanii i-au împărțit la zaruri cămașa. Despre sandale nu știm ce s-o fi ales, deși tare tind să cred că... Dumnezeul meu a urcat desculț prin colbul Golgotei! Dacă-L vezi coborât de pe Cruce, de către magnatul Iosif din Arimatea, Isus e tot în pielea goală! Un Dumnezeu despuiat, deposedat de tot de către oamenii flămânzi de rău. Dar dacă te uiți mai atent la mâna dreaptă, apoi la palma Sa stângă, ai să vezi că le ține aproape strâns, ca și cum ar ascunde ceva prețios. Comoara Lui pe care-o duce la Ceruri. ID-ul cu care se înfățișează în fața Tatălui și a sfinților îngeri. Găurile din palme!
Nicolae Geantă și Viorel Oprișan ׀ Pe urmele lui Isus în Săptămâna de Paște
joi, 29 aprilie 2021
Pe urmele lui Isus - Podcast Live cu Nicolae Geantă și Viorel Oprișan
miercuri, 28 aprilie 2021
Adrian Papahagi - Evitați Kitsch-urile de Paști!
Un articol foarte bun („Despre urările de Paști, vezi AICI) al eruditului filolog Adrian Papahagi, doctor al Universității Sorbona (1999), unul dintre elitele României care încă mai crede și mai susține creștinismul. Ba mai mult, care-l practică...
„Evitaţi neopăgânismul kitsch: copilaşi, iepuraşi, ouşoare roşioare, mieluşei, apusuri spectaculoase (mov) sau răsărituri lucioase, figuri radioase ca în reclamele pentru pastă de dinţi sau ciocolată.
Nu folosiţi niciodată urarea “Paşte fericit”, decât dacă vă adresaţi unui viţel, care are tot dreptul să pască fericit! Nu folosiţi formule lemnoase scrise de alţii!
În Biblia ortodoxă numele Mântuitorului e ortografiat "Iisus Hristos"… Evangheliile ne-au parvenit în limba greacă, iar în greacă se scrie Ἰησοῦς Χριστός. Vocala η se pronunța mai degrabă [e] în greaca clasică, dar în perioada bizantină s-a închis la [i], Ἰη a devenit "Ii", deci avem doi de 'i': Iisus. În latină, vocala η a fost transliterată ca "e", iar "I" se scria uneori lung ("J") la început de cuvânt, ceea ce a dat în limbile occidentale "Jesus". Grecescul X (chi), la origine [kh] a devenit [h] în greaca bizantină, deci avem Hristós. Latina a transliterat cuvântul grecesc, care înseamnă "Unsul (Lui Dumnezeu)" echivalând consoana X cu "ch", deci "Christus", în care "c" era pronunțat însă fără aspirație, deci [k]. De aceea avem neologismele "creștini", nu "hreștini", creștinism, nu "hreștinism" și Cristian/Cristiana, nu Hristian și Hristiana. Sigur, poate părea incoerent să spui "Hristos", dar "creștin", dar dacă înțelegi filologic situația, nu are nimic să scrii "Iisus Hristos", cu acest mic aer arhaic, bizantin, ca în liturghie și în Biblia ortodoxă. Cei de alte confesiuni, care nu au moștenit tradiția bizantină, au toate justificările să modernizeze grafia, scriind "Isus Cristos".
În fine, nu e un capăt de lume, câtă vreme știm cu toții la cine ne referim. E însă kitschul absolut și o dovadă de bădăranie, ca să nu spun de blasfemie, să scrii în glumă sau în serios „Gizăs".
Mulțumim frumos d-le Papahagi pentru susținerea adevărului! De mult așteptam o replică pe tema de mai sus și din partea unora dintre frații ortodocși. Dacă am fi scris noi evanghelicii ceea ce ați spus dvs în articol am fi fost de mult beșteliți!
Nicolae.Geantă
Hristos a înviat! - de Mihaela Mănescu
Pe drumul durerii, spre Golgota, sus,
Cu Crucea în
spate, urcă Isus...
Lovit de
romani, hulit de iudei,
Din umbră,
acum, îl urmează doar trei:
Ioan, cel
mai tânăr și două Marii;
Nu vrei și
tu oare alături să-i fii?
Cu zile în
urmă, pe-aceleași alei,
Mergea
Hristos, însoțit de evrei.
"Osana!"
- strigau cu toții-ntr-un glas.
Acum, din
mulțime, doar trei au rămas.
Cu Inima
frântă, cu Sufletul plâns,
La locul
osândei Isus a ajuns.
Și Domnul
Iubirii Se-apleacă smerit
Să fie de
oameni pe lemn țintuit.
Trei cuie-L
străpung. Dar El strigă: "Tată!
Ei nu știu
ce fac... Mai iartă-i o dată..."
Durerea-L
cuprinde... "Eli, unde ești...?
Eli, Domnul
Meu... pentru ce Mă lovești...?
În Mâinile
Tale Eu Duhul Ți-L las...
Păzește-Mi
azi turma ce-n urmă-a rămas...
Căci iată:
Lucrarea acum s-a sfârșit!
Dușmanul
Tău, Tată-i pe veci biruit!"
Și Domnul,
cu moartea pe moarte călcând,
Împacă pe
oameni cu Tatăl Preasfânt.
Hristos
a-nviat! El te cheamă să vii...
Nu vrei și
tu oare alături să-i fii?
Mihaela Mănescu
marți, 27 aprilie 2021
luni, 26 aprilie 2021
duminică, 25 aprilie 2021
Floriile: Mireasa în fața Mirelui - Nicolae Geantă
Mirele se oprește pe deal. Înlăcrimat. Face un semn cu mâna. Popoarele tac. Ce poți să faci în fața unui Rege care plânge? Își rotește privirea spre fiica Sionului, cea mai răsfățată Mireasă a lumii. Ea e în vale. E pregătită de nuntă? "O, de ai fi știut tu clipa cercetării?"
Mireasa râde. Își ridică voalul. Fața, fața ei, e zbârcită. E o expresie de retor fără răspunsuri. "Cine este Acesta?", se mira fiica Sionului ai căror ochi erau împiedicați să-L vadă? Orbire care o împiedicau să-L îmbrățișeze, să-i iasă înainte cu inelul pe deget. Să-i cadă la picioare, în leșin.
El plânge pentru ziduri. Ea stă ascunsă îndărătul porții! De ani de zile îl așteptase. El e gata s-o strângă la piept, s-o vâre în sân, s-o pitulească sub aripi. Ea e gata de primire? Să-i pavoazeze un drum cu trandafiri? E gata să-L sărute "cu sărutările gurii ei?". Ori e gata să-L... răstignească?
El venea pentru ultima dată. Însoţit de alai. Ea nu l-a primit. A ratat ultima şansă. Mirele „a plecat şi s-a ascuns de ei”. Ani de zile mai târziu, Mireasa îl striga asediată de Vespasian, de Titus. Era prea târziu. El îşi alesese pe altcineva: Biserica!
Sărbătorim Floriile. Mirele e ridicat din nou pe ziduri. Pe zidurile inimii. Plânge. Pentru mine, pentru dvs. E sărbătoare? Strigăm "Osana", "Aleluia", ori pregătim crucificarea?
Nu-i de ajuns decât să-ţi vezi Mirele. Trebuie să fi a Lui. Să-L urmezi. Nu-i de ajuns să vorbeşti numai despre Împărăţie.Trebuie să trăieşti în ea, pentru ea. Nu-i de ajuns să te numeşti creştin, să săruţi crucea lui Hristos. Trebuie şi s-o porţi. Zi de zi. E mai uşor să trăieşti pentru Hristos, decât să mori pentru El!
Nicolae.Geantă
Când Regele sosește – de Vladimir Pustan
La 33 de ani victima unui proces nedrept, părăsit de
prieteni, I s-a jucat cămașa la zaruri și a sfârșit agățat pe o cruce ca vitele
în cârligul de la abator.
Și totuși e Rege. Din mormântul împrumutat S-a ridicat pur
și simplu și a plecat la cer deși rămâne figura centrală a istoriei umane.
A intrat în Ierusalim călare pe un măgăruș pentru a nu ne
lăsa să uităm că Dumnezeu, la rândul Lui, nu-Și încalcă nicio promisiune. Cu
800 de ani înainte, Dumnezeu promisese asta și S-a ținut de cuvânt. Tot ce ți-a
promis și ție va îndeplini. Nu uită niciodată nimic.
Sosirea Regelui ne aduce aminte că El a venit să aducă
pacea. Nu pax romana ci pacea sufletului. O pace pe care nu o poate da lumea.
Ce dă lumea se numește armistițiu, adică ceva trecător. Când ai pace cu El ai
și cu frații și cu tine și cu familia. Când nu ai pacea Lui, ai un război
necurmat din care ieși întotdeauna învins.
El a venit ca să ne arate că merită închinarea. Dacă ai o
haină pune-o ca șa sub El, pentru că n-a intrat în Ierusalim pentru El ci
pentru tine. Așa că închină-te și slujește-I nu pentru a plăti din datorie ci
pentru a fi om. Închinarea e prisosul inimii care nu cere nimic lui Dumnezeu.
Când Regele sosește în Ierusalimul tău te provoacă să
răspunzi la întrebarea ”Cine e Acesta?” O virgulă de sărbători, un punct
arătând că nu-ți pasă sau un semn de exclamare ce te face să strigi ”Hristos e
Rege!” Oricum, nu poți alege să nu alegi.
O săptămâna luminată!
sâmbătă, 24 aprilie 2021
Donează 2 euro pentru Orfelinat!
De ani de zile am avut un vis: să construiesc un orfelinat! Mai ales că eu am fost abandonat când eram mic. Am fost întrebat retoric de prieteni: „Dar ai cu ce? Ai cu cine? Ai unde?”. Și nu am avut răspuns la acea vreme decât: „Dumnezeu se va îngriji!”
În prezent a apărut oportunitatea. La Fundația „Lumină pentru rromi” din Boldești, Prahova. Împreună vrem să construim un cartier de case pentru copiii orfani. Un centru social. (Astăzi orfelinatele uriașe nu mai pot fi construite în România. Legislația te obligă la case mici, cu asistenți permanenți). Pentru a demara proiectul mai întâi trebuie achiziționat un teren care se află în imediata apropiere a clinicii medicale și a bisericii Eben-Ezer. Terenul (30.000 metrii pătrați) este la un preț bun: 2 euro/mp. Proprietarul a tot fost amânat deoarece nu s-a reușit strângerea acestor fonduri! 1 Mai 2021 este ziua de referință. Avem nevoie de ajutorul dvs!Implicați-vă cu noi! Donează 2 euro pentru un metru pătrat! Împreună putem reda orfanilor un vis!
Mulțumim!
Nicolae.Geantă
linkul pentru DONAȚII PayPal - sau AICI
Detalii de plată cont bancar vezi pe foto mai sus.
e-mail: nickbags@gmail.com ori telefonic.
vezi și https://youtu.be/jXJXu-zL3Cw sau
vineri, 23 aprilie 2021
joi, 22 aprilie 2021
Elucubrațiile și domnul Liiceanu - de Nicolae.Geantă
Deunăzi domnul Gabriel Liiceanu, filosof și patron al editurii Humanitas, spunea la un talk-show că „Moise nu ar fi primit Table Legii cu cele 10 porunci direct de la Dumnezeu. Că ar fi mințit că s-a întâlnit cu divinitatea, căci altfel nu ar fi fost crezut de poporul evreu”. Păi dacă ar fi mințit în privința poruncilor de pe Tablele Legii, domnule Liiceau, atunci cum a reușit să „mintă” cu cele 10 minuni petrecute în Egipt? Cum a reușit Moise să transforme tot Nilul în sânge, să dea ploaie cu bolovani în tot Egiptul în afară de ținutul Gosen, să aducă și să trimită miliarde de lăcuste și sute de milioane de broaște peste țara lui Faraon? Dar să aducă Îngerul Morții care a ucis întâiul născut din orice familie de egiptean și să-l facă să ocrotească evreii? Apoi cum a reușit să despartă Marea Roșie și evreii să treacă prin ea ca pe uscat? Iar mai târziu să o închidă exact peste soldații lui Faraon?
Mai spunea distinsul filosof în volumul „Isus al meu” că „nu există nimic mai prostesc decât ca un om să spună că Dumnezeu a vorbit prin gura lui”, acuzând de trufie pe Sfântul Apostol Pavel care a spus în Faptele Apostolilor că „ni s-a părut nouă și Duhului Sfânt...”, drept pentru care îl consideră drept eretic (pp30-31). Să vă mai spun că bătrânul filosof reduce creștinismul la două dificultăți: e impracticabil (ca religie a iubirii), deci trebuie respins (!?), și e inconsistent, pentru că a produc crime odioase, deci trebuie respins? Păi dacă e impracticabilă iubirea atunci cum învingem răul?
Tot monșer Liiceanu mai zicea la o emisiune a domnului Buhnici că cei care nu sunt specialiști în domeniul pandemiei de Covid19 să tacă dom'ne din gură! Să nu își mai dea cu părerea. Căci sunt habarniști. Ei bine domnule Liiceanu, pe baza a ceea ce ne sfătuiți dumneavoastră, în ceea ce privește viața creștină, Biblia, Tablele Legii sau creștinismul în general, ar trebui ca dumneavoastră să tăceți din gură! Nu doar că nu sunteți specialist, dar în materie de creștinism sunteți eretic! Pardon, spuneți elucubrații ca să mă exprim filosofic! Derapaje. Aberații. E drept, aberații de bun simț, dar cui folosește un haos frumos?
Și aș mai vrea să vă întreb ceva domnule filosof: ziceați că orice manifestare publică a credinței este impudică (adică nerușinată, necuviincioasă) dacă propovăduitorii ies în stradă (să predice, să cânte, să îngenuncheze etc). Dar homosexualii pot să-și susțină ideile public? Sau aparițiile lor la praide-uri în pielea goală e ceva firesc, pe care numai pudibonzii n-o agreează? Că dumneavoastră în volumul „Iubirea în oglindă” spuneți că ei merită compasiune, înțelegere și acceptare, că cei „naturali” au o direcție mai... ipocrită? Ateii sunt mai puțin impudici când „mint” în public că nu există Dumnezeu? Apoi ucid. Nu doar cu vorba...
Dar când ieșiți dvs pe sticlă și susțineți sus și tare că Moise este mincinos, că Isus e numai în capul nostru, că am introdus noi creștinii „întruparea Domnului” numai să fie unul de-al nostru nu e impudic (nerușinat, necuviincios)? E doar elucubrant...
Elucubrațiile filosofice oricât de frumoase ar suna, sunt un sofism. Elucubrantul trăiește de jos. Poziția sa este șubredă. Pe când Biblia înalță. Și pentru asta nu-ți trebuie școli domnule Liiceanu. Dacă știți asta atunci de ce vă mai dați osteneala să aduceți argumente contra ei?
PS: Pavel spune că cine face erezii în public să fie corectat în public. Cine are urechi de auzit să audă...
PS2: Oare domnul Liiceanu și cei ce cred elucubrațiile sale sărbătoresc Paștele? Dacă da, îi întreb: „de ce?”
Nicolae.Geantă
miercuri, 21 aprilie 2021
marți, 20 aprilie 2021
De ce nu vin oamenii la biserică? - de Nicolae.Geantă
Chiar așa, de ce nu merg oamenii la biserică? Când făceam studiu biblic cu tinerii mi-au răspuns la un chestionar că nu vin „din cauza plictiselii”. Unii frați îmi scriu că nu mai pot suporta programul (foarte) slab. „Dar unde să ne ducem frate?” În diaspora mi-au spus prieteni că luni de zile nu i-a băgat nimeni în seamă! (Exact așa am pățit și eu când eram student în București). Și exemplele pot continua...
1) Biserica este plictisitoare, în special predicile!
2) Membrii bisericii nu sunt prietenoși cu vizitatorii!
3) Biserica este mai interesată de contribuția mea financiară decât de sufletul meu!
Vă vine să credeți? Predicatorii plictisesc oamenii cu cea mai captivantă carte din lume! Reușesc să transforme pâinea în pietre! Înțelegeți ce e în inima vizitatorilor? Se simt stingheriți în prezența noastră! Când ocolim pe cineva nou care vine la biserică se simte cumva... acuzat! Ați auzit de ce sunt suspicioși oamenii: de transparența financiară! Bill Hybels argumenta că aceasta e cea mai mare plângere împotriva bisericii!
De ce nu vin oamenii la biserică? Pentru că sunt atei? Nu! Pentru că nu cred că au păcate? Nici vorbă! Ei nu vin acolo unde cred că biserica nu îi reprezintă! „Nu le oferă nimic din ceea ce au nevoie”, zicea Warren.
De data asta articolul îl las neterminat. Vă provoc să-l continuați dvs (la comentarii). Să sângerăm împreună!
Nicolae.Geantă
luni, 19 aprilie 2021
Iubirea extravagantă – de Nicolae.Geantă
Când femeia
păcătoasă a intrat în casa lui Simon fariseul parcă era o fată din parcări. Cu
capul dezvelit, cu decolteu generos, cu o ținută deloc decentă. Și cu un suflet
ce mirosea a băltoacă stătută. Era imposibil ca o astfel de individă să se
apropie de un sfânt. Și când ea se aruncă la picioarele Domnului Isus,
Mântuitorul nu o dojenește, nu o respinge, nu se dă doi pași înapoi. O privește
duios cum îi spală picioarele cu lacrimi, cum i le șterge cu părul ei bogat și
apoi i le unge cu nard curat. Cu cel mai scump parfum! Iubirea femeii este
extravagantă! Iubirea extravagantă face
risipă de dărnicie. Oferă tot chiar dacă știe că rămâne cu nimic. Iubirea
extravagantă se cheltuiește pe sine.
Iubirea extravagantă e dragostea care se închină. Femeia păcătoasă s-a prăbușit la
picioarele lui Hristos. Simon nu i-a oferit nici măcar sărutul de bun venit. Dragostea
extravagantă „nu iubește cu vorba, nici
cu limba, ci cu fapta și adevărul”, ar zice Ioan.
Iubirea extravagantă împrăștie peste tot bunătate.
Ea nu îmbracă pentru
nimeni haina de răutate.
Iubirea extravagantă este plină de curaj. Când iubești nu-ți stă în cale nicio
barieră! Dragostea curajoasă își asumă riscuri.
Iubirea extravagantă cuprinde la piept și vrăjmașii. „Dacă
îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți?
Oare păgânii nu fac la fel?”
Iubirea extravagantă transformă. Întâi pe cel ce-o oferă. Apoi pe cei
ce-o primesc. Cui i s-a iertat mult iubește mult.
Iubirea extravagantă este acțiunea de bază a lui
Dumnezeu. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea
încât a dat pe Singurul lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară și să aibă
viața veșnică!” Da, Dumnezeu iubește extravagant! Fă și tu la fel!
Iubirea
extravagantă poate părea curată nebunie. Dar mai mare nebunie este să iubești
calculat. „Dacă iubiți numai pe cei ce vă
iubesc ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii?”
Vin Paștele,
Învierea Domnului. De obicei la astfel de sărbători românii fac dărnicie. Ce-ar
fi ca anul acesta să iubești extravagant? Să cauți pe cineva care nu merită -
din colegi, din vecini, din... biserică (!?) – și să-i oferi un cadou prețios?
Încearcă...
Nicolae.Geantă
duminică, 18 aprilie 2021
sâmbătă, 17 aprilie 2021
Degetele dezvoltării - de Nicolae.Geantă
vineri, 16 aprilie 2021
Regele și măgărițele - de Nicolae.Geantă
Când Samuel l-a căutat pe viitorul rege acesta își căuta măgărițele pierdute. Destinul său însă era altul. Nu toate lucrările pe care le facem noi sunt chemarea lui Dumnezeu. Domnul are obiceiul să cheme în slujire oameni ocupați cu alte activități. Pe Petru l-a luat dintr-o barcă, pe Elisei de la plugul cu boi, pe Saul de la măgărițe. (Tot ce trebuie să faci apoi ca să fii eficient este să abandonezi măgărițele!) Elisei a jertfit boii și nu s-a mai întors în veac la ei, dar Petru a rămas cu barca legată de chei...
După ce și-a schimbat destinul Saul însă a fost disprețuit de oameni (răi). „Ce, ne poate ajuta acesta?”. Nu vă sună cunoscut? Când cineva începe o slujire nouă e imposibil să nu apară criticii! „Cine vrea să trăiască cu evlavie va fi...prigonit!”, spune Sfântul Apostol Pavel. De aici învățăm că atunci când Dumnezeu te aduce la o lucrare specială nu toată lumea se va bucura. Nici de Isus nu s-au bucurat unii. Unii răi... Saul zice că s-a făcut că nu-i aude. Nu da glas tuturor lamentațiilor. Nu toți se plâng de durere...
După ce s-a întors cu măgărițele acasă, Saul și-a luat boii și a plecat iar la câmp. Uitase aproape că fusese uns rege. Dar a auzit poporul cum plânge pentru că vrăjmașul cel puternic îl batjocorea. Atunci Duhul Domnului a venit peste Saul și a ieșit mâniat prima dată în scenă. Atunci tot poporul l-a uns împărat! Când Dumnezeu te confirmă într-o poziție într-o zi vei fi confirmat de oameni.
Saul a ajuns rege la 33 de ani. Păcat că a domnit numai doi ani peste Israel. Ar fi domnit mult și bine dacă ar fi rămas numai rege. Dar el a vrut să fie și preot! Neascultarea are totdeauna un preț (uriaș): aduce prăbușirea. Când calcă greșit și elefanții cad!
Regele Saul a fost înlocuit de regele David. David fusese păstor. Saul fusese crescător de măgărițe. Nu tuturor le folosește trecutul...
Ai fost chemat să slujești. Eficient. Dar înainte de-a avea rezultate notabile descotorosește-te definitiv de măgărițe!
Nicolae.Geantă
joi, 15 aprilie 2021
Ce să facem cu banii? - de Nicolae.Geantă
Uneori păstorii ne spun că banii sunt rădăcina tuturor relelor. Și au dreptate. Scaniți-i numai puțin pe cei cu bani mulți. Întâi vor să strângă averi. Apoi vor să pună mâna pe putere. Și mai au un singur pas până se cred dumnezei... Priviți numai pe domnii Bill Gates, Elon Musk. Au banii, au puterea și-au început să se creadă că au rol mesianic. Primul vrea să vindece lumea cu vaccinuri (după ce zeci de ani a zis că lumea trebuie decimată!), al doilea vrea să ne mute pe Marte! (Ce bazaconii!). Tupeu de zeu atenian. (Numai că toți zeii Atenei au fost falși!).
Le-am spus copiilor că nu ne învață nimeni să facem bani pentru că poate nu ne-ar folosi. Pe majoritatea banii i-au nenorocit. Droguri, pistoale, femei... Divorțuri, răfuieli interlope, intervenții politice, DNA, poliție, arestări. Mititica. Asta e evident partea rea...
Și totuși de ce să avem bani? Ce să facem cu ei? Dacă studiem atent filosofia banilor, înțelegem că Dumnezeu îngăduie să-i avem din cinci motive:
1) Să ne împlinim nevoile familiei, să-i ajutăm să reușească în viață. Da, copiii fără bani nu prea au acces la educație. Deci nu fac performanță. Și cine nu are slujbă e povară pentru societate.
2) Să dăm zeciuiala lui Dumnezeu, să dăm partea Domnului. Lucrarea Domnului se face cu rugăciune, cu Duh Sfânt dar și cu dăruire. Dumnezeu are resurse destule. Dar le ține la mine și la dumneavoastră. David zicea profund cândva: „să mă ferească Dumnezeu să aduc o jertfă fără să mă coste!”
3) Să ne plătim taxele și impozitele, să sprijinim statul. Da, dacă le plătim înseamnă că avem gospodării, bunuri, salarii. Nu uitați că inclusiv Hristos și-a plătit darea către Templu. Și tot El ne-a învățat să dăm Cezarului ce e al Cezarului. Dar și Lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Adică tot!
4) Să contribuim la răspândirea Evangheliei, a Cuvântului lui Dumnezeu. Oamenii trebuie să audă vestea bună a mântuirii. Dar cum vor auzi dacă nu-s propovăduitori, misionari, trimișii Bisericii în lucrare? Cum vor auzi fără Biblii, fără Noi Testamente? Tu contribui la tipărirea lor? Dar la împrăștierea lor?
5) Să-i ajutăm pe cei săraci, pe cei nevoiași. Charles Spurgeon zicea că „cele mai sigure bănci sunt burțile săracilor”. Când Dumnezeu oferă cuiva harul de a avea bani, nu-l oferă să-și răsfețe individul pielea, cum ar zice Berdardiev. Ci să sprijine pe cel nevoiaș. Pe lazărul de lângă el. Prin asta îi e încercată omului mărinimia.
Să aveți parte de bani! Dar și de multă chibzuință în cheltuirea lor!
Da, Dumnezeu are bani suficienți. Numai că îi ține la noi!
Nicolae.Geantă
miercuri, 14 aprilie 2021
Ce lecție uriașă am primit de la Poliția turcă – de Nicolae.Geantă
Cât mai des în ultima vreme, circulă filmulețe pe rețelele de socializare în care poliția intră agresiv în biserici, întrerupe slujbe, rugăciuni, bruschează credincioși. Amenzi, bruscări, vorbe grele și chiar bătaie. Ismael, un prieten din India, ne spunea ieri că la ei a primi bătaie de la poliție în timpul rugăciunii (Ismael e musulman, nu creștin) dacă nu ai mască e ca și cum la bisericile noastre ți se dă cartea de cântări de către cei ce te văd dezorientat. Poliția a intrat abuziv nu doar în România, ci și în Canada, unde în ziua de Paști a vrut să-i evacueze pe închinători și să pună lacăt lăcașului, a întrerupt slujbe ale românilor noștri din Anglia, a dărâmat peretele despărțitor la o întrunire în aer liber din Rusia. Și lista e lungă...
Mă gândeam zilele
acestea cin determină diferența uriașă în comportamentul poliției și jandarmeriei
de azi față de cea de ieri? Nu sunt aceeași oameni? Aceeași „frați” sau
„copii” ai noștri care trăiesc sub același cer ca și noi, au slăbiciuni ca și
noi, impozite și taxe ca și noi, necazuri și bucurii ca și noi...
Era în vara lui
1992 în Istanbul. Lucram în Turcia la o firmă vreo 12 români. Toți eram cazați
la parterul unei case a unui turc mai înstărit. Seara era destul de caldă, iar
noi obosiți după 12 ore de muncă, unii ne lungisem pe saltele ca niște ogari
flămânzi și transpirați, alții făceau ceva de mâncare la bucătăria ambulantă
din curte, iar vreo doi-trei jucau miuța cu otomanii în stradă. Deodată a
apărut Poliția care a remarcat că niște tineri sunt la bustul gol (în vremea
aceea a ieși în bustul gol în stradă, fie și în fața casei tale, era considerat
încălcare de lege). A oprit și i-a legitimat. Băieții inițial s-au fâstâcit.
Apoi poliția i-a poftit după acte în cameră. În curte poliția a mai văzut vreo
doi-trei inși în jurul unui aragaz de voiaj. I-a legitimat și pe ei. Apoi a
venit cu toți românii la ușa „living-ului”
nostru unde s-au și oprit. Nu au intrat în camera unor ghiauri. Băieții
cotrobăiau după pașapoarte prin haosul locuinței (gândiți-vă numai ce (dez)ordine
pot face 12 băieți într-o singură încăpere). În acel moment eu eram pe genunchi
și mă rugam într-un colț al camerei. Începusem de câteva minute, am auzit
hărmălaia din curte dar nu m-am oprit. Când un român a venit să mă zgâțîie că e
poliția și trebuie să le prezint pașaportul, poliția turcă l-a oprit. „Lasă-l să-și termine rugăciunea!”. Și a
mai așteptat câteva minute cuminte în fața ușii dând preview-uri peste pașapoartele mioriticilor mei. După ce am
încheiat le-am dus pașaportul. Nu l-au mai deschis. Pentru ei era șocant cum eu
mă rugam și ceilalți aveau activități diferite. „Salam Aleikum arkadaș” („Pacea
să fie cu tine prietene!”) mi-a urat poliția turcă apoi s-a urcat în
mașină și și-a văzut de drum!
Comportamentul
polițienesc turcesc m-a șocat. Mă gândeam cum ar fi fost tratați niște musulmani
de către poliția română dacă ar fi fost găsiți la rugăciune în timp ce ei făceau
un control de rutină unor imigranți dubioși? I-ar fi respectat sau ar fi dat cu
ei de pământ? Nu cred în prima variantă...
De ce poliția e
agresivă cu oamenii care participă la rugăciune? Căci la rugăciune închinătorii
nu se poartă ca teribiliștii de la proteste, nu aruncă nimeni în jandarmi cu
molotoave, cu pietre, cu scuipat... Nu-i bruschează, nu îi înjură... Am căutat
un răspuns. Poliția nu bruschează închinătorii pentru că așa prevede legea,
pentru că se simte superioară în haina statului sau pentru că e deranjată de
oamenii religioși. Poliția nu respectă închinătorii pentru că nu respectă
rugăciunea! Și asta pentru că nu se roagă!
Poliția turcă m-a respectat pentru că ei aveau respect pentru rugăciune! Omul care se roagă iubește pe Dumnezeu! Și respectă pe ceilalți credincioși care se roagă...
Nicolae.Geantă
marți, 13 aprilie 2021
Reticență, covid, vaccin - de Nicolae.Geantă
„Nu înțeleg, mă Nicule, cum de numai creștinii ăștia fac conspirații împotriva vaccinului?”, „De ce bisericile se ridică atât de împotrivă, că e doar un act medical”, „numai specialiștii pot să vorbească, nu popii ori pastorii, că nu sunt imunologiști (sic!)”, „știința a avansat foarte mult”... Sunt doar câteva dintre dilemele pe care prieteni ai mei, ori ai dumneavoastră, le aruncă în vâltoarea supei pandemice care a debusolat iremediabil planeta.
În primul rând nu Biserica produce teorii conspiraționiste. Am spus-o și mai
de mult: o teorie a conspirației înseamnă să ascunzi ceva. Conspirația „reprezintă
o înțelegere secretă între două sau mai multe persoane, cu scopul comun de a
efectua o activitate ilegală, imorală sau cu conotații negative pentru
societate”. Ori în contextul pandemiei NU Biserica ascunde secrete ci cei care gestionează degringolada.
Dacă ar fi transparenți nu ar contesta/protesta nimeni. Chiar așa, de ce nimeni
nu contestă iubirea? De ce n-avem rezerve față de dragoste?
În al doilea rând creștinii au carte de căpătâi Scriptura. În Biblie - de
aceea e cea mai sfântă decât orice carte din lume – se anticipează evenimentele
finale ale lumii. Și fie că laicii, ateii sau agnosticii cred ori ba,
Scripturile puse față în față cu realitatea duc la un singur numitor: răul vrea
să sugrume binele. Iar pentru asta de folosește chiar de fapte care-s aparent
bune. Și Nero, și Dioclețian, Marx, Hitler, Stalin sau Ceaușescu ceea ce făceau
numeau bine. Asemeni lor ne aburesc astăzi liderii bogătași ai lumii... Oare nu
învățăm nimic din istorie? Trebuie obligatoriu s-o repetăm?
În al treilea rând pastorii și preoții nu ar lua poziție dacă experți din
domeniu nu ar lua poziție. Tocmai imunologi, specialiști, medici, farmaciști sau
o pleiadă de personalități medicale trag semnale de alarmă în privința „binefacerii”
vaccinului (experimental), măștilor (medicale ori ba), distanțării, închiderii
școlilor, îmbulzelii din mall-uri... Teze și sinteze. Care duc la antiteze. Așa
cum progresiștii se îndoiesc de existența lui Dumnezeu, așa și cei ce cred se
pot îndoi de buna credință a celor ce vor să producă imunizare forțată,
obligatorie. Sau poate că nu mai avem voie la reticență? Și aș mai avea aici o
întrebare: De ce necredincioșii, ateii, progresiștii, cei ce vor să-L stârpească
pe Dumnezeu ar avea voie să își dea cu părerea cum să trăim decent ca societate
când ei nu au curajul nici să pună mâna pe Biblie, darămite să o cunoască? De
ce domnii Gates, Faucci, Johannis, Cioloș, Fritz, Arafat sau alți muuuulți „necititori
de Biblie” ar avea dreptul să ne învețe cum să trăim moral, cum să ne creștem
copiii, cum să avem relații conjugale, cum să ne rugăm când ei nici habar nu au
nici nu trăiesc moralitatea?
În al patrulea rând oamenii sunt reticenți atunci când există constrângere.
În orice religie. Sau nereligie. Cu cât constrângerea e mai mare cu atât
reticența crește. Poate de aici înțelegem de ce Dumnezeu nu constrânge pe
nimeni să creadă în El. Nu poți face pe cineva să creadă că are nevoie de tine
dacă-l constrângi! Constrângerea conștiinței cuiva este viol. Și violul e mereu
agresiv, face victime și produce suferință. Pentru cel violat...
În al cincilea rând oamenii sunt reticenți în ciuda evoluția științei. Știința
a produc progres. Dar și erori. Știința a produs tehnologie. Dar și terorism.
Știința a adus un aport semnificativ în agricultură, în energie, în societate,
în sănătate. Dar și E-uri, bombe atomice, depresie și boli. Se spune că știința
a produs vaccin. Dar și viruși! Știința nu a vrut niciodată să contrazică pe
Creator. Dar a produs închinători la ea, împotriva Lui. Oamenii pot crede în
știință. În Dumnezeu. Însă doar El e singurul care nu produce erori!
În al șaselea rând oamenii stau în poziție de retragere când li se spune că
trebuie să facă ceva dar nu se știe dacă e sigur acel ceva. Ei văd asta ca și
cum un orb ar dori să călăuzească alți orbi. Cum pot ei ocoli un pericol?
Vedem ades, prea des, o sumedenie de filmulețe pe Internet în care oamenii
care se roagă sunt obstrucționați să o facă, sunt amendați, bătuți, li se
închid bisericile, moscheile, templele... În numele cui se fac aceste atrocități,
al științei, al vaccinului, al conștiinței, al fricii, al urii? Și-apoi vă
întrebați cei ce se roagă pentru ce se roagă? Cine a mers la rugăciune știe.
Cine nu...
Reticența înseamnă rezervă. Reticentul caută argumente. Dovezi. Îndoiala nu
este păcat. E o alegere ca formă de autoapărare. Aveți dreptul să fiți
reticenți. Să vă îndoiți. De orice. De oricine. Și de vaccin. Doar de Dumnezeu
să nu vă îndoiți. Când faci așa te îndoiești de tine. Tu ești chip după
asemănarea Lui. Te îndoiești cumva că exiști?
Nicolae.Geantă
luni, 12 aprilie 2021
duminică, 11 aprilie 2021
Câte vulpi se ascund în via ta? – de Nicolae.Geantă
„Prindeți-ne vulpile mici, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare” (Cântarea Cântărilor 2:15)
Cred că oricine dintre dumneavoastră ați văzut o vulpe sau o vie. Vulpea e un animal mic, firav, de cele mai multe ori uscățivă. Un cățeluș aproape inofensiv la vedere. Via însă este un teren uriaș, cu suprafață de hectare. Cum este oare posibil ca o vulpe mică să distrugă o vie mare?Când vorbim
despre vulpi, în orice literatură, știm că ea e simbolul șireteniei, al hoției,
al șmecheriei. Vulpea a păcălit un urs, un corb, un pescar... Ei bine tatăl
șireților e... satana. Când vorbește Biblia despre vulpe atunci știm pe cine
reprezintă. Pe tatăl ei cel drăcesc. Când vorbim despre vie noi știm că e
simbolul rodirii. Iar via în Biblie e poporul lui Dumnezeu. Ei bine Satana
tocmai asta vrea: poporul sfânt să fie sterp, fără roade...
Dar diavolul nu
vine la oameni cu copite murdare, cu coarne și spangă, gata să întindă oamenii
la rotisor. Ci vine cu vulpile sale mici. Cu șmecherii care par inofensive. O
minciună. Un ochi tras pe furiș la filme cu adulți. Senzualitate. Un tatuaj ascuns.
Un body cu decolteu. Un fum de Marlboro. Un spate întors când cineva are nevoie
de tine. O ceartă cu soțul chiar cu o jumate de oră înainte de Cină. O factură
pe jumătate falsă. Un sărut pe buze cu o persoană de același sex... Da, printr-o
șiretenie mică Eva a scos omenirea din Rai, Dalila a făcut ca Samson să aibă
putregai în oase, Anania și Safira au ajuns de tineri direct la cimitir. Pentru
30 de arginți Iuda a ajuns singur în ștreang.
„Prindeți-ne
vulpile mici”, strigă Solomon. Într-o zi se vor face mari! Și dacă mici distrug
mult... Nu lăsați păcatele mici să vă ispitească! Cine fură azi un ou mâine va
fura un... mall! Vulpile mici sunt ca și Covidul. Un virus mic ce distruge tot!
Vulpile mici „strică
viile”. Păcatele mici strică relațiile, familiile, bisericile, societatea. Și
evident individul! Pentru că acesta este scopul celui rău: distrugerea
omenirii.
„Vulpile mici
strică viile în floare”. Florile înseamnă totdeauna rod. Dacă distrugi florile
vei distruge roadele. Vei lăsa via lui Dumnezeu fără rod! Se poate ca Împărăția
lui Hristos să fie stearpă? E pleonasm.
Alungă vulpile
mici. Micile vicii. Micile ispite. Vor strica via sufletului. Biblia spune că
orice mlădiță care nu aduce rod va fi tăiată și... pusă pe foc. Nimeni nu
sădește o vie pentru umbră!
Poate că e greu
să prinzi vulpile! Dar sigur poți să le alungi. Dacă strigi la ea, dacă i te
împotrivești va fugi!
Ah, uitasem: tu câte vulpi mici mai ascunzi în via sufletului?
Oradea
joi, 8 aprilie 2021
Rromii evanghelici pot fi oameni mai responsabili social - de Nicolae Geantă
Este o vreme de trezire spirituală între rromii din România.
În ultimii ani vin cu miile la Hristos. Când aud Evanghelia n-o ignoră. Nu
contestă existența lui Dumnezeu, nici moartea lui Hristos. Când se văd sub
„scanner-ul” Domnului se cutremură. Dau autoritate Scripturii, predicatorului.
Nu sunt teologi versați dar au burdufuri de lacrimi nesecate. Și cântări...
Imnurile lor au revoluționat bisericile. Și de rromi, și de români...
Îngrijorător este faptul că deși au pătruns în România pe
lângă mânăstiri (acolo unde se pretinde că se vestește Evanghelia lui Hristos),
rromii au fost timp de cinci secole departe, foarte departe de Dumnezeu!
Învățați cu viața de robie, fără drepturi, fără posesiuni, vitregiți din punct
de vedere al locuinței, alimentației și unor venituri stabile, rromii au
viețuit într-un mod aproape impropriu printre etniile europene: s-au adaptat la
toate situațiile, au învățat tehnici de supraviețuire, s-au obișnuit cu
stigmatizarea, cu marginalizarea. Iar atunci când au fost eliberați din sclavie,
deși au avut șansa integrării, a schimbării, nu au știut să profite de ocazie.
miercuri, 7 aprilie 2021
La Cruce - de Mihaela Mănescu
Eu Îți sunt pahar de fiere
Otrăvit și vinovat.
Tu-mi ești, Doamne, strop de miere,
Apă dulce de-nviere
Din izvor neîntinat.
Eu Îți sunt blestem și tină
Și păcat și cruce grea.
Tu-mi ești rază de lumină,
Binecuvântare lină,
Far nestins pe calea mea!
Eu Îți sunt rană nedreaptă
Și osândă-n Dumnezeu...
Tu-mi ești a iubirii șoaptă
Și-a neprihănirii faptă:
La crucea care m-așteaptă,
Eu sunt Tu și Tu ești eu...
mihaela mănescu,
7 aprilie 2021
marți, 6 aprilie 2021
Când ne vor crește copiii – de Nicolae.Geantă
Urmează teribilismul adolescentin. Modă deșuetă. Muzică la maxim. 7000 de sms-uri pe lună. Dimineți prelungite de somn. Duminici întârziate la biserică. Teze la mate greșite. Blugi tăiați de noi. Tricouri ude. Lacrimi. 1001 de motive să-i cerți. Nopți dormite iepurește. „Iar a întârziat?”
Dar într-o zi pleacă. Unul câte unul. Apoi... cuibul e gol! Prea multă liniște. Viată de peron cu trenuri rare... Plictiseală.
Iată ce a scris un tată credincios după ce copiii i-au crescut și au plecat din familia sa:
"Familia mea a crescut şi toţi copiii au plecat. Dar dacă mi-ar fi dat să trăiesc lucrurile acestea din nou, iată ce aş face:
Mi-aş iubi soţia mai mult în faţa copiilor.
Aş râde cu copiii mei mai mult – la greşelile şi bucuriile
noastre.
Aş asculta mai mult, chiar şi pe cel mai mic dintre copii.
Aş fi mai cinstit cu privire la slăbiciunile mele,
nepretinzând niciodată perfecţiunea.
M-aş ruga într-un mod specific pentru familia mea; în loc să
mă concentrez asupra mea, m-aş concentra asupra lor.
Aş face mai multe lucruri împreună cu copiii mei. I-aş
încuraja mai mult şi i-aş lăuda mai mult.
Aş da mai multă atenţie lucrurilor mărunte, cum sunt faptele
şi cuvintele înţelepte.
Şi în cele din urmă, dacă aş retrăi aceste lucruri, aş avea părtăşie cu Dumnezeu într-un mod mai intim împreună cu familia; fiecare lucru obişnuit care s-a întâmplat în fiecare zi obişnuită, l-aş folosi pentru a-i îndruma spre Dumnezeu".
Vor pleca într-o zi cu tot ce este al lor. Asigurați-vă că
îl vor lua și pe Dumnezeu cu ei!
Hoinar - de Zorica Lațcu
Atât de obosit și de murdar -
Pe unde-ai fost, de-mi vii acum
Atât de plin de praful de pe drum?
Cu fața galbenă și suptă
Cu părul năclăit,
Cu haina ruptă...
Departe-am fost, sus, sus, departe.
Trecut-am hotarele lumii deșarte.
Sunt beat de dragostea tăriei,
Și-am gustat din vinul veșniciei.
Nu mă-ntreba nimic, ci stai,
Căci port pe haine pulbere din Rai.
Pe tălpile si-n palmele mele,
Port încă pulbere de stele.
Pe părul meu, pe strai,
Port încă roua crinilor din Rai.
Și ochii poartă încă-n ei,
Din strălucirea veșnică, scântei -
Sunt beat - de vinul sfintei bucurii!
Mai lasă-mă, așa !
Nu mă trezi!...
Prin cer, departe-am hoinărit!
Nu mă peria și nu mă curăți -
Port pulberea seninei veșnicii!
luni, 5 aprilie 2021
Autoritate: un pastor dă afară poliția canadiană din biserică
Poliția canadiană a fost dată afară dintr-o biserică poloneză pe care ar fi dorit să o închidă în weekendul de Paște 2021. Evident dorea să închidă biserica fără motiv. Unii dintre cei ce văd atitudinea păstorului pot argumenta că e nesupus, arogant, rău etc. NU. Pur și simplu se folosește de autoritatea dată de Dumnezeu slujitorilor Săi. Biserica nu poate fii oprită fără motive...
duminică, 4 aprilie 2021
sâmbătă, 3 aprilie 2021
Sfaturi pentru predicatori (24) - de Nicolae.Geantă
Uneori anunțurile stereotipe ne trezesc din amorțeală. Mai ales când sunt sub forma unor perle nevinovate rostite chiar de la amvon:
- Problema aceasta au ridicat-o fetele din biserica noastră care au vizitat biserica din satul vecin, de unde au venit însărcinate...
- Pentru spălarea picioarelor procedăm astfel: frații se vor spăla în față iar surorile se vor spăla în fund!!!
- Pastorul va ține o predică de adio, după care corul va cânta: „Săltați de bucurie”.
vineri, 2 aprilie 2021
De ce n-avem un singur Paște? - de Nicolae.Geantă
Fenomenul neconcordanței Sărbătorii Paștelui între Est și Vest a creat un anumit „disconfort” pentru români în ultimele vreo două decenii. Fie că au fost plecați în diaspora unde au avut liber de Paștele Catolic și nu și de cel Ortodox, fie că nu au reușit să vină de Paștele lor acasă. Pentru cei cu rudele plecate în străinătate Paștele a devenit dublu: al lor și al nostru.
Noi știm că Paștele Domnului e cea mai mare sărbătoare creștină. Totuși polemicile despre data sărbătorii au divizat creștinismul în două. Inițial în Biserica primară - când unii sărbătoreau duminică (ziua Învierii Domnului) iar alții vinerea (numit Paștele Crucii), odată cu evreii (14 Nisan/Aprilie cădea întotdeauna vineri). Uniformizarea s-a făcut în anul 325 odată cu Conciliul dela Niceea: toată creștinătatea sărbătorește Învierea duminica. Un timp toată Biserica a sărbătorit aceeași zi. Chiar și după Marea Schismă din 1054, când s-a despărțit între catolici și ortodocși. Stabilirea datei sărbătorii ținea cont de echinocțiul de primăvară și luna plină. Deoarece calendarul pierdea anual 11minute față de cel astronomic, în anul 1582 Papa Grigorie al XIII-lea restabilește calendarul (sub numele de calendarul gregorian), așa că din 1583 catolicii și ortodocșii sărbătoresc Paștele separat! Considerată erezie trecerea la acest calendar nou, Biserica Ortodoxă a refuzat calcului gregorian până în 1924 când l-a acceptat. Dar nu și... religios. Deci a rămas cu Paștele pe vechiul calendar iulian! Adică sărbătorește Paștele odată cu Bisericile ce au rămas pe stil vechi (rusă, sârbă).
Neconcordanța Sărbătorii nu e prezentă numai la români, care sunt vreo 5 milioane prin Diaspora și au alt Paște decât cei de acasă (ori invers). Ci și la finlandezii sau estonienii ortodocși. Care paradoxal sărbătoresc Paștele odată cu... catolicii! În stil gregorian
În ultimii ani se ridică din ce în ce mai multe voci care cer ca Paștele să fie sărbătorit o singură dată. Mai ales în Europa. Dar capii Bisericii Catolice (care e de 4 ori numeric mai mare decât cea Ortodoxă) nu acceptă trecerea sărbătorii la calendarul iulian, iar capii ortodocși nu vor nici dânșii în capul locului aiminteri.
Conform tradiției iudaice Paștele în care a fost jertfit Isus Hristos a fost 14 Nisan (prima lună a anului, corespondentul lui Aprilie). Prin urmare cred că Paștele ar trebui sărbătorit de creștinii din toată lumea în cea mai apropiată duminică de 14 aprilie. Protestanții nu emit astfel de pretenții (deși numeric, global sunt triplu decât ortodocșii!).
Nu știm cine, nici ce, ar putea determina unificarea marii sărbători. Și nici când. Dar știm că zilele acestea unii vor mânca ouă roșii și cozonaci iar ceilalți nu vor putea să le răspundă fericiți când vor fi salutați cu „Happy Easter!”
Învierea Domnului e Sărbătoare în cinstea lui Isus Hristos. A Fiului lui Dumnezeu care a venit să ne unească. Pe toți sub același Tată. Tată care Își serbează Fiul într-o singură zi! Atunci de ce avem două?
Nicolae.Geantă