Iubirea extravagantă – de Nicolae.Geantă

Când vorbești de oameni extravaganți te gândești la cei excentrici. La hipsteri. La fete cu ciorapi roz și fluturi verzi care ajung până la genunchi. La băieți cu tricou peste cămașă. Pardon, doar guler de cămașă. La indivizi ale căror haine lăbărțate sunt ca niște aripi de extraterestru ori ale căror accesorii costă mai mult decât taxa la facultate. La tipi și tipe ce ies din tipare, a căror prezență șochează. Dar să vorbești de iubire extravagantă? Parcă sună prea de tot. Oare dragostea poate fi altfel?

Când femeia păcătoasă a intrat în casa lui Simon fariseul parcă era o fată din parcări. Cu capul dezvelit, cu decolteu generos, cu o ținută deloc decentă. Și cu un suflet ce mirosea a băltoacă stătută. Era imposibil ca o astfel de individă să se apropie de un sfânt. Și când ea se aruncă la picioarele Domnului Isus, Mântuitorul nu o dojenește, nu o respinge, nu se dă doi pași înapoi. O privește duios cum îi spală picioarele cu lacrimi, cum i le șterge cu părul ei bogat și apoi i le unge cu nard curat. Cu cel mai scump parfum! Iubirea femeii este extravagantă! Iubirea extravagantă face risipă de dărnicie. Oferă tot chiar dacă știe că rămâne cu nimic. Iubirea extravagantă se cheltuiește pe sine.

Iubirea extravagantă e dragostea care se închină. Femeia păcătoasă s-a prăbușit la picioarele lui Hristos. Simon nu i-a oferit nici măcar sărutul de bun venit. Dragostea extravagantă „nu iubește cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și adevărul”, ar zice Ioan.

Iubirea extravagantă împrăștie peste tot bunătate. Ea nu îmbracă pentru nimeni haina de răutate.

Iubirea extravagantă este plină de curaj. Când iubești nu-ți stă în cale nicio barieră! Dragostea curajoasă își asumă riscuri.

Iubirea extravagantă cuprinde la piept și vrăjmașii. „Dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel?”

Iubirea extravagantă transformă. Întâi pe cel ce-o oferă. Apoi pe cei ce-o primesc. Cui i s-a iertat mult iubește mult.

Iubirea extravagantă este acțiunea de bază a lui Dumnezeu. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe Singurul lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară și să aibă viața veșnică!” Da, Dumnezeu iubește extravagant! Fă și tu la fel!

Iubirea extravagantă poate părea curată nebunie. Dar mai mare nebunie este să iubești calculat. „Dacă iubiți numai pe cei ce vă iubesc ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii?”

Vin Paștele, Învierea Domnului. De obicei la astfel de sărbători românii fac dărnicie. Ce-ar fi ca anul acesta să iubești extravagant? Să cauți pe cineva care nu merită - din colegi, din vecini, din... biserică (!?) – și să-i oferi un cadou prețios? Încearcă...

Nicolae.Geantă