La 33 de ani victima unui proces nedrept, părăsit de
prieteni, I s-a jucat cămașa la zaruri și a sfârșit agățat pe o cruce ca vitele
în cârligul de la abator.
Și totuși e Rege. Din mormântul împrumutat S-a ridicat pur
și simplu și a plecat la cer deși rămâne figura centrală a istoriei umane.
A intrat în Ierusalim călare pe un măgăruș pentru a nu ne
lăsa să uităm că Dumnezeu, la rândul Lui, nu-Și încalcă nicio promisiune. Cu
800 de ani înainte, Dumnezeu promisese asta și S-a ținut de cuvânt. Tot ce ți-a
promis și ție va îndeplini. Nu uită niciodată nimic.
Sosirea Regelui ne aduce aminte că El a venit să aducă
pacea. Nu pax romana ci pacea sufletului. O pace pe care nu o poate da lumea.
Ce dă lumea se numește armistițiu, adică ceva trecător. Când ai pace cu El ai
și cu frații și cu tine și cu familia. Când nu ai pacea Lui, ai un război
necurmat din care ieși întotdeauna învins.
El a venit ca să ne arate că merită închinarea. Dacă ai o
haină pune-o ca șa sub El, pentru că n-a intrat în Ierusalim pentru El ci
pentru tine. Așa că închină-te și slujește-I nu pentru a plăti din datorie ci
pentru a fi om. Închinarea e prisosul inimii care nu cere nimic lui Dumnezeu.
Când Regele sosește în Ierusalimul tău te provoacă să
răspunzi la întrebarea ”Cine e Acesta?” O virgulă de sărbători, un punct
arătând că nu-ți pasă sau un semn de exclamare ce te face să strigi ”Hristos e
Rege!” Oricum, nu poți alege să nu alegi.
O săptămâna luminată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu