Nicolae Geantă - Ce identitate avem?

 

Sursa: Ben Hur Nicolae.Geantă

Seara Tinerilor, Bethany Church Chicago

Happy Birthday Fivi!

Cumva de mă întreabă oamenii dacă am văzut “Cumințenia Pământului”, eu le spun că Brâncuși doar a sculptat-o, dar Dumnezeu a creat-o  în grădina casei mele. Și că ești tu!, Fivi!

Dacă cumva mă întreabă oamenii ce este precizia matematică eu te definesc pe tine! Și dacă vor să vadă un întreg fără minus le spun la fel.

Dacă cineva mă întreabă cum definesc dăruirea pentru semeni, eu le spun că ești tu, Fivi!

Și dacă cumva de mă întreabă unde pot găsi un sfânt în zilele noastre eu le dau adresa și numărul tău de telefon!

La mulți ani tati! Îți doresc să fii mereu fericită, ca un prunc la pieptul mamei. Sănătoasă ca fierul. Și înțeleaptă ca Eclesiastul! Să fii mereu  stropi de vin și pâine caldă. Să bucuri și să hrănești. A

Fii bună oridecâteori se poate. Și mereu se poate!

În rest teme-te se Domnul Dumnezeul meu și al tău, slujește-i cu motoarele turate la maxim, și iubește neprihănirea. Vei trăi etern!

Happy Birthday F I V I !

You are amazing!

Blessed! Today, forever…

Daddy,

San Antonio, Texas

Apreciați! De dislike-uri e plin pământul - de Nicolae.Geantă

Un senator a angajat un tânăr. Într-o dimineață politicianul a intrat în biroul său pentru o întâlnire și l-a văzut pe tânar deja acolo, reorganizând corespondența.

„Este grozav, corespondența asta nu a arătat vreodată mai bine. Ai facut o treabă foarte bună!“, a afirmat senatorul. Câteva minute mai târziu politicianul a văzut că tânărul stagiar avea lacrimi pe față. 

“Fiule, ești bine?”

„Da“, răspunse tânărul încet.

„Am spus ceva prin care te-am jignit?”

„Nu, domnule.”

„Ei bine, ce s-a întâmplat?“

„Pentru prima oară în viața mea, cineva mi-a spus că am făcut ceva bun“, a răspuns tinerelul.

Trăim vremuri în care nu mai știm să apreciem aproape deloc semenii de lângă noi. Și nici atât pe cei ce fac lucruri mărunte. Un singur cuvânt de apreciere, o îmbărbătare, o bătaie pe spate, o îmbrățișare sau un zâmbet nu ne sărăcesc și nici nu ne iau un “car de vreme”. Micile detalii un impact uriaș în viață noastră. Și-a tuturor.

Fericirea vine din lucruri mărunte. Oceanul e alcătuit din picuri de ploaie.  Bucurați-vă de lucrurile mici din viață, pentru că într-o zi s-ar putea să vă uitați în urmă și să vă dați seama că acestea au fost lucrurile mari! 

Cele mai mari bucurii îi producem lui Dumnezeu când ne întoarcem cu aprecieri spre semeni. Și cele mai mari dezamăgiri când ne întoarcem cu laude spre noi!

Apreciați pe cei de lângă voi! Încurajați-i! Cu cât ei se simt mai apreciați cu atât vor sluji mai bine. Și cu cât ei vor sluji mai bine, cu atât veți avea o slujbă mai eficientă voi.

Răspândiți aprecieri! De dislike-uri e plin pământul! 

Nicolae.Geantă,

San Antonio, Texas

Teologia broaștei din fântână - de Nicolae Geantă

O broscuță, ce habita într-o fântână, spunea zi de zi suratelor sale că cerul este exact cât gura puțului. Îngust.  Limitat. Odată în fântână a venit un vizitator. O broască din lac. În discuțiile lor despre cer, broasca din lac i-a spus că e incomensurabil. Că este atât de mare, de larg, încât nu se poate măsura. Evident că a fost contrazisă. 

La insistențele suratei  din lac, broasca din fântână a reușit să iasă cu vizitatoarea pe ghizdurile puțului. Și când a privit imensitatea cerului a rămas șocată! Incredibil ce uriaș poate fi! Însă, după ce a privit atenta a spus: “Da, ai dreptate cu cerul tău! Totuși eu mă întorc înapoi în fântână și la cerul meu mic”.

Teologia broaștei din fântână e destul de frecvent întâlnită și-n creștinism. Dai nas în nas cu ea prin biserici, prin grupuri inter-relaționale. Oameni care pun limite la cer. Etnice, confesionale, muzicale, matrimoniale. Cu privire la Masa Domnului. Ori la vestimentație. Cu privire la zile de sărbătoare, la mâncare, la căsătorie, la botez… Legisme. Legalism. Teologie vătămătoare. Aducătoare doar de poveri, nu de viață. Prin urmare, asemeni unui rege evreu, stăm în picioare în car să ne vadă poporul deși suntem aproape morți!

 Cu teologia broaștei din fântână ducem luptă pe două fronturi. Pe de-o parte cu cei ce limitează Cerul și ajungerea la el. Și pe altă parte, cu cei ce văd că Cerul e mult mai imens dar refuză să creadă. Apoi se întorc înapoi la cerul lor limitat. Cum a făcut un consătean al meu, de altă confesiune. După ce am purtat 90 de minute muncă  de lămurire cu el și ne-am rugat, la plecare mi-a strâns mâna și mi-a spus: “Frate Nicu, tot ai dreptate. dar eu tot la învățăturile mele rămân!”

Fugiți de Cerul ce se vede din fântână. Pentru că e făcut de oameni. Din lac însă se vede tot Cerul creat de Dumnezeu. Dar pentru asta mai întâi trebuie să lupți ca să ieși din puț!

Nicolae.Geantă

Chicago, Skokye, Illinois 

Nicolae Geantă - Unde se duce întunericul când se vindecă orbii?

Biserica Baptistă Română, Des Plaines, Chicago

Sursa: BenHur Nicolae.Geantă

Scapă-ți viața! - de Nicolae Geantă

Zilele trecute aici era o casă…

“Cineva a bătut în ușă! Mi-a dat niște chei și a strigat: ‘Am două truck-uri. Ia cheile, ia truck-ul și fugi!’ Dacă nu îmi punea truck-ul la dispoziție muream în incendiu! Nu aveam cu ce fugi” Așa a povestit Jessica T., nepoata lui Mike L. (unde locuiesc acum in Chicago) o tânără  din familie de penticostali, care lucra în Lohaiana, insulele Hawai. De frică oamenii au sărit în ocean. Un prieten al ei a stat 6 ore în apă. Ținându-se de stânci lovit de valurile Pacificului înfuriat! În primul clip Jessie a filmat locul unde locuise înainte de dezastru. Totul acum e scrum! Focul nu iartă nimic sub flăcările sale!

Interesant este că fetei i s-au oferit niște chei și o mașină de către o femeie… necunoscută! 

Salvatoarea poate fii un înger! Eu cred în îngeri care intervin datorită rugăciunilor fiecăruia dintre noi și ale bisericii care mijlocește pentru semeni săi! Ar trebui să crezi și tu! 

Lot a scăpat în ultimele clipe din focul Sodomei datorită unui înger!Jessica a scăpat datorită unei femei! De unde știm că îngerii nu sunt femei? Dar chiar așa, mai contează asta când dezastrul e gata să te-nghită?

Scapă-ți viața! Nu refuza cheile Golgotei! Nu refuza pe Isus. Într-o zi va fi o Lohaiana tot pământul! Astăzi Jessica poate spune mai bine devât toată planeta ce înseamnă limbile focului…

PS: Vezi și  linkul de pe Instagramul meu - https://www.instagram.com/reel/Cv2AyARgkaL/?igshid=MzRlODBiNWFlZA==

Nicolae.Geantă

Pallos Park, Illinois

Duhul de judecată - de Nicolae Geantă

Am întâlnit în ultimii ani din ce in ce mai des oameni înzestrați cu duh de judecată! Și am găsit răspunsul de ce au proliferat! În timp ce duhul de blândețe sau de bunătate se cultivă, se luptă ca să-l câștigi, să-posezi, și mai ales să-l păstrezi, duhul de judecată vine de la sine! E natural. Pentru că e “flesh”, vorba americanilor! E carne, e fire… E pământ!

Am constatat că omul blând fuge de acest duh fariseic, străin de Hristos.  Pentru că un om bun vede binele în aproapele lui! Un om rău vede numai răul în ceilalți! Deoarece se vede pe sine în oglindă! Omul care judecă este “nefrate”! El nu vede binele de care cel judecat poate fi capabil. Căci judecătorul nu privește cu ochii lui Dumnezeu. Cu ochi iertători! Vorba Maicii Tereza: “cine judecă aproapele nu mai are timp să-l iubească!”

Atenție mareeeee: un om judecător nu poate transforma un răufăcător! 

Să judeci aproapele este păcat. Dar să judeci ce nu știi este o manifestare dublă a mândriei! Și Satana tocmai din asta a căzut… Tu nu îi călca pe urme!

Un preot din vechiul Pateric își veghea ucenicul pe patul de moarte. Acesta, avusese o viață cam dezordonată: nu prea fusese atent la slujbe, nu prea postise, nu se prea rugase… Totuși, era senin în ultimele lui clipe de viață. Când Avva l-a întrebat cum de moare atât de senin, deși nu a dus o viață plină de virtuți ucenicul i-a răspuns calm: “Adevărat, nu am făcut fapte vrednice de chemarea mea călugărească: nu am postit, nu m-am rugat, nu am avut credință înflăcărată. Mor însă împăcat, pentru că, în toată viața mea, nu am judecat niciodată pe nimeni!”

Nu judecați pe nimeni! Și nici atât ceea ce nu știți! (După înfățișare!) “Nu judecați si nu veți fi judecați, nu osândiți și nu veți fi osândiți…”, ne-a poruncit Domnul Isus Hristos. A nu judeca pe semeni nu e opțiune! E poruncă! 

Lăsați pe Dumnezeu să judece! El nu va fi strâmb în decizii niciodată!

Și încă ceva: când judeci pe alții nu-i judeci pe ei, te judeci pe tine!

Nicolae.Geantă 

Lincolnton, North Carolina

Nicolae Geantă - Creștinii, North Carolina și The Bible Belt (Jurnal de Lincolnton)

Al nouălea stat ca populație din USA (10,83 milioane locuitori 2023), North Carolina are cea mai renumită comunitate protestantă nord-americană (66 % din populația statului; NC are 77% populație adultă creștină, peste nivelul USA care a scăzut de la 78% în anul 2014, la 71% în prezent), dar și cea mai mare frecvență a bisericilor Evanghelice. Aici creștinismul protestant social conservator joacă un rol foarte important nu doar în viață bisericească, ci și în societate și politică. Dintre creștinii nordcarolinenii decât 9% sunt catolici și 1 % ortodocși răsăriteni. Tot câte 1% mai înregistrează mormonii și martorii lui Iehova, iar islamul nu trece pragul de 0,8%. Trebuie sa precizez că 35% dintre protestanți sunt evanghelici (baptiști, penticostali, mișcarea fraților), iar în cadrul acestora 12% sunt populație negroidă.

Dacă ai ocazia să străbați dealurile joase de sub poalele Appallachilor o sa rămâi plăcut impresionat nu doar de frumusețea caselor sau a subdiviziilor, ci și de ciorchinele interminabil al bisericilor protestante. Iar dacă este duminică pe șosele ai ocazia să prinzi road block (blocaj rutier). Uneori poliția dirijează plecarea sau intrarea mașinilor de/la biserici. Un prieten păstor mi-a spus că de-a lungul drumului  între Hickory și Charlotte (capitala statului, 0,9 milioane locuitori) ar fi cca 1300 de biserici! Carolina de Nord are peste 15.700 de biserici (România are 25.806), cele mai multe dintre ele fiind baptiste. De exemplu Biserica Baptistă de Sud (organizată astfel din 1830) are peste 1,5 milioane de adepți. (Aceștia mult timp nu au permis închinarea împreună cu creștinii de culoare!). Biserica Metodistă are astăzi peste 660.000 de membrii (în peste 1900 de biserici) iar Biserica Catolică are 420.000 (grupați în 200 de biserici).

În North Carolina primele confesiuni înființate au fost quakerii (1672), anglicanii (1700), baptiștii (1727), presbiterienii (1753), metodiștii (1772). Penticostalii au pătruns abia după anul 1911, în satul Falcon, mișcarea fiind cunoscuta ca “The Spirit of Falcon”.

Nicolae Geantă - Elisei. Ieșirea din anonimat

 

Nicolae Geantă - O moarte și două învieri

 Biserica Baptistă Detroit

Harul - de Annie Johnson Flint

El sporeşte harul când poverile cresc, 

El trimite mai multă putere când muncile se măresc; 

La necazuri mai multe, adaugă îndurările Lui, 

La încercări mai multe, înmulţeşte pacea Lui. 

Când ni se epuizează stocul de rezistenţă, 

Când ne pierdem puterea înainte de jumătatea zilei, 

Când ajungem la capătul resurselor noastre acumulate, 

Dăruirea deplină a Tatălui nostru abia începe. 

Dragostea Lui e nelimitată, harul Lui e nemăsurat, 

Puterea Lui nu are hotare cunoscute de om; 

Căci din infinitele Lui bogăţii în Isus 

El dăruieşte şi dăruieşte şi dăruieşte din nou. 

Annie Johnson Flint

Billy Graham Library Again. Scânteia din grajd - de Nicolae Geantă

După 6 ani, ieri am urcat din nou la Billy Graham Library. Am urcat zic, pentru că la muzeul dedicat celui mai mare evanghelist al lumii trebuie să urci (din Westmont Drive, drumul care duce spre Charlotte, Nord Carolina, spre casa sa memorială). Așa se întâmplă oridecâteori ne întâmpină sfinții: urcăm. Întotdeauna ei sunt mai sus decât noi. Și întotdeauna sfinții ne urcă și pe noi pe treptele lor. Eu așa pățesc oridecâteori ori îi întâlnesc, îi citesc…

Exact la intrarea în Library (muzeu, care este gratuit), în dreapta, te întâmpină un lucru mai puțin știut despre Billy Graham. Marmite, lăzi, ovale, găleți etc, toate folosite în fermele de… vaci. Căci Billy Graham în copilărie a trăit la ferma Park Road. Printre vaci și viței! Cel mai Mare Predicator din istorie, care a vorbit la peste 2,2 miliarde de oameni (prin predici față în față, prin emisiuni radio și televizate, prin internet și cărți etc), din care 3,2 milioane au cunoscut nașterea din nou, a primit scânteia predicării într-un grajd! 

Povestea startului Predicatorului Americii, ne-o relatează Todd Smith, care spune că într-o zi, William Franklin Graham Sr, tatăl lui Billy, s-a alăturat în hambarul său de la fermă unui grup de bussinesmans care aveau o povară din cauza stării spirituale a lumii. Acolo, în hambar, în timp ce se rugau, Billy, un adolescent ocupat cu treburile fermei, în vârstă de 15 ani, a auzit pe Vernon Petterson, un vânzător de ziare, când s-a rugat cu îndrăzneală ca “Dumnezeu să ridice pe cineva din Charlotte, Nord Carolina, care să ducă Evanghelia până la marginile pământului!”. Mai târziu, Billy Graham scria despre acest episod (prorocie): “cu siguranță nu era evident ca acel cineva aș putea fi eu!”

Porunca ce te scoate din temniță - de Nicolae Geantă

Nu toți am fost întemnițați. Puși în lanțuri în pușcărie. Dar toți, cel puțin parțial, ne-am construit cândva propria noastră temniță. În care am început să suferim zi de zi. Apăsător. Chinuitor. Autodistrugător. Pentru suflet. Și pentru trup. Fără liniște. Fără pace. Fără bucurie. În temnița asta am intrat împingându-ne singuri: neiertând.

A ierta nu este o ideologie. Nici măcar un sentiment. A ierta e o poruncă. Tocmai de aceea Hristos ne-a lăsat pe paginile Scripturilor o pildă a unui rob care avea o datorie uriașă față de un împărat. Și care, după ce a fost iertat nu a putut ierta un alt rob care avea o datorie mică față de el! Însă când a auzit împăratul cum s-a purtat robul viclean și nemilos l-a zvârlit direct în pușcărie. De unde nu va ieși până nu își va plăti toată datoria. Care era pentru el de… neplătit!

Porunca ne cere să iertăm ca să fim liberi. Neiertarea ne face să trăim ca oalele Zepter. Sub presiune. Sub stress. Sub asediu. Oricine trăiește așa nu mai dă randamentul la care a fost scontat. Fie el și președintele Academiei. Deci, iartă ca să scapi de un lanț!

Nicolae Geantă în Nord Carolina

Vin Tată - de Mihaela Mănescu

 Vin, Tată, frânt, din mlaștina-ncercării,

Fugind spre-al întâlnirii noastre Cort.

De nu L-ai fi întins pe malul mării,

Aș fi pierit în vraja-mbrățișării...

Abia m-am smuls, pe jumătate mort!

Vin, Tată, gol, cu inima lihnită

Și sufletul sătul de-atâta chin.

La Masa Ta de-a pururi pregătită,

Mai dă-mi un strop de must și-un colț de pită,

Să prind puteri și foamea să-mi alin.

Vin, Tată, iar, de pe cărări străine

Așa cum sunt: o mână de pământ!

Primește-mă, că-s frânt și gol de Tine

Și plin de răni, de vină și rușine.

Mai suflă peste mine cu Duh Sfânt...

mihaela mănescu