La insistențele suratei din lac, broasca din fântână a reușit să iasă cu vizitatoarea pe ghizdurile puțului. Și când a privit imensitatea cerului a rămas șocată! Incredibil ce uriaș poate fi! Însă, după ce a privit atenta a spus: “Da, ai dreptate cu cerul tău! Totuși eu mă întorc înapoi în fântână și la cerul meu mic”.
Teologia broaștei din fântână e destul de frecvent întâlnită și-n creștinism. Dai nas în nas cu ea prin biserici, prin grupuri inter-relaționale. Oameni care pun limite la cer. Etnice, confesionale, muzicale, matrimoniale. Cu privire la Masa Domnului. Ori la vestimentație. Cu privire la zile de sărbătoare, la mâncare, la căsătorie, la botez… Legisme. Legalism. Teologie vătămătoare. Aducătoare doar de poveri, nu de viață. Prin urmare, asemeni unui rege evreu, stăm în picioare în car să ne vadă poporul deși suntem aproape morți!
Cu teologia broaștei din fântână ducem luptă pe două fronturi. Pe de-o parte cu cei ce limitează Cerul și ajungerea la el. Și pe altă parte, cu cei ce văd că Cerul e mult mai imens dar refuză să creadă. Apoi se întorc înapoi la cerul lor limitat. Cum a făcut un consătean al meu, de altă confesiune. După ce am purtat 90 de minute muncă de lămurire cu el și ne-am rugat, la plecare mi-a strâns mâna și mi-a spus: “Frate Nicu, tot ai dreptate. dar eu tot la învățăturile mele rămân!”
Fugiți de Cerul ce se vede din fântână. Pentru că e făcut de oameni. Din lac însă se vede tot Cerul creat de Dumnezeu. Dar pentru asta mai întâi trebuie să lupți ca să ieși din puț!
Nicolae.Geantă
Chicago, Skokye, Illinois
* La Teologia broaștei din fântână mai există și alt aspect dureros.
RăspundețiȘtergere* Evangheliștii din fântână vorbesc prea mult de "destinația" pe care o promite Tatăl Ceresc (adică, doar de ce se vede din fântână) și rare ori despre ceea ce ne oferă Dumnezeul de care nu te poți îndepărta de El pentru că ori unde ești El e cu tine. (Vezi Ps. 139)
* Promisiunile (căci sunt două, mari și late în Ps. 91) de care are parte:
[1] Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic... sunt foarte clare.
* Prima promisiune oferă o "posesiune" și doar a doua oferă "destinația" de care vorbesc atâția:
---Psalmul 91:16---
[16] Îl voi sătura cu viaţă lungă și-i voi arăta mântuirea Mea.”
* Oamenii netăiați împrejur cu inima sunt sătui de promisiuni pentru "undeva, cândva" și vor ceva palpabil.
Vorba Americană: "Show me the Money"
* Și la drept vorbind, nu sunt vinovați oamenii cu nimic că tânjesc cu ardoare după ce ne promite Domnul Isus în Ioan 10:10, "să aibă viaţă, și s-o aibă din belșug."
* Din păcate, noi cei de pe "calea vieții" am plecat prea mult urechea la ce ne-au spus cei mai vechi pe cale și prea puțin la ce ar vrea să ne învețe singurul calificat în domeniul spiritual, și-anume: Duhul Sfânt.
* Când "Învățătorul venit de la Dumnezeu" ne-a lăsat cu "limbă de moarte" în testamentul Lui cea mai impresionantă afirmație a zis următoarele:
---Ioan 3:16---
[16] Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică.
* Verbul "a avea" ne forțează să înțelegem că e vorba de o "posesiune." Iar cerul (ca destinație) e doar un efect secundar al "vieții veșnice"
* E timpul să ne trezim din învățăturile de "fântână" și să nu mai punem accentul pe lucruri secundare. Pentru că cine crede ce afirmă Dumnezeu în Sfânta Scriptură va face următoarea mărturisire:
"HRISTOS ÎN NOI, NĂDEJDEA SLAVEI"
* Astfel ar trebui propovăduit Hristosul care de-abea așteaptă să se manifeste în noi și prin noi... de va găsi credință! ȘI ASTA DE PE-ACUM, NU DOAR LA "DESTINAȚIA" ce se vede din fântână.