Am întâlnit în ultimii ani din ce in ce mai des oameni înzestrați cu duh de judecată! Și am găsit răspunsul de ce au proliferat! În timp ce duhul de blândețe sau de bunătate se cultivă, se luptă ca să-l câștigi, să-posezi, și mai ales să-l păstrezi, duhul de judecată vine de la sine! E natural. Pentru că e “flesh”, vorba americanilor! E carne, e fire… E pământ!
Am constatat că omul blând fuge de acest duh fariseic, străin de Hristos. Pentru că un om bun vede binele în aproapele lui! Un om rău vede numai răul în ceilalți! Deoarece se vede pe sine în oglindă! Omul care judecă este “nefrate”! El nu vede binele de care cel judecat poate fi capabil. Căci judecătorul nu privește cu ochii lui Dumnezeu. Cu ochi iertători! Vorba Maicii Tereza: “cine judecă aproapele nu mai are timp să-l iubească!”
Atenție mareeeee: un om judecător nu poate transforma un răufăcător!
Să judeci aproapele este păcat. Dar să judeci ce nu știi este o manifestare dublă a mândriei! Și Satana tocmai din asta a căzut… Tu nu îi călca pe urme!
Un preot din vechiul Pateric își veghea ucenicul pe patul de moarte. Acesta, avusese o viață cam dezordonată: nu prea fusese atent la slujbe, nu prea postise, nu se prea rugase… Totuși, era senin în ultimele lui clipe de viață. Când Avva l-a întrebat cum de moare atât de senin, deși nu a dus o viață plină de virtuți ucenicul i-a răspuns calm: “Adevărat, nu am făcut fapte vrednice de chemarea mea călugărească: nu am postit, nu m-am rugat, nu am avut credință înflăcărată. Mor însă împăcat, pentru că, în toată viața mea, nu am judecat niciodată pe nimeni!”
Nu judecați pe nimeni! Și nici atât ceea ce nu știți! (După înfățișare!) “Nu judecați si nu veți fi judecați, nu osândiți și nu veți fi osândiți…”, ne-a poruncit Domnul Isus Hristos. A nu judeca pe semeni nu e opțiune! E poruncă!
Lăsați pe Dumnezeu să judece! El nu va fi strâmb în decizii niciodată!
Și încă ceva: când judeci pe alții nu-i judeci pe ei, te judeci pe tine!
Nicolae.Geantă
Lincolnton, North Carolina
* Maya Angelou (poeta Americană) a făcut următoarea afirmație:
RăspundețiȘtergere”Dacă nu-ți place ceva, schimbă-l. Dacă nu-l poți schimba, schimbă-ți atitudinea față de aceasta.”
* Evident că de cele mai multe ori judecăm în alții carențele noastre. Dar la rădăcina acestor judecăți pe care le pasăm altora există frustrări nerezolvate. Este acea stare în care vedem că ne-a scăpat de sub control capacitatea să ne descurcăm de unii singuri în a ne modela caracterul (o altă carență) și când vedem pe alții că au aceleași lipsuri (că fac aceleași greșeli) ni se ridică tensiunea.
* Dacă se întâmplă să judecăm pe cineva care face vreo slujbă religioasă în cadrul unei biserici, ne dezvinovățim în cugetul nostru sub pretextul: ”Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine”
(Vezi Ioan 2:17). Și uite așa, unii dintre noi ne păcălim singuri.
* S-a vorbit deja de faptul că e nevoie să cultivăm un duh blând și plin de bunătate. Dar pentru o astfel de recoltă în viața noastră, mai întâi avem nevoie să ne desțelenim un ogor nou ca să nu mai semănăm între spini:
--Ieremia 4:3--
[3] Căci aşa vorbeşte Domnul către oamenii din Iuda şi din Ierusalim: Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini!
* Ca să înțelegem mai bine de ce nu rodesc aceste virtuți în inimile noastre să privim la explicația Marelui Maestru (Isus din Nazaret) și să învățăm ce înseamnă ”spinii din inimă”:
--Matei 13:22--
[22] Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt şi ajunge neroditor.
* Cred că explicația Domnului Isus este cea mai bună ca să înțelegem situațiile în care ne găsim.
* Și-acum se pune întrebare: ”Ce e de făcut?”
* Dacă ne uităm la 1 Petru capitolul 5 vedem următoarele:
--Prezbiterii să păstorească cu lepădare de sine.
--Tinerii să fie supuși celor bătrâni.
--Toți în legăturile noastre să fim împodobiți cu smerenie. Căci ”Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har.
--Să ne smerim dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să ne înalțe.
--Și să aruncăm asupra Lui toate îngrijorările noastre, căci El Însuși îngrijește de noi. (Ăsta-i antidotul de nădejde pentru spinii care ne înăbușe roada Duhului în zilele noastre)
--Și, să fim treji și să veghem, împotrivindu-ne tari în credință, împotriva diavolului care dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.
Dumnezeu să ne-ajute! Amin!