Cristian Barbosu - Atenție la cei „infectați teologic”

Vlad Schlezak - Frica de moarte (1)

„Omul poate rezolva frica de moarte printr-o anestezie a sufletu­lui, a conștiinței, lucru ușor realizabil prin con­centrarea pe vicii, plăceri de moment, mate­ria­lism, hambare pline sau cămări burdușite care fiind în zona materialului nu vor putea niciodată umple golul spiritual din sufletul omului. Acesta poate fi umplut doar de Dumnezeu. La polul opus, deci, omul poa­te regăsi relația cu Dumnezeu și răspunsurile la întrebările fundamen­tale pe care le are”.

* pentru a citi tot articolul accesați pagina de Facebook a medicului Vlad Schlezak

Ne mor păstorii - de Mihaela Mănescu

Ne mor păstorii... Rând pe rând
Își împlinesc cu sârg Chemarea.
Dar Doamne, parcă prea curând
Ajung să-și termine-alergarea...

O, ce comori și-au pregătit
În Raiul veșnic de lumină
Păstorii care au slujit
Prin văi adânci de praf și tină!

Ne mor păstorii părăsiți
Pe paturi sumbre de spitale
Atât de singuri și smeriți,
Ei, care-au fost făclii pe Cale...

Nicolae Geantă - Păstorii NU pot fi de sticlă

video by Ben Hur

Scrisoarea lui Martin Luther în perioada de ciuma, 1527

Un text dintr-o scrisoare trimisa de Martin Luther unui coleg pastor in timpul ciumei din 1527. Înțelepte cuvinte si atunci, și acum la 500 de ani distanță. (Luther’s Works, Volume 43 pg.132 the letter „Whether one may flee from a Deadly Plague” written to Rev. Dr. John Hess):

„Mai întâi, voi cere lui Dumnezeu să fie îndurător și să ne protejeze. Apoi, voi purifica prin afumare, voi împărți medicamente și le voi lua și eu. Voi evita persoanele și locurile în care prezența mea nu este necesară, ca să nu fiu infectat și să nu cresc riscul de a-i infecta pe alții pentru că aș cauza boala și moartea lor ca rezultat al neglijenței mele. Dacă Domnul vrea să mă ia, cu siguranță mă va găsi, însă eu trebuie să fac ceea ce este de așteptat din partea mea, având grijă să nu fiu eu responsabil nici de propria mea moarte și nici de a altora. Dacă aproapele meu are nevoie de mine nu îl voi evita nici pe el, nici casa lui, ci voi merge acolo. Credința care îl onorează pe Domnul nu este nesăbuită și nu îl ispitește pe Dumnezeu.”

Martin Luther

De-a valma, episodul 9 | „Strănutul lui Iuda", cu Vladimir Pustan și Vladimir Pustan

video by Fundația Ciresarii

Beiuș  | 28 martie 2020

Izolarea și altarul - de Nicolae.Geantă

150 de zile a durat potopul lui Noe. 150 de zile de izolare. Ba chiar mai mult. Pentru că abia după 150 de zile apele s-au micșorat. Și Noe a mai stat minim 40 de zile în corabie. Unii zic că ar fi stat 365 de zile, alți 371. Că Noe a stat un an la izolare! Nu știm foarte sigur cât au stat Noe și familia în corabie dar știm că după izolare a deschis fereastra ambarcațiunii! Și prima dată în ochi a
a văzut Cerul! Îi lipsise... Pământul fusese distrus dar Cerul era intact! Cerul nu se schimbă chiar dacă pământul dispare! Apoi, după izolare, Noe a pășit din nou pe pământul uscat. În siguranță! Și primul lucru pe care l-a făcut a fost să ridice un altar! Pentru că Dumnezeu e prioritar! După ce-a ridicat altarul Noe a adus o jertfă (curată!) Altarul nu e fără jertfă, iar jertfa nu e primită dacă nu e curată!

Suntem de mai multă vreme în izolare. De la potopul lui Noe nu a mai avut omenirea o asemenea catastrofă globală. (Peste 1,2 miliarde de oameni izolați. Unul din cinci. Peste 600 mii de infestați). Există temeri... Mari temeri. În niagara asta de spasme sunt însă încrezător că Biserica va ieși învingătoare! E atât de hulită zilele astea. Unii (New York Times) au avut tupeul să arunce Coronavirusul asupra ei! Dar știu că după fiecare încercare grea Biserica a biruit! Pentru că Biserica e Trupul lui Hristos. E parte din El. De aceea, nu are cum să fie învins Singurul căruia i s-a dat să biruiască!

Este timpul să ridicăm ochii mai des spre Cer, prieteni! Să ne rugăm mai aprins Domnului Dumnezeu! Și, să stăm liniștiți în corabie. Nu ieșiți afară! Din corabie zic. Dar nici din case. Nu mergeți acolo unde nu e nevoie de dvs! Iar după ce va trece izolarea trebuie urgent să construim altare sfinte! Și să aducem jertfe! Curate! Prea multe gunoaie, prea mulți viruși au infestat viața socială...

Dumnezeii lumii s-au prăbușit: și banii, și entertainmentul, și hedonismul, și economia mondială! Biserica însă a rămas în picioare! Pentru că e Trupul lui Isus. Și pentru că are de construit altare. Multe altare. După izolare lumea se va reface! Altfel... 

Nicolae.Geantă 

Bolnavi unanim - de Adrian Păunescu

Și ce-ar fi dacă,

într-o zi blestemată

ne-am îmbolnăvi cu toții

deodată?

Și medici, și pacienți,

și părinți, și copii?

Ce-ar fi, ce-ar fi

dacă, brusc,

ne-am îmbolnăvi,

dacă n-ar avea

cine pe cine să mai trateze,

bandaje și paranteze?

Ce-ar fi dacă,

în urma dreptului legitim

de a ne îmbolnăvi,

chiar ne-am trezi,

că ne-am îmbolnăvit

și n-avem cui ne adresa,

n-avem pe cine chema?

Ce-ar fi dacă,

într-o zi blestemata

Ne-am îmbolnăvi

cu toții

deodată?

Miroase-a carantină peste veac,

Bolnavii sunt chemați să se supună,

la încercarea ultima, comună,

sa li se spună: 

nu mai aveți leac!

Adrian Păunescu

Stați acasă – de Vladimir Pustan

sursa facebook Vladimir Pustan

,,Nefericirea oamenilor vine dintr-un singur lucru: nu știu să rămână liniștiți în camera lor”, zicea Pascal. Nu mai știm să fim singuri. Ideea odăiței cu ușa închisă enervează dar nimeni nu a atins un vârf spiritual în mijlocul mall-ului. Închis în casă profețesc în toamnă multe nașteri, divorțuri și multe cărți scrise.

În Beiuș nu mai există maidanezi. De frica odăiței oamenii au sărit pe câinii primăriei ca să aibă ce plimba în lesă în jurul casei. Din agorafobii de ieri am ajuns claustrofobii de azi. Ieri ne feream de ruși, sirieni și srilankezii din Ditrău, azi ne ferim de vecinul de la celălalt balcon. Tușește...

Problema creștinilor din România e papa, masonii, cipul. Zilele acestea am primit cele mai tâmpite mesaje de când am Facebook. Abia aștept să-mi închid Messengerul. Nu știm să tăcem și prostia dă pe dinafară. Dacă îi chemi la post și rugăciune abia strângi o mână de oameni.

Stați acasă și la propriu și la figurat. Stați acasă și regăsiți-vă. Stați acasă și restartați-vă. Stați acasă, închideți netul și citiți o carte, sunați un singuratic, rugați-vă pentru țară, mâncați la masă și dormiți în pat.

Stați acasă…

Vladimir_Pustan

fb.ciresarii

Minunat! - De când pe Domnul am aflat...

video by Ben Hur
via GrCRo

Infodemia – de Nicolae.Geantă

sursa foto https://www.instagram.com/nickbags.ro/

Chiar dacă știrile n-o amintesc, în ultima vreme, pe lângă  Corona Virus s-a declanșat o pandemie și mai uriașă: Infodemia! Cealaltă pandemie, vorba criticului literar Christian Crăciun. Adică riscul de a devenii robi informațiilor prăbușite peste noi ca grindina cu pietre cât oul!

Obișnuiți să stăm toată ziua pe gadget-uri (chiar și la volan - 25% din conducătorii auto, chiar și la toaletă – 38%, și mai ales pe stradă în mers – 80%), știrile au devenit hrana care ne... mănâncă din creier!!! Prin urmare, fără să vrem, am permis creierului să depoziteze maldăre de gunoaie. L-am făcut tomberon informațional! Și din coș de gunoi nu poți selecta diamante! (Apropos, știați că avem un creier cu un hard-disk pe care dacă scrii 10 lucruri urâte 9 nu se șterg?)

În timp ce CV 19 a infestat 475.000 de indivizi și a ucis de cca 20 de ori mai puțini, Infodemia a infestat liniștea a peste 1,1 miliarde persoane. I-a izolat. I-a panicat. I-a făcut irascibili. I-a trimis în farmacii și au cumpărat tone de medicamente! Iar Marea Frică n-a produs-o virusul cât au produs-o știrile! Orice canal TV ai deschide te bagă în „spărieți”. Orice pagină de socializare nu va fi funny dacă nu creează panică! (Fie ea și ironică). O mulțime de bloggeri, de vloggeri, de anonimi până mai ieri, au devenit „vedete” cu teorii ale conspirației. Doamne, câte fake-uri, câte elucrubații! Oațapurile sunt pline de vești rele, de indicații, de informații, de soluții salvatoare! Trimise ad-hoc, fără o prealabilă cercetare. Primim imagini cu coșciuge, cu revolte, cu... informații de acum câțiva ani, date drept „știri calde” pe facebook, pe whatssap. Ne fac viața apăsătoare. Proorocii au ieșit și ei din anonimat! Tot cu vești tip sperietoare... Unde ați fost fraților până în februarie? Și colac peste pupăză, vorba argoului popular, românii au invadat ꞌnetul cu versete care vorbesc despre amenințare, despre judecata lui Dumnezeu! Toate acestea, repet, în contextul unei informații virtuale au devenit infopandemii reale! Doctorul Luca (21:26) ne avertiza că în vremuri ca acestea „oamenii își vor da sufletul de groază în așteptarea lucrurilor care se vor întâmpla...”

Exil - de Mihaela Mănescu

Sunt exilat pe-o insulă pustie.

Nu-i iad de foc, dar nu-i nici paradis.

Mi-e dor cumplit și dorul nu mi-l știe

Decât însingurata mea chilie

În care stau de-atâta vreme-nchis.

Prin geamul aburit de îndoială

Zăresc un stol urcând spre Dumnezeu.

Deodată, amintiri îmi dau năvală

Și gânduri mă-ncolțesc fără sfială

Lovind cu disperare-n duhul meu.

Parcă-i revăd pe frații de-altădată

Venind să-nalțe calde rugăciuni.

Dar casa de-adunări e încuiată

Și crucea de pe turlă dărâmată.

Sunt exilati și ei de-atâtea luni...

Stăm singuri, între zidurile fricii

Păstrând distanța gropii de mormânt.

Nu ne vedem nici fiii, nici bunicii,

Nici rudele și nici măcar amicii...

Nu spunem nimănui niciun cuvânt!

Ni s-a răcit și sângele în vene

Și dragostea de Sus ni s-a răcit.

Ce dor nebun îmi plânge printre gene

În sunetul stridentelor sirene

După lăcașul nostru preaiubit...

Sunt exilat pe-o insulă pustie.

Nu-i iad de foc, dar nu-i nici rai senin.

Alături, iată c-au căzut o mie...

Dar Doamne, chiar dac-ar veni urgie,

Ajută-mă doar Ție să mă-nchin!

mihaela, 

fbciresarii

Rezolvarea Creștină a fricii 🟡 Dr Vlad Schlezak

O imagine face cât multe cuvinte. Am desenat graficul acesta simplu. Sunt două axe: ascultarea vocii lui Dumnezeu și ascultarea vocii lui Satan. La mijloc e FRICA.

Prima curba e abordarea fricii fără credință în Dumnezeu. Astfel frica creste și se transforma în panică. Cum crește? Simplu, ascultând vocea lui Satan. Toate gândurile ajung sa genereze emoții puternice de anxietate, apoi frică și în final panică.

A doua curbă e abordarea fricii cu credință în Dumnezeu. Chiar dacă crește, curba niciodată nu va atinge limita fricii. Creștinul se bazează pe Cuvântul Domnului și își face partea biopsihosociospirituală. 

Filipeni 4:6-7 va aplatiza curba și astfel Creștinul nu va fi fricos. Ioan 14:27 o va strivi de-a dreptul.

Dumnezeu sa va binecuvânteze!

dr. Vlad Schlezak

Biserica Sfânta Treime Londra

La o distanță de-un strănut... - de Mihaela Mănescu

Se vor bisericile-nchise;

E virus mare printre sfinți...

Ne-ascundem iute, în culise,

Sub măști sterile, stând cuminți.

Ne vindem, fraților, ne vindem

La o distanță de-un strănut!

Atât putem să mai cuprindem

Când dragostea s-a prefăcut...

Cel Rău, prin slugile-i supuse,

Ne-a amăgit așa de greu

Că lepădăm, pentru o tuse,

Părinți și frați și Dumnezeu...

Culorile lui Dumnezeu - de Nicolae.Geantă

Când a fost răpit de Dumnezeu la Cer într-o stare sufletească, primul lucru care a fost prezentat Apostolului Ioan (ucenicul fusese exilat în insula Patmos) a fost Tronul lui Dumnezeu și Cel ce stătea pe el! „Și iată că în cer era pus un Tron”, zice versiunea biblică românească. Celelalte traduceri ale lumii spun că un tron „stătea în cer”, „era în cer”... Pentru că existența Tronului lui Dumnezeu este așa de sigură cum sunt eu și dvs!

Tronul acesta deosebit, de pe care guvernează Însuși Dumnezeu întregul Univers, era înconjurat de „un curcubeu ca o piatră de smarald”, iar Cel ce stătea pe Tron avea înfățișarea „iapsisului și a sardiului”! Pietre scumpe. Cele mai scumpe pietre prețioase în vremea antichității!

Iapsisul era un cristal translucid. În vremurile biblice era ceva echivalent cu diamantul de astăzi. E ceva mai curat decât diamantul? Mai strălucitor? Iapsisul este simbolul sfințeniei lui Dumnezeu. A atotsfințeniei Sale. Jonathan Edwards zicea că „Sfințenia este cel mai mare caracter atribuit Celui Preaînalt. Ea este suma tuturor atributelor Sale!”

De-a valma, episodul 8 | „Unda de șoc" cu Vladimir Pustan și Vladimir Pustan Jr

video by Fundația Cireșarii

Din vremea ciumei - de Vladimir Pustan

În timpul marii epidemii de ciumă din Marsilia, călugării de la Mănăstirea Mercy au fost trimiși să ajute. Să îngrijească bolnavii, să îngroape morții, să curățească locuințele, să ardă hainele infestate. Adică să facă lucrurile cele mai periculoase, cele mai expuse, cele mai urâte. Au plecat în număr de 81 și după patru luni au mai rămas 4. Din cei 4 supraviețuitori , 3 au scăpat cu viață pentru că fugiseră. Singurul supraviețuitor ce a rămas până la capăt la datorie, uitându-se la cele 77 de cadavre ale colegilor săi a zis ”Fraților eu trebuie să fiu cel ce rămâne”.

De fapt asta e esența botezului cu Duhul Sfânt de la Rusalii. Să facă din noi oameni care să rămână. Când toți fug ,când puțini mai slujesc, când puțini mai dăruiesc, ajută, noi trebuie să fim din cei ce rămân.

Într-o lume de ciumați va trebui să rămânem chiar dacă ne va costa rămânerea. Călcându-ne pe noi înșine, pe frică, pe ambiții, pe mândrie, trecând testul batjocurei, să rămânem.

Ciumei de afară să-i contrapunem Duhul...

Vladimir_Pustan

www.ciresarii.ro

Câteva rânduri pentru medici – de Nicolae.Geantă

Iertați-ne că nu am fost recunoscători Domnului că avem harul să fiți printre noi! Dacă pastorii și preoții sunt trâmbițele lui Hristos pentru lume, dvs sunteți pansamentele Sale! Ca și Dumnezeu, ca și Biserica, sunteți indispesabili societății!

Iertați-ne că (noi bisericile) ne-am rugat așa de puțin pentru dvs! Am strigat la Domnul și am postit mai mult pentru dregătorii din funcții - care ne-au pandemizat societatea(!), iar pe dvs v-am lăsat pe listă la urmă! Sau în afara ei. Pe dvs care toată ziua reparați trupuri! Care puneți petece la viață!

Iertați-ne că (noi) vă catalogam adesea ca pe niște farisei lacomi cu portofele cât gura de crocodil și portbagajele hatchback. Dar nu am văzut expunerea dumneavoastră la risc! Nici orele state în picioare la masa de operații, nici orele de noapte petrecute la căpătâiul suferinzilor noștri și nu lângă copiii voștri!

Iertați-ne că pe cei mai mulți v-am determinat să alegeți calea emigrării! Noi românii am urlat din toți bojocii că „vrem autostrăzi”, „o țară ca afară”, pensii nesimțite, drepturi pentru homosexuali ori biznisuri de cumetrie, dar pentru spitale nu am avut nici ochi, nici inimă, nici pușculiță! Și sănătatea a rămas să se descurce cum o putea. Iar acum ne-am dat seama câtă nevoie avem de voi!

Iertați-ne că după ce am ieșit pe ușa spitalului, refăcuți 100%, nu ne-am mai întors niciodată să vă mulțumim! Nu v-am dat nici măcar un sms. Am trăit precum leproșii vindecați de Isus. Nerecunoscători... Dar dvs nu ați ținut lucrul acesta în seamă. Cine face binele din inimă nu caută răsplată...

Shaormă sau prejudecată – de Nicolae.Geantă

Constanța. E început de weekend. Și zi de post. Postul Paștelui. Un preot intră în shaormerie. Zâmbitor comandă o shaorma. „Puteți s-o faceți puțin mai mare?” „Daꞌ ce părinte așa foame-ți mai e?”, spune ironic shaormeristul, apoi bombăne pentru sine: „Bă, daꞌ popa ăsta mănâncă de dulce în post?” Preotul ia shaorma. Dar mai comandă încă una. „Vă e foame tare...” Preotul doar zâmbește. „Puneți-o vă rog într-o pungă”, e rugămintea sa. Apoi plătește și iese. Se duce la un copil sărac care cerșea în stradă. Îi dă shaorma. Îi zâmbește. Îl mângâie pe frunte. Și pleacă mai departe. Mai are undeva un „client”. După tejghele, shaormerii care au văzut toată scena, rămân uluiți. Prejudecase...

Bine ar fi dacă nu am mai avea prejudecăți față de nimeni! Când oamenii acționează neînțeles de noi nu înseamnă întotdeauna că fac păcat. Dar când îi judecăm noi totdeauna facem păcat!

Bine ar fi ca în timpul când postim să-i dăm unui nevoiaș „shaorma” noastră! Sau bănuțul zilei respective pe care nu l-am mai cheltuit pe mâncare!

Bine ar fi dacă am zâmbi când oamenii ne ironizează. Zâmbetele dezarmează inamicul. Dar o privire cruntă sau o replică pe măsură pornește „răzbel”!

Bine ar fi dacă am evangheliza și fără cuvinte, și fără broșuri... Faptele noastre vorbesc mai tare decât vorbele noastre. Cel mai bine nevoiașul îl vede pe Dumnezeu într-un coltuc de pâine!

Bine ar fi dacă ne-am purta în așa fel încât după despărțirea de noi oamenii ar simți cum s-au îndepărtat de-un colț de Rai. (Sunt destui oamenii în prezența cărora se simte iadul! Sunt de ocolit ca și Coronavirusul!)

În jurul nostru oamenii au nevoie de pâine. De medicamente. De zâmbete. De mângâieri. De speranță. De Isus Hristos. Nu de prejudecăți! Nu de ocolișuri. Nu de nepăsare. Bine ar fi dacă am empatiza cu ei... Mai ales în isteria asta națională!

Nicolae.Geantă

************************************

PS (sub formă de anunț): Acum, în plină stare de urgență, Biserica de rromi Eben-Ezer din Boldești și Ploiești este gata de ajutor. Oferă alimente, ajutoare pentru nevoi esențiale, face cumpărături celor ce nu se pot deplasa. Sunt vizate familii nevoiașe, bătrâni, orfani etc. Dacă cineva se poate alătura la proiect, contactați-ne la adresele (vioreloprisan91@yahoo.com, samueldorobantu@gmail.com, geanta.nicolaie@yahoo.com)

Mulțumim în Numele Domnului!

Copiii desenează curcubeie - de Mihaela Mănescu

Copiii desenează curcubeie;
Părinții și bunicii noștri mor...
Își plâng copacii florile pe-alee
În cel dintâi și cel din urmă zbor.

Tăcerea își îngroapă suferinzii;
E-atâta jale-amară pe pământ...
O, de-am vedea prin negura oglinzii
Cum toate-au fost vestite în Cuvânt!

Copiii desenează curcubeie;
Răsună-o melodie la balcon.
Își sapă sufletele-n van tranșee
În inimile noastre de beton...

Sub masca-nșelătoare-a rațiunii
Ne facem baricade fără rost
Fugind de pocăința rugăciunii
Alegem al minciunii adăpost.

Copiii desenează curcubeie;
E semn că Domnu-i încă răbdător.
Aleargă dricul morții pe-o alee
Și-o lume-ntreagă simte-al lui fior.

Dar Duhul și Mireasa strigă "Vino!"
Când Mirele șoptește: "Vin curând!"
Și cel ce-aude să răspundă: "Vino!"
Biserica Te-așteaptă lăcrimând...

mihaela,
17 martie 2020
Adoramus București 

Lângă crucea răsturnată - de Traian Dorz

Lângă crucea răsturnată

dintr-un sat,

am văzut un Om odată

stând cu Fața- n mîini lăsată

și cu fruntea întristată

și plângea de parcă toată

lumea s-a-necat.

M- am oprit atunci din cale

lîngă El

lacrimile- I curgeau vale,

printre degete în poale

îți venea să- I plîngi de jale,

Călător sărman pe cale

Singurel.

Cînd I- am zis să nu mai plîngă,

m- a privit duios,

a pus fruntea- n mîna stîngă

și-a-cercat din ochi să strîngă,

ca și cum ar vrea să frîngă

lacrima ce curgea lîngă

cruce jos.

Ochii Lui ca ceru- albastru

de senini,

povesteau de- un greu dezastru 

ce-a-ndurat acest Sihastru

pogorît din ceru- albastru

sub o umbră de jugastru,

prin străini.

Fața-I era albă toată,

ca de crini,

dar albeața ei curată,

sîngele- o brăzdase toată

și- a Lui frunte- nsîngerată 

Îi era încununată

numa-n spini.

Iar în palme și- n picioare,

răni de cui ...

O, - atunci plin de mirare

mi- am adus aminte Care

e străinul din cărare,

- cînd mă- ntorc, O, Doamne Mare,

nu- L văzui.

Au trecut de- atunci la vale

anii grei,

crinii și- au cernut petale

peste locul cel de jale,

și n- au fost pe- aceea cale,

pe la crucea cea din vale

pașii mei.

Dar trecînd mereu prin sate

și prin lunci,

cînd văd crucile uitate

ani și ani stînd răsturnate,

mie- mi pare că pe toate 

stă Isus, plîngînd în coate

multa lumii răutate

ca atunci ...

Bill Gates acum 5 ani vorbind despre o epidemie de virus

Nicolar Geantă - Condiții și promisiuni în vremuri grele

video by Ben Hur

DE-A VALMA | Ep. 6 | "HAPCIU și la revedere!", cu Vladimir Pustan și Vl...

video by Fundația Cireșarii

14 martie 2020

Crearea lumii - cu Nicolae Geantă și David Spaiuc - Valori Creştine (Ep.005) - cu

video by PhiladelphiaTv

Mansue, Italia

Dumnezeu nu rămâne numai în casă - de Nicolae.Geantă

Ca întreaga Italie napolitanii sunt în izolare. În case, fără permisiunea de a ieși pe străzi. În cartiere aglomerate, cu străduțe pe care abia te strecori cu scuterul, oamenii circulă rar. Bisericile sunt închise. Și atunci frații noștri au găsit soluția: ies la balcoane și-L laudă pe Dumnezeu! Cu mic și mare strigă „Aleluia” lui Hristos! În dimineața asta am înțeles mult mai profund că lauda la adresa lui Dumnezeu este cel mai bun fortifiant (tonic), că muzica creștină este un întăritor de neegalat. Așa au rezistat martirii în arene: cântând. Așa au rezistat bătrânii noștri persecutați în închisorile comuniste: cântând. Așa rezistă o mulțime de biserici unde predici sunt extrem de slabe, pseudopredici: cântând. Așa se rezistă la boală, la faliment, la batjocură, la necaz în general: lăudând pe Domnul! Tot așa, regele David când a fost la strâmtorare, „când poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet”, s-a sculat și s-a îmbărbătat pe Dumnezeul lui! El psalmistul a început să cânte!

Am învățat de la italieni că noi chiar dacă am rămâne izolați în case Domnul iese pe străzi! Din laudele noastre. Ce-ar fi ca mâine, prima duminică cu bisericile mari închise în istoria României, creștinii noștri să iasă cântând Domnului de la balcoane? Sau din curți...

Nicolae.Geantă

Nimic despre Coronavirus - de Vladimir Pustan

Nu mai este hârtie igienică. De groază oamenii fac pe ei. Noi vrem spitale, nu catedrale și iată că Dumnezeu ne-a ascultat rugăciunea și vor fi spitale la fiecare colț de stradă, în fiecare casă.

Bisericile și școlile trebuie închise, dar mall-urile trebuie musai deschise ca oamenii să-și cumpere de la Zara haine pentru a muri frumos îmbrăcați. Pe vremea lui Ceaușescu, oamenii ieșeau fraudulos din țară, acum după treizeci de ani intră fraudulos în țară. Ce păcat că nu ne mai trăiești tovarășe!

Cei care v-ați cumpărat conserve o să scăpați de virus și o să vă prăpădiți de botulism.

Tot în timpul regimului comunist aveam probleme și noi și tovarășa cu CO2-ul. Ea a murit și a rămas Bill Gates cu CO2 să ducă mai departe făclia.

Nu sunt pesimist că pesimistul zice :,,Mai rău de atâta nu se poate”. Eu sunt optimist că zic ,,Ba se poate”.

În rest ,,cei din Italia ne trimit sănătate” (Evrei 13:24), iar noi cu o sărutare sfântă (Rom.16:16) vă invităm duminică să ne urmăriți on-line.

Vladimir_Pustan

www.ciresarii.ro

Lecții din carantină - de Nicolae.Geantă

Sursa Foto

Oamenii mor mai repede de panică decât secerați de viruși! Universitatea din Hong-Kong raporta că isteria Corona Virus a îmbolnăvit 28 % din populația sa de... depresie! În același timp, în regiune, sub 100 de inși erau infectați de virus!

Uneori prietenii îți fac mai mult rău crezând că îți fac bine! Am fost bombardat cu atât de multe știri încât am intrat (fără să vreau) în panică!

Satana poate să-ți pătrundă în minte dar nu îți poate smulge pe Isus Hristos din inimă. Orice panică ți-ar provoca cel rău siguranța din inimă nu poate fi clătinată. Mai mult: se întărește! Dacă evident o ai...

Dumnezeu îngăduie încercări ca să vezi cine îți va rămâne aproape. (Am văzut persoane care m-au evitat elegant, chiar și după ce au aflat că de fapt nu am avut nimic!) Lângă Iov, numai după ce a fost binecuvântat din nou de Dumnezeu, frații, surorile și vechii prieteni au venit să îl vadă și să mănânce la el în casă! (Iov 42:11). Omul are mai multe fețe. Ebraica le spune “panim”, la plural...

Daniela Berbece - În Numele Tău proclamăm

video by Ben Hur

În 10 puncte “Ce e Biserica pentru mine” - de Nicolae.Geantă

În analogie cu o sintagmă de-a lui Mihai Eminescu („Biserica e maica neamului meu”, cu care nu sunt deloc de acord!), pot spune că Biserica este este locul nu unde doar se nasc, ci și unde se echipează fiii lui Dumnezeu. Pentru apărarea Adevărului și înlăturarea obstacolelor ce opresc glorificarea Lui. Pentru mine Biserica înseamnă glorificarea lui Dumnezeu pe pământ! Glorificarea lui Dumnezeu se face prin evanghelizare (în exteriorul bisericii, deci și multiplicare) și edificare (în interior). O simplă dihotomie a celor două scopuri duce la o focalizare pe un anumit program alcătuit din diferite componente, fiecare componentă având rolul ei în stabilirea unui echilibru.

Biserica nu poate fi etnocentrică. Ci universală. În Biserică nu mai e nici „iudeu” nici „grec”, vorba Apostolului Pavel. Biserica e singura instituție unde oamenii sunt egali, chiar dacă social sunt poziționați pe paliere diferite. Etnia, sexul, apartenența profesională, culoarea pielii sau chiar aspectele culturale nu mai sunt o barieră. Pentru că Biserica e o familie, iar membrii ei sunt frați. Biserica trebuie să fie „acasă” pentru oricine!

Biserica este câmp de lucru. Iar membrii săi sunt echipați mereu în salopete! Câmpul de lucru nu se referă la clădirea, proprietățile ori logistica Bisericii. Ci la rolul acesteia în societate, în stradă. Biserica e „staulul” ce adună „oile risipite”, e grânarul lui Dumnezeu, e năvodul Lui pentru lume, e arca ce adăpostește naufragiați. Pentru că Biserica este instrumentul lui Dumnezeu.

Cap limpede cu idei tulburi - de Nicolae.Geantă

Serile trecute domnul Cristian Tudor Popescu, alias CTP, analist politic-economic-financiar-sportiv-și aproape orice domeniu, gazetar, inginer, om de televiziune și alte 101 de titluri, a atacat furios românii care se opun vaccinării obligatorii! După ce a spus că teama de vaccin e promovată de religioși, domnul CTP (care și-a dat din nou arama pe față demonstrând cu orice prilej că e împotriva bisericii), a scos din puțul gândirii o elucubrație pe măsură: “Ce-ar fi facă cei ce se opun vaccinării ar fi expulzați?!” Unde anume domnule CTP? În lagărele din Siberia? La Auschwitz? La Birkenau? Sau ne sfătuiți precum cineva în trecut “să plecăm în Congo?”

Analogiile domnului Popescu cu obligativitatea vaccinurilor când te duci în alte state, sau cu obligativitatea anesteziei la operație, nu au nici în clin, nici în mânecă, cu o lege care propune cetățenilor unui stat vaccinul obligatoriu preventiv! Adică să ne vaccinăm de sănătoși! Atunci de ce nu se propune părinților să-și pălmuiască pruncii înainte de-a face vreo boacănă? Tot preventiv!

Vlad Schlezak - Biblia și pandemiile

Personal nu cred în teoriile conspiraționiste care se propagă în media și pe la anumite amvoane. De ce? Simplu - lucrez într-un domeniu în care săptămânal aud cel puțin 4 conspirații, iar anual nici nu mai număr, conspirații care mai de care mai complexe și uimitoare. Din miile de conspirații nici una nu s-a adeverit. Unii merg mai departe și cumva emoțional le direcționează specific contra poporului român. Nici asta nu cred. Cred că noi înșine am fost de multe ori victime ale propriilor noastre gândiri eronate, nebiblice, dar nu generalizez. Bolile și pandemiile sunt o realitate medicală și de sănătate publică, dar spiritual ele sunt dovada clară că trăim într-o lume căzută. Virusul din celebra gripă spaniolă a făcut între 50 de milioane și 100 milioane de victime între 1918 și 1919. Se crede că a fost una dintre cele mai letale pandemii, după Moartea neagră.

Topârceanu și Coronavirusul!

Nu e prima oară când omenirea  trebuie să înfrunte duşmani invizibili, dar capabili să devină letali. În 1928, la Teatrul Naţional din Iaşi, George Topârceanu a urcat pe scenă pentru a susţine o conferinţă în versuri. Subiectul era bacilul Koch, evenimentul făcând parte dintr-un festival al Societăţii pentru Profilaxia tuberculozei. Vom reda aici câteva fragmente din conferinţa lui Topârceanu, ale cărui sfaturi sunt demne de luat în seamă – măcar pentru caracterul lor umoristic – chiar şi astăzi!

Întâi de toate, cum arată duşmanul de care trebuie să ne ferim?

După savanți și medici ca doctorul Argon,
Bacilul se prezintă sub formă de baston…
Dar la bolnavii, săracii, spun doctorului Ciucă,
Bacilul se prezintă sub formă de...măciucă!
Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac,
Nici cât un ou de muscă, nici cât un vârf de ac, —
Ceva așa, cilindric… Regret că nu găsesc
O cretă și-o tabelă ca să vi-l zugrăvesc.

Cum se răspândeşte agentul patogen?

Câteva aspecte despre credința creștină - de Nicolae.Geantă

Ani de zile am definit credința după sintagma Sfântului Apostol Pavel care le scrie corintenilor că ea este „o încredere în lucrurile care nu se văd”. O încredere nezdruncinată. Adică o înaintare spre reușită chiar dacă nu ești pregătit să obții premiul. Dar asta nu este ușor. E o acerbă luptă. În primul rând cu tine, apoi cu logica. Cum să crezi în ceva ce nu vezi, ce nu simți, ce nu este palpabil, ce e imposibil? Dar tocmai aici e chintesența: ce vezi nu mai este credință. A.V. Tozer zicea că este caracteristic unui creștin să fie preocupat de invizibil. E liniștitor gândul că lângă noi sunt lumi invizibile, că este Dumnezeu. E drept! Și idolatrii cred în invizibil, dar credința creștinului este purificată de însuși Dumnezeu. E drept de asemeni că sunt mulți oameni care se declară creștini dar nu cred în invizibil. Însă aceia nu au o credință, ci doar o religie. Iar religia nu este o relație. Pentru că a avea credință înseamnă a intra într-o relație.

Am spus că ani de zile am definit credința ca o încredere în lucruri ce nu pot fi probate! Însă într-o zi am descoperit, vorba lui Emil Cioran, că m-am pomenit în mijlocul lui Dumnezeu! Pentru că, azi definesc credința ca fiind intrarea în Dumnezeu, atingerea Lui. Însă trebuie să argumentez: nu poți intra în interiorul lui Dumnezeu dacă nu îți vezi mai întâi vinovăția păcatului. Contactul cu Dumnezeu îți anulează vinovăția. Și te amestecă în treburile lui, ca să-l citez din nou pe Cioran. Deci pentru mine credința a devenit starea în care începi să împărtășești natura lui Dumnezeu. Să o împrăștie, să o faci văzută! Nu numai la Biserică. Ci oriunde ești prezent. Apoi, cel ce crede trăiește pe două paliere: fizic și spiritual. În trup este pe pământ, dar în duh este deja în Cer!

Strigă către Domnul! - Philadelphia Mansue

video by Ben Hur

via Philadelphia Mansue

23 februaarie 2020

Urare pentru Femei - de Nicolae Geantă

Pentru că sunteți ca niște zăpezi timpurii care au albit surprinzător verdeața trecută a câmpurilor,

pentru că sunteţi cele care înseninează vieţile bacoviene ale bărbaţilor,

pentru că sunteţi cele care suflaţi dragoste peste orice faceţi în casa dumneavoastră,

pentru că sunteţi cele care atunci când numai privindu-vă copiii daţi lumii mai multă frumuseţe,

pentru că sunteţi  cele care găsesc în fiecare zi timp pentru orice problemă şi orice nevoie a celor dragi,

pentru că - deşi vă mai plângeţi câteodată, o luaţi de la capăt în fiecare zi, mai puternice, mai hotărâte, mai sfinte,

pentru că sufletul dumneavoastră ştie ce e iubirea, cum se dăruieşte şi cum se primeşte,

pentru că ne purtaţi în rugăciunile dumneavoastră fierbinţi, și sunteți proptelele noastre la Cer,

pentru tot ceea ce reprezentaţi pentru noi bărbaţii, şi pentru alte un million de motive…,

pentru dumneavoastră azi timpul se opreşte puţin în loc în fiecare primăvară, să vă aducă un omagiu: 

„Vă mulțumim că existați, că rezistați cu stoicism lipsei noastre de tandrețe, că împliniți nu doar ce ne lipsește nouă, ci Trupului lui Hristos! Să fiți binecuvântate de Cel îmbătrânit de zile, și să aveți răsplată Cerul întreg! Să trăiți veșnic!”

Nicolae.Geantă

Sfânta Treime Londra - Mai vino iarăși ca pe vremuri

video by Biserica Sfânta Treime Londra

DE-A VALMA | Ep. 5 | "Coasta lipsă" cu Vladimir Pustan și Vladimir Pustan Jr

video by Fundația Cireșarii

Mâna mamei... - de Nicolae.Geantă

sursa: Instagram nickbags.ro

Când mama mă ține de mână 

mă simt în mai mare siguranță 

decât un soldat înarmat! 

Iar când se roagă, 

Dumnezeu îi ascultă  rugăciunea 

chiar dacă mama ar fi pe... fundul Pacificului!

Mâna mamei e sabie și scut, 

iar inima ei este continuu altar!

Mâna mamei e-o farmacie întreagă;

orice durere atinge vindecă!

Mâna mamei e o aripă pentru mine

care mă ridică ușor, 

cât mai sus,

 până îmi cresc aripi

și zbor!

Mâna mamei e prima atingere a unui înger!

Ea mă ține de mână cât timp sunt copil

dar în inimă mă ține 

până la sfârșitul vieții!

În ultimele clipe 

o singură dorință mai are:

să mă țină strâns de mână!

Pentru că Sfântul, 

Dumnezeul Cerurilor și al Pământului,

a hotărât 

ca mamele când pleacă dincolo

să plece cu pruncii de mână!

Nicolae.Geantă

Mama cel mai sfânt cuvânt, după Dumnezeu! - de Nicolae.Geantă

https://nicolaegeanta.blogspot.com/2018/03/cel-mai-sfant-cuvant-dupa-dumnezeu-de.html

De ce ne visăm mamele? – de Nicolae Geantă

Scriptura ne vorbește despre Rițpa, o mamă care a stat pe un sac lângă fiii ei uciși, protejându-le trupurile în descompunere, spre a nu fi profanate de păsări sau jivine, zi și noapte, de la începutul secerișului până la ploile de toamnă!  Aici învățăm că sacrificiul mamei e chintesența iubirii! Mama râde râsul copiilor ei, lăcrimează lacrimile lor, și suferă suferințele lor!

Sursa foto AICI

Când m-am întors săptâmâna trecută din Italia și am intrat în casă mama m-a întâmpinat zâmbind. Bătrâna octogenară nu are televizor și nici Facebook. Și nu trăiește nici spaime gratuite... Coronaviruși. Și-a întins mâinile chircite să mă atingă pe frunte. „Bine c-ai venit. A fost greu fără tine...”Fusese îngrijorată chiar dacă am lipsit doar patru zile. Așa sunt toate mamele: se îngrijorează mereu. Multiplu. Întâi pentru ele, apoi pentru noi. Nu s-a inventat buton care să le oprească teama pentru prunci.

M-am întrebat ades de ce sunt mai multe femei în biserică decât bărbați? Și azi am aflat răspunsul: „Pentru că femeile sunt mame!” Și mamele poartă cheia sufletelor noastre în inima lor! Pastorul Richard Wurmbrand zicea că „prin naștere mama dă societății un om, iar apoi trebuie să dea Cerului un înger!” Mulțumiți Domnului însutit toți acei ce mai aveți mame care se roagă! Rugăciunile lor sunt tratament. Pam Brown spunea că „mama poate șterge lacrimile și prin telefon!”

Bisericuţă cât un degetar - de Gherasim Rusu Togan

Bisericuţă cât un degetar

înfiptă-n piept de râpă deşelată

Cu brad stăruitor şi solitar - 

Bisericuţă scundă şi uitată!

Doar suferinzii şi săracii vin la tine, 

Cocârjaţi de grave lipsuri şi nevoi.

Isus Hristos le dă cuvânt de bine

Şi-ncredere în lumea de Apoi!

Bogaţii, împăiaţi cu cele date, 

N-au vreme să respecte, nici consemn,

Trec sfidători cu feţele crispate

Obrazul parcă li-e cioplit din lemn!

Tu eşti tăcută, binevoitoare,

Le-arunci iubiri prin umbra-ţi zdrenţuită,

Când se arată lumii sfântul soare

Tu eşti atât de-naltă, de sfinţită,

Bisericuţă prea mângâietoare!

* notă - Scriitorul Gherasim Rusu Togan a plecat la cele veşnice în decembrie 2014. Mai mare cu 30 de ani ca mine, fostul profesor de limba română mi-a fost timp de câţiva ani coleg de birou. Tot timpul m-a îndemnat să scriu. Tot timpul eu l-am îndemnat să se pocăiască...

Început de Martie - de Vladimir Pustan

E greu să scrii despre femeie atunci când eşti misogin. Nu m-am născut aşa. Neavând fraţi, am crescut printre mătuşi destul de apropiate vârstei mele, ce împreună cu mama şi bunica au format în jurul meu un cerc feminin şi protector.

Cei 25 ani de pastoraţie m-au făcut uşor misogin pentru că misogin înseamnă a urî femeia, iar eu, trecut de cincizeci de ani, nu-mi permit luxul să urăsc pe cineva.

Nu trebuie să faci sondaje de opinie pentru a-ţi da seama că aproape toate necazurile dintr-o biserică provin de sub baticul unei femei ce lucrează fie direct, punând dinamite ici şi colo, fie indirect printr-un mototol de soţ aflat într-o poziţie de conducere.

L-am citit târziu pe Max Weber, ce spunea că femeile sunt ca păsările, adică acasă vrăbii, afară păuni, între patru ochi porumbiţe şi după împrejurări corbi care să ne scoată ochii.

Plumbul ce distruge sănătatea fizică și spirituală - de Dr Vlad Schlezak

Ieremia 6:28-30 "Toţi sunt nişte răzvrătiţi, nişte bârfitori, aramă şi fier, toţi sunt nişte stricaţi. Foalele ard, plumbul este topit de foc; degeaba curăţă, căci zgura nu se dezlipeşte. De aceea se vor numi argint lepădat, căci Domnul i-a lepădat."

”Contextul biblic este o comparație superbă cu plumbul. Cum așa? În vechime plumbul se folosea la purificarea argintului. După ce se băga în foc se aștepta să iasă un metal prețios. Aici Dumnezeu îi arată lui Ieremia că poporul Israel e ca plumbul, adică scos din foc, din purificare, nu iese absolut nimic bun, frumos, nici un metal prețios, nici un argint, nimic. E ca și cum gura profetului vorbește glasul Domnului la pereți, e ca și când pastorii predică despre pocăință și unii din biserică sunt inerți ca pietrele, ca plumbul mai exact. Am spus cuiva că trebuie să stopeze urgent păcatul în care se complăcea și pe care îl făcea cu bună știință și să se pocaiască fiindcă am văzut că poate. MI-a spus că „îi arunc fraze teologice folosite cu cuvinte precum pocăiește-te...”. Egiptenii, spune Biblia că se afundau în mare precum plumbul (Exod 15:10). Ajută-mă Doamne să nu fiu niciodată ca plumbul sau în aliaj cu plumbul în Biserică și în viața care mi-ai dat-o-n dar!

Agonie - de Mihaela Mănescu

Aripi de țărână flutur către stele:

S-a stârnit furtună mare pe pământ!

Din cenușa morții visurilor mele

Mi-am luat cu sete către cer avânt...

Să mă-ntorc în groapă nu mai vreau, Părinte.

Să mă-nalț spre Tine, iată că nu pot...

Sunt doar praf și lacrimi frământând cuvinte

În tăcerea nopții ce-a căzut de tot.

M-a cuprins o spaimă de singurătate.

Sunt lovit de gânduri. Cad descurajat...

Aripile mele zac împrăștiate!

Sub bătaia ploii le-am abandonat.

O, ce fără noimă, ce deșertăciune

Mi se pare lumea fără Dumnezeu!

Sus, pe zid, străjerii stau în rugăciune:

Vremea-i pe sfârșite. Drumu-i tot mai greu.

Vântul se-ntețește. Noaptea-i ca de smoală.

Stelele și cerul s-au ascuns în nori.

Pulberea se cerne. Zgura mi se spală.

Mă cuprinde dorul de eternii Zori...

Mă dezic de mine și de calea lată!

Las în urmă, Doamne, omul de pământ...

Aripi de lumină îmi țâșnesc deodată:

Mi-am luat cu sete către Cer avânt!

mihaela,
Adoramus București

„Mi-am nenorocit copilul cu tableta… Să nu faceţi ca mine!” Mărturisirea unei mame...

https://infostiri.net/mi-nenorocit-copilul-cu-tableta-sa-nu-faceti-ca-mine-marturisirea-unei-mame-ajunse-la-capatul-puterilor/?fbclid=IwAR1V3DbXTs3BsKY-_FcfojLt8RZJ9p-j3kd_3MaDDaxcTOzSCVgbpQoJrwA

Toflea - de la “de neatins” la Rug Aprins! - de Nicolae.Geantă

Se spune că visul europenilor este să ajungă măcar odată la Turnul Eiffel. Iar al pocăiților este să calce cel puțin odată la biserica Rugul Aprins din Toflea. Un fenomen măreț în lumea penticostalismului contemporan. Al creștinismului de azi. Și mai ales al etniei rrome din România. Da, nu e nimic exagerat. Dumnezeu a reușit să aprindă Rugul din Toflea. Puternic. Apoi să-l extindă! La fel...

Prima dată am ajuns la Toflea acum 10 ani. La o nuntă. Apoi am ajuns cu Vladimir Pustan. In cadrul celui mai mare turneu Ciresarii organizat pentru etnia rromă din România. Apoi am ajuns singur, sau am (a)dus diferiți prieteni. În rânduri nenumărate. Am participat cu toflenii la turnee de misiune prin România, la conferințe, la evanghelizi în biserici, în tabără pentru tineret, am fost între ei la închinare în diaspora. Tot la Toflea am oficiat și cel mai mare botez noutestamentar din cariera mea pastorală (de până azi): 120 de persoane. În două ore...

Happy Birthday Sefora!

„Obișnuiam să cred că dacă dai tot ce poți o să fie bine... 

Adevărul e că poți să faci totul ca la carte, și totuși... să sfârșești nefericit!

În viață vei da mereu de nedreptăți. 

Dar asta nu-i o scuză pentru compromisuri.

Nici să te dai bătut. 

Uni-s făcuți să fie lupi singuratici. 

Și asta nu poate fi schimbat. 

Sunt plimbări pe care trebuie să le faci de unul singur. 

Iar din plecările unora înveți mai mult decât din încurajările lor!”

( S e f o r a    G e a n t ă )

(din volumul „Ultima toamnă tristă”, Gramma, Arad, 2018)