Bisericuţă cât un degetar
înfiptă-n piept de râpă deşelată
Cu brad stăruitor şi solitar -
Bisericuţă scundă şi uitată!
Doar suferinzii şi săracii vin la tine,
Cocârjaţi de grave lipsuri şi nevoi.
Isus Hristos le dă cuvânt de bine
Şi-ncredere în lumea de Apoi!
Bogaţii, împăiaţi cu cele date,
N-au vreme să respecte, nici consemn,
Trec sfidători cu feţele crispate
Obrazul parcă li-e cioplit din lemn!
Tu eşti tăcută, binevoitoare,
Le-arunci iubiri prin umbra-ţi zdrenţuită,
Când se arată lumii sfântul soare
Tu eşti atât de-naltă, de sfinţită,
Bisericuţă prea mângâietoare!
* notă - Scriitorul Gherasim Rusu Togan a plecat la cele
veşnice în decembrie 2014. Mai mare cu 30 de ani ca mine, fostul profesor de
limba română mi-a fost timp de câţiva ani coleg de birou. Tot timpul m-a
îndemnat să scriu. Tot timpul eu l-am îndemnat să se pocăiască...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu