La voi cât ține rugăciunea de mijlocire - de Nicolae.Geantă

Aproape in fiecare duminică in bisericile noastre se aduc “cauze” înaintea Domnului. Bilete. Cereri verbale. Pentru examen, boală, ieșire din păcat, salvarea familiei, întoarcerea risipitorilor. Și alte un milion de cereri. Unele biserici afișează motivele pe monitoare. Altele le anunța de la amvon. Apoi ne rugăm toți. O duminică. Și apoi?

În dimineața asta mi-am adus aminte că într-o seară de august, când am ajuns la Tabernacle Chicago condusă de Al Toledo, ginerele pastorului Jim Cymbala, am primit un flyer. Un cartonaș. Iar pe el scria o “cauză”. La un moment dat pastorul a anunțat că fiecare trebuie să se roage pentru cauza de pe biletul lui (fie are avea altă cerere). Fiecare cerere primită e scrisă pe un cartonaș, iar rugăciunea se face timp de 30 de zile. Și cartonașul îl iei acasă. Săptămânal Primești alt Cartonaș. Deci rugăciunea de mijlocire nu se sfârșește niciodată!

La biserica din satul nostru avem de trei ani rugăciune pentru fiii risipitori. Nominal. Doar câțiva s-au întors. Dar lista între timp a crescut cu alții...  Am spus că nu ne oprim până se vor întoarce!

Mijlocește! Dumnezeu la asta ne-a chemat. Dar mijlocește cu stăruință!  Tatăl fiului risipitor s-a rugat până rebelul s-a întors acasă! Dar și după aceea.

Nicolae.Geantă

Păntășești

Trei - de Nicolae.Geantă

Trei lucruri nu vor pieri niciodată pe pământ: credința, nădejdea și dragostea.

Sunt trei categorii de oameni pe care nu trebuie să-i uiți niciodată:

pe cei care te ajută în momentele dificile, pe cei care te părăsesc în momentele dificile și pe cei care te pun în momente dificile.

Matematica îți poate salva viața dacă eviți trei accidente geometrice: cercurile vicioase, triunghiurile amoroase și capetele pătrate!

Trei lucruri sunt prea târziu de făcut: iertarea după ce cel ce ți-a greșit a murit, pocăința după moarte și ieșirea din iad!

Trei unghiuri are o familie: bărbatul, femeia și Dumnezeu. Cine are numai două nu funcționează la randament maxim.

Trei lucruri cere Domnul de la mine: să mă dezbrac de omul cel vechi, să mă îmbrac cu omul cel nou și să-L urmez oriunde, oricând!

Nicolae. Geantă

Nojorid

A.R.U. - de Vladimir Pustan

Două categorii de oameni erau greu de mântuit în Israel. Vameşii care storceau taxele de la evrei în folosul romanilor şi prostituatele care storceau taxe de pe unde puteau. De aceea ofensa adusă de Isus fariseilor li se păruseră oribilă. Isus le spusese că vameşii şi fetele de pe centură vor ajunge în cer înaintea lor. Adică ei mai aveau o şansă dacă se pocăiau pentru că fariseii în neprihănirea lor nu se mai puteau pocăi că n-aveau de ce.

Mântuise deja un vameş, Matei. Apoi îi mântuise şi şeful. Pe unul micuţ, chel şi burtos din vărful unui sicomor. Zacheu.

Fariseii oripilaţi au hotărât să-i întindă o cursă şi i-au adus, însoţită de pumni şi scuipături o femeie de la secţia Moravuri. O chema Maria Magdalena, dar puţini îi ştiau numele. Cei mai multi o fluierau.

Prostituatele erau însemnate în lumea neevreiască cu semnul tunderii părului sau obligatoriu să poarte o haină roşie. Evreii când le prindeau puneau pe ele un cearceaf şi după aceea dădeau cu pietre în cearceaf până se făcea roşu pentru că la ei greşeai doar o dată. Au adus-o deci înaintea lui Isus, gata să facă înviorarea de dimineaţă la aruncatul bolovanilor.

Aroma Rugăciunii - de Nicolae.Geantă

Ani de zile am tânjit să găsesc un grup de oameni ai rugăciunii. Oameni care atunci când vin la biserică nu își spun rugăciunile, ci vorbesc cu adevărat cu Dumnezeu Tatăl din Ceruri. Oameni care dacă treci prin nevoi, ei se roagă. Dacă ai un țepuș în coastă, ei se roagă. Dacă ești prigonit, ei se roagă. Dacă ai succes, ei se roagă. Dacă ai luat-o pe arătură, ei se roagă. Ca Apostolii lui Hristos. Dar, de unde să găsești astăzi titani ai rugăciunii când întâlnirile de rugăciune aproape au dispărut din biserici? 

Dumnezeu a numit Casa Sa un loc de rugăciune. Și tocmai rugăciunea a dispărut. Sau, dacă se face rugăciune, e în viteză, e stearpă, e rece. Nu trece de tavan. Nu schimbă pe nimeni. Dar ce e mai dureros,  nu mai atrage! Un pastor spunea că dacă nu are un invitat special, un predicator renumit, sau cântăreț de top, oamenii nu mai vin la ora de rugăciune!

Jim Cymbala zicea că în timpul rugăciunii Biserica se transformă într-o sală de naștere! Strigătele femeii în durerile nașterii nu sunt plăcute, dar rezultatele sunt grozave... Un gângurit de copil astupă toată durerea mamei. Pentru că rugăciunea naște. Naște noi sfinți! 

Grafitul și diamantul - de Nicolae.Geantă

Le spuneam azi unor liceeni că atât grafitul cât și diamantul sunt alcătuite din carbon. Adică din... cărbune. Deoarece poate forma un mare număr de compuși chimici, carbonul a fost numit „regele elementelor”.  Grafitul este cel mai slab compus al carbonului. Este moale, clivează (se sfărâmă ușor) și lasă dâre negricioase. Diamantul este cel mai dur dintre compușii ce conțin Carbon. Atât de dur că poate tăia sticla. A ajuns așa deoarece față de grafit, diamantul a suportat temperaturi uriașe pentru cristalizare.

Ambele elemente conțin carbon, dar în funcție de concentrație unul e moale și mat iar altul dur și strălucitor. E drept, ca să strălucească diamantul a trebuit să fie șlefuit. Bine șlefuit. Diamantul este un cărbune care a... suferit!

Tot așa se întâmplă și cu oamenii. În funcție de cât de mult Dumnezeu au în ei, pe unde trec pot lăsa dâre murdare sau strălucire. Pot străluci sau fii opaci. Se pot fărâma la orice atingere sau pot rezista la orice lovitură. Și, cum diamantele sunt mai rare decât grafitul, tot așa și oamenii buni sunt mai rari decât cei răi.

Nicolae Geantă - Călători spre Cer. Pe Jesus Market cu Cornel Dărvășan

fă click pe foto

Nicolae Geantă la Bărbulești

muzica: Grupul „Călători spre Cer”

vezi și Biji - Pot totul în Isus

Ultraj contra bunelor moravuri – de Nicolae.Geantă

Mă hotărâsem să nu mai scriu nimic despre politicieni. (Cred că uneori faptul că-i băgăm prea mult în seamă îi gonflăm. Le creștem ratingul. Îi facem să se creadă de neînlocuit. Nemuritori). Mă hotărâsem să îl ignor total pe domnul președinte Iohannis. Ignoranța e terapia ștersului prafului de pe picioare. Ignoranța doare. Mai tare decât critica. Cine e ignorat înțelege că nu e important.

Nu știu dacă regret că am mers pe ploaie să îl votez ca președinte. Deși nu m-a convins deloc prestația dumnealui. E neamț numai pe dinafară. Dar am votat cu dânsul ca singura variantă antipesede. I-am scris ceva la puțin timp după alegeri, când a făcut gafe impardonabile față de profesori. (Chiar dacă soția sa e din aceeași tagmă). Am scris atunci – și îmi mențin părerea - că domnul Iohannis nu va lăsa „nicio dâră în istorie!” Dâră de lumină. Că gafe…

Am fost tentat să scriu după declarațiile sale anti-familie. Când ne-a făcut „fanatici religioși”. Pe 3 milioane de normali. De bărbați și femei care respecta familia instaurată de Dumnezeu. Dar am tăcut. Căci știam Adevărul. Și Adevărul nu are nevoie de avocați! De apărători.

Totul sau nimic – de Nicolae.Geantă

A fost o zi în care a cerut totul. A vrut totul. „Tot ce e al meu, ce mi se cuvine (ca moștenire)”. Și culmea, a cerut totul când nu strânsese nimic! Asta suna: „Tată, tu nu mai mori?” Apoi, grăbit, a ales să strângă totul. Și să plece. Departe. Foarte departe. Să nu mai știe nimic de ai săi. „O să mă descurc”. Filosofie greșită de viață. Dar când spui „mă descurc” înseamnă „nu mai am nevoie de tine!” Și, vorba rușilor: „nu poți să agăți totul într-un singur cui!”

Nu contează cât a avut. Dar a risipit totul. A mizat pe o singură carte. Și a rămas decât… el cu el. Atunci a realizat ce înseamnă să fii nimic. Cine aleargă după lucruri de nimic va ajunge el însuși nimic.

A avut totul, a cheltuit totul și acum îi lipsea totul! Burta plină nu ne învață nimic. Dar burta goală ne-nvață că nimic nu e mai scump decât pâinea. Și cine nu are pâine, nu are nimic… Lipsa pâinii ne îmblânzește.

A hotărât să se întoarcă. Știa pe cineva care mai avea. „Tata are belșug de pâine”. Chiar așa, când îți lipsește totul, tu unde te duci?

S-a întors tânărul, dar cu nimic. Oare mai lăsase ceva acasă? Da. Luase totul, dar mai rămăsese dragostea tatălui! Și când vine ca un câine plouat, tatăl îi iese înainte: „Aduceți haine noi, aduceți inel, aduceți sandale! Tăiați vițelul îngrășat! Copilul ăsta a cheltuit totul, dar eu îi ofer totul! Când iubești pe cineva, spunea RJ Ellory, îl iei în întregime, cu toate legăturile, cu toate obligațiile lui. Îi iei povestea, trecutul. Iei totul sau nimic”. Tatăl avea totul. Și era generos.

Și tânărul, și noi, credem că dacă luăm totul, rezolvăm totul. Ori avem totul. Iluzii ieftine. Ba nu, iluziile sunt gratis. Dezamăgirile lor însă se plătesc cu un preț uriaș! Nu știu cum de nu înțelegem că viața e ca marea: nu-i pasă că nu știm să înotăm! Iar valurile vieții au înghițit pe mulți!

Risipim! Timpul. Banii. Sănătatea. Averea. Relațiile. Oportunitățile. Ocaziile de-a face bine. De-a trăi frumos. Păcătuim. Greșim. Pierdem. Cheltuim mai mult decât câștigăm. Dar dragostea lui Dumnezeu nu o putem cheltui. Dragostea Sa e totul. Fără ea totul este nimic!

Nicolae.Geantă

Biserica Punct București

Tehnologia nu ne este mereu prietenă... – de Nicolae.Geantă

Înregistrări ascunse. Camere ascunse. Microfoane ascunse. Convorbiri ascultate. Paparatzii. Urmăriri. Nu doar în filme. Aflarea locației. Fără să vrei. Și alte șmecherii făcute de telefoane. De smartfonuri. Împotriva ta! Împotriva mea! Făcute de alții. Rele plănuite. Dorite. La care nu te aștepți. Dar să îți faci singur rău cu propiul telefon? Cine se gândește?

 

sursa foto: The Wall Street Journal

Zilele trecute soția mea a găsit într-o pădure niște... urzici! Și, în discuție cu niște surori de la biserică le-a trimis o fotografie. Pe whatsapp. Într-un grup foarte restrâns. Fotografie cu... urzicile. Iar eu, într-o pauză de liceu, am vizualizat fotografia. Dar, în același timp m-a sunat cineva. După discuție am băgat telefonul în buzunar. Apoi după vreo două ore de predat (era 17,30 seara), am ieșit de la liceu să mă duc acasă. Și când am intrat pe whatsapp... uimire! Petra, toboșara noastră de la Biserica Punct, îmi retrimisese fotografia cu urzicile! „Urzici”. „De unde o fi având Petra fotografia mea, că nu e în acel mic grup de mai sus? Și când mă uit atent, bufnesc în râs. Fotografia cu pricina se postase singură la “stare” pe whatsapp! La avatar! Și asta din... buzunar! E probabilitate 1 la 1 miliard, dar uite că se întâmplă! Căci, după ce am închis convorbirea cu cineva, telefonul a revenit la fotografia ce o văzusem în timp ce sunase... Apoi, el știe ce „șmecherie” a făcut mai departe! Al doilea șoc a fost că în timp de 3 ore fotografia fusese viziualizată de zeci de persoane! Și mă gândeam: „cum ne pierdem timpul accesând tot felul de nimicuri!” „Te gândești dacă aveam vreo fotografie indecentă? Compromițătoare...”, i-am spus unui prieten care, ca și mine, nu mai putea de râs! „Erai mâncat...”.

Mi-am adus aminte o întâmplare de la o sărbătoare în familia mea. Am avut mai mulți invitați, printre care și o familie cu doi pici. Cel mai mic avea vreun an și opt luni. Și se tot fâțâia pe lângă laptop. Iar mama lui, ca o dronă veritabilă, îi urmărea orice mișcare și îl dojenea. „Fugi de acolo”, „nu pune mâna”, „stai cuminte” etc. „Să nu vă strice laptopul!”. „Nu reușește, i-am replicat. Lasă-l să se joace”. Copilul s-a urcat pe scaun. A pus mâna pe mouse, a dat pe google, a scris ceva și a dat enter. Șoc! Au sărit toți ca arși de la masă! Imaginea ce se afișase era una pornografică!!! Am fost foarte curioși ce scrisese piciul. Și era un „h” legat de vreo 7-8 de „m”. Probabilitate 1 la 1 milion ca un copil, care nu știe să scrie, să acceseze o imagine plină de sex explicit. Acum vă gândiți cât de lesne pot accesa pornografia cei ce știu să scrie? Și ne mai mirăm de ce consumatorii de sex virtual vizionează scene fierbinți din fragedă copilărie...

Am povestit cu un tânăr pastor, chiar în acea seară, despre pâțănia cu urzicile. Iar el mi-a mărturisit ceva mai șocant. Într-o zi a venit o soră la el, distrusă psihic. „La mijlocul noapții trecute, am primit un telefon de la soțul meu. Pastore, era în plină curvie cu o femeie! Am auzit tot ce făceau, toate vorbele lor urâte! Sunt șocată! Dar, pastore el spune că halucinez, că am visat, că sunt nebună”. Bărbatul nu a recunoscut adulterul nici în fața pastorului. După ce omul lui Dumnezeu s-a rugat, Domnul i-a descoperit că e adevărat. „Dacă nu mărturisești, în trei zile, Dumnezeu se va atinge de trupul și de mintea ta”. Și, a treia zi, curvarul a mers la mărturisire! Telefonul îl dăduse de gol. Curvea de ani de zile. Dumnezeu nu îl mai suporta. A trimis un înger să apese o tastă. În timp ce el își făcea slujba de drac!

Astfel de întâmplări sunt nenumărate... Numai zilele trecute, o soră care nu prea le are cu tehnologia, a trimis un semn obscen în loc de hag. Sau de bravo. Nici prin cap nu i-a trecut ce era acel emoticon. Altul a trimis niște “bârfe” despre un individ, chiar aceluiași individ! Altul în timp ce făceau declarații unei femei i s-a activat tasta rapidă și a sunat-o pe nevastă-sa. Care i-a înmânat la ușă trolerul și un bilet pentru mama lui numai dus...

Cu smartfonul nu e de joacă. A pățiț-o chiar domnul ex-președinte Băsescu când i-a smuls telefonul din mână jurnalistei Andreea Pora, apoi a urcat în mașină și a făcut-o “țigancă împuțită”. Cu telefonul ziaristei deschis!

Trăim într-o goană nebunăl a informațiilor. Informații și goană fără Hristos. Aveți grijă ce postați, ce vizualizați, ce taste rapide la telefoane folosiți. Chiar dacă îl avem mai mereu la-ndemână, smartfonul, tehnologia nu ne sunt mereu prieteni!

Nu putem fugi de tehnologie! Dar nici de păcate! De aceea fiți cu ochii în patru. Și cu inima curată!

Nicolae.Geantă

Cătălin Ciuculescu - Scapă-mă Tu

Relevator! 

Unul dintre cele mai bune videoclipuri cu povestea actualizată a fiului risipitor! 

Bravo Cătălin!

Înainte!

Video by Cătălin Ciuculescu

Luigi Mitoi - Conflictul dintre generații (2)

Diferenţa dintre generaţii a devenit o prăpastie interculturală în ultimii zeci de ani. Psihologii, începând cu Sigmund Freud, au constatat că atitudinile noastre de bază sunt, în mare parte, formate în jurul vârstei de cinci ani, iar schimbările ulterioare ale acestor atitudini necesită un efort uriaş. Istoricii americani Neil Howe și William Strauss, plecând de la premisa că atitudinile noastre se formează în copilărie, au înţeles că perioada istorică în care ne naștem va avea un rol hotărâtor în modelarea şi dezvoltarea acestor atitudini. Influenţele culturale care se manifestă asupra noastră în copilărie, modelele care ne inspiră şi provocările cărora trebuie să le facem faţă determină modul în care vom aborda viaţa. În acord cu aceste supoziţii putem împărţi populaţia în grupe de generaţii, formate din persoane care s-au născut în preajma aceluiași mediu de hranire. Acest lucru înseamnă că fiecare generatie a avut experienţe similare și, prin urmare, a dezvoltat atitudinisimilare. De exemplu, familia, deși este o experienţă universală, s-a manifestat diferit de la o perioadă istorică la alta,specific fiecărei generaţii. Fiecare generaţie este formată din persoane născute într-o perioadă de aproximativ 20 de ani. De asemenea, fiecare generaţie trece prin fazele obişnuite ale vieţii: copilărie, tinerețe, maturitate și bătrâneţe. Fiecare generaţie va domina societatea în timpul vârstei mijlocii, între 40 și 60 de ani, apoi începe să iasă din joc, cedând zona de influenţă următoarei generaţii. Pe măsură ce fiecare generaţie ajunge la sfârșitul duratei sale de viaţă de aproximativ 80 de ani, ciclul se repetă. Fiecare generatie este unică, are trăsături proprii, stil de viaţă si mentalitate specifice, fiind caracterizată de un anumit set de valori care o diferențiază de cele anterioare sau viitoare. Sistemul de valori al fiecărei generații este construitși influențat de contextul cultural, politic, religiosși social. Principalele cauze ale conflictelor dintre generații sunt diferențele de ordin cultural și religios. În ultimii 20 de ani ritmul schimbărilor s-a accelerat masiv din cauza industrializării, tehnologizării, virtualizării, digitalizării, multiculturalizării, emigrării, mediatizării, pluralizării religiei etc. La rândul lor, ideologiile care s-au perindat pe scena istoriei în ultima sută de ani au influenţat mult generațiile din vremea respectivă: iluminismul, liberalismul, comunismul, feminismul,socialismul, fascismul,sionismul, naționalismul, anarhismul, ecologismul, fundamentalismul islamic, sexismul. În fiecare biserică există patru categorii de generaţii extrem de diferite una de alta, însă le vom prezenta doar pe cele din ultima sută de ani:

Luigi Mițoi - Conflictul dintre generații (1)

Nici o generaţie nu a reuşit până acum să găsească soluţii reale la conflictul dintre generaţii, în general, şi la conflictul dintre părinţi şi copii, în special. Generaţia în vârstă se plânge permament că tinerii sunt iresponsabili, iar tinerii, la rândul lor, vorbesc despre modul învechit de gândire al celor în vârstă. Schimbarea generaţiilor şi contrastul dintre ele este un fenomen absolut natural, o realitate istorică care a existat şi va exista întotdeauna. Fiecare generaţie este unică, are trăsături proprii, stil de viaţă şi mentalitate specifică, fiind caracterizată de un anumit set de valori, care o diferenţează de cele anterioare sau viitoare. Sistemul de valori al fiecărei generaţii este construit şi influenţat de contextul cultural, politic, religios şi social. Sociologul şi gânditorul francez, Alexis de Tocqueville menţiona cu aproximativ 200 de ani în urmă, în celebra sa carte ,,Democraţia în America”, că fiecare generaţie e un alt popor. Este un alt popor în sensul că au alte obiceiuri şi mentalităţi, un mod propriu de a privi lumea, raportându-se diferit la trecutul, prezentul şi viitorul omenirii. În anul 1993, Samuel Huntington a publicat articolul intitulat ,,Ciocnirea civilizațiilor”, iar în anul 1996 a reluat și dezvoltat tema în cartea ,,Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale”. În cartea sa, Samuel argumentează că principalele cauze ale conflictelor dintre generaţii sunt diferențele de ordin cultural și religios. Generaţiile mai în vârstă şi cele mai tinere sau generaţia părinților şi a copiilor au câteva scopuri comune:

Luigi Mițoi - Conflictul dintre generații - partea 3 (10 Martie, 2019) - excepțional!

Bethany Church Chicago

ziarul Oglinda Câmpinei: Nicolae.Geantă - După 20 de ani

Mă gândeam zilele astea ce mare dreptate avea Charles Spurgeon - prințul predicatorilor, când zicea că un creștin autentic, bine informat, trebuie să țină “într-o mână Biblia și-ntr-alta ziarul”. Biblia ne vorbește despre cum trebuie să trăim, ziarul ne arată unde și cum trăim. Codul de reguli “cum să viețuim” e ocupația lui Dumnezeu. El ne vorbește despre Cer. Noi, Ziarul Oglinda, am ales să scriem despre pământ, despre lumea care ne înconjoară...

Societatea în care trăim e un amestec de dorință și moarte, râsete și pierderi, victorii și corupți. Cu oameni care pot dărâma într-o clipită tot ce construiesc alții într-o viață. Cu indivizi irascibili, egoiști și rapace. Cu eroi sau dezertori. Dar și cu oameni blânzi, jertfitori, harnici peste măsură. Cu modele demne de urmat. Și unii și alții, fie că vor sau nu, sunt simple creioane care lasă dâre în istorie. Sau scriu povești grozave. Ei bine, asta am încercat să facem la ziarul Oglinda de două decenii. Să arătăm realitatea. (Oglinzile arată numai realități). Să ținem piept îngustimii şi răutăţii! Să demolăm regulile care ne transformă în momîi umblătoare. Să apreciem binele, să îl promovăm. Să distrugem grotescul. Să nu aflăm mâine că azi nu am făcut nimic!

Am întâlnit în echipa de la Oglinda în cei 20 de ani oameni minunați. Scriitorii, profesori, ingineri, avocați, jurnaliști. Toți cu pasiune pentru presă. Unii au făcut carieră din condei. Sunt scriitori de anvergură națională. Alții au ajuns în presa centrală. Iar alții și-au demarat propriile afaceri cu... știri. Am fost ades criticați. Certați. Sfidați. Dar niciodată învinși. Și asta pentru că am rămas sinceri. Sinceritatea nu e o haină comodă. Dar va fi mereu curată!

Am învățat la Oglinda că învingătorii adevărați nu sunt cei care au ajuns la capătul cursei fără nicio greșeală. Ci sunt cei, care chiar dacă s-au împiedicat, ori au căzut, se ridică și merg înainte.

Când am început povestea acum 20 de ani n-am luat în calcul deloc războiul cu online-ul. Totuși, suntem singurul ziar câmpinean care am rezistat. Și asta pentru că dvs ne citiți!

La mulți Ani Oglinda! Să îți continui slujba mai departe! Alte decenii. Să fii oglindă a realității. Oglinzile nu sunt mute! Să spui totdeauna adevărul nefardat. Dar cu bun simț. Bunul simț nu costă bani, dar face toți banii! Să-ți urmezi visul. Și să nu uiți, fiecare pas duce înainte, fiecare urmă rămâne o amintire. Să rămîi o poveste frumoasă!

Ce-mi doresc de la ziarul condus de domnul Florin Frățilă? Ca la fiecare număr apărut Oglinda să atingă măcar un suflet. Care, după ce se privește atent, se schimbă!

Nicolae.Geantă

+ articolul a apărut cu ocazia aniversării a 20 de ani a ziarului
an XX, nr. 1752/19 martie 2019

Nicolae Geantă - Vorbirea personală cu Dumnezeu

video by Profides

Nicolae Geantă - Limbajul Iubirii

video by Biserica Punct București

Nicolae Geantă - Piedicile lui Faraon

video by Ben Hur

via Gosen Timișoara

Nicolae Geantă - Iubirea fără iubire | Biserica Punct București |17.03.2019

https://youtu.be/mFDh5oxD35c
video by Biserica Punct București

O ușă în nas - de Vladimir Pustan

Nicolae Geantă la Biserica Punct București

Seară specială pentru tineri la Biserica Punct București - „Iubirea fără iubire” - cu Nicolae.Geantă

Murim ca mâine - de Magda Isanos

E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,

poate chiar mâine, pomii de pe-alee

acolo unde-i vezi or să mai stee

voioși, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne, atâta soare

o să mai fie-n lume după noi;

cortegii de-anotimpuri și de ploi,

cu păr din care șiruie răcoare...

Și iarba asta o să mai răsară,

iar luna tot așa o să se plece,

mirată, peste apa care trece –

noi singuri n-o să fim a doua oară.

Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate

găsi atâta vreme pentru ură,

când viața e de-abia o picătură

între minutu-acesta care bate

și celălalt - și-mi pare nențeles

și trist că nu privim la cer mai des,

că nu culegem flori și nu zâmbim,

noi, care-așa de repede murim.

Magda Isanos

Am întrebat de Dumnezeu - de Mihaela Mănescu

Am întrebat un pom de Dumnezeu,

Iar el a început să înflorească...

Era pământul tot un curcubeu

Când pomul se gândea la Dumnezeu;

Și mugurii au dat să-mi povestească.

Am întrebat un nor despre Hristos,

Iar el a prins încet să lăcrimeze...

Era tot cerul, parcă, bucuros

Când norul mi-a șoptit despre Hristos;

Și ploaia a-nceput să-l cerceteze.

Am întrebat un om despre Isus

Când cerul și pământu-i cântau slavă.

Dar omul n-a avut nimic de spus

Privind la Frumusețea lui Isus.

Și-a răstignit Iubirea cea Suavă...

mihaela,

16 martie 2019

Biserica Punct București

Autodistrugerea din Ai - de Nicolae.Geantă

12.000 de suflete avea cetatea Ai. Și un împărat care era stăpân peste ele. Nu stăpân ca să le fie șef. Tiran. Despot. Ci stăpân care să îi protejeze. Cu legea. Cu arma. Cu deciziile sale. Numai că Împăratul din Ai a făcut greșeli majore. Chiar dacă inițial a câștigat o luptă. Însă, doar o luptă nu garantează că ai câștigat războiul! 

În primul rând împăratul din Ai a neglijat partea din spate a cetății. Și în “valea din spate” Iosua și-a ascuns niște soldați. Mercenari. Gata de asediu. De a trecere oricine prin sabie.

În al doilea rând împăratul din Ai s-a încrezut în trecut. “I-am mai bătut măr odată pe evrei”. Dar atunci fuseseră 3000. Și acum veniseră 30.000. De zece ori mai mult. Nu toate luptele sunt cu aceleași resurse.

În al treilea rând, și poate cel mai periculos, Împăratul din Ai a ieșit din cetate și a lăsat-o cu porțile deschise! 

Vladimir Pustan la Biserica Punct București

Impresii despre volumul „Cum vorbește Dumnezeu azi” - de Toni Berbece

Cuvânt înainte
Incendiatorul

Creatorii nu sunt religioși. Ca să crezi, îți trebuie o furie nestăpânită pentru ceea ce nu e lume. Așa începi să creezi. Punți. Relații. Biserici. Îți lungești mâinile spre săraci. Îți lărgesti inima pentru sfinți. Iubești pe cei ce nu merită. Te învârți în jurul Bibliei ca într-un sens giratoriu. Până te faci una cu ea. Asta face și Tony. Un maraton pentru lumea ce “va să vie! Un mesaj incendiar al Crucii.

Creștini sunt nu doar portavoci cerești ci și aprinzători de focuri. Incendiatori. Evanghelia este un chibrit al planetei. Duhul Sfânt nu-ți este dat să predici frumos sau să scrii eficient, ci ti-e dat să incendiezi inimile oamenilor. O singură scânteie a aruncat Hristos și azi suntem un sfert de planetă de ațâțători de focuri! (Recunosc, sunt și unii doar un jar pâlpâind...)

Biserica nu se poate aștepta la o viață incendiară dacă nu este aprinsă de Duhul Sfânt. Ea trebuie să fie un cazan clocotind nu o sobă rece pe care se pot așeza lejer muște!

Tony Berbece și Nicolae Geantă despre „Cum vorbește Dumnezeu azi”

https://www.facebook.com/BisericaProfides/videos/305694446776238/

Nicolae Geantă - Ce alarme anunță cocoșii

video by Ben Hur

via Speranta Timișoara

Nicolae Geantă - Aripa Lipsă

video by Ben Hur
via Speranța Timișoara

Lansare de carte: „Cum vorbește Dumnezeu azi”. De Tony Berbece. Biserica Profides București. 12 martie 2019. De la ora 19

Nicolae Geantă - predici la Speranța Timișoara

http://speranta-tm.ro/arhiva-video/

vezi predicile de duminică 10 martie

de dimineata si de seara

Nicolae Geantă la Timișoara

10 martie 2019

Nevoia de mame bune - de Nicolae.Geantă

foto: Nickbags

Într-o zi, umblând prin curtea palatului, Napoleon Bonaparte a întâlnit o marchiză. O femeie isteață de la curtea regală. După ce a salutat politicos, Împăratul a întrebat curios: „Madam ce sfat îmi dați pentru a face o Franță mai bună? Ce ne lipsește?”. „Mame bune, Majestate! Mame bune!”, zise marchiza și trecu mai departe... Exact. Cea mai acută nevoie socială (nu doar a francezilor ori românilor), sunt mamele bune.

Mama e prima carte deschisă pe care o citesc copiii. Inima ei e prima lor sală de clasă. Educația mamei bune e mai eficientă decât bibliotecile lumii! Iar CH Spurgeon spunea că o mamă bună prețuiește mai mult ca 1000 de învățători! Copiii ei dau lumii mai multă frumusețe decât tablourile lui Dali, Rembrand și Grigorescu la un loc.

O mamă bună e o icoană pentru copii, dar și o cinste pentru familie sau o comoară pentru bărbat, vorba lui Ieronim. Întâlnirile cu ea sunt întâlniri cu un înger. Dar o mamă rea e-o etichetă otrăvitoare. (Iar o soție rea e ca putregaiul în oasele unui bărbat!)

O mamă bună e o Giocondă surâzând. Zâmbetul ei face lumea frumoasă chiar dacă afară e nor. Zâmbetul mamei pentru copil e magie. Și, vorba unei fetițe de 4 ani: „Mama te face să te simți bine și fără doctori!”

Sofocle zicea că mama are inima în ochi. Mamele bune văd totul. Ele văd și când ascunzi ceva pe fundul mării! Și după ce văd repară fără furie. Apoi tac. Iartă. Uită.

Mamele bune încurajează! Mamele bune sunt răbdătoare! Mamele bune reușesc acolo unde alții eșuează.

Mamele bune se roagă pentru prunci. Sunt proptelele lor pentru Cer!

Mamele bune își țin copiii de mână până la o vârstă, dar din inimă nu le dă drumul până când trece în veșnicie.

Mamele bune trebuie clonate! Ele vor crește copii buni. Copiii vor face o școală bună, o națiune bună, o lume bună. Dar și o biserică bună.

Dacă m-aș întâlni cu Napoleon i-aș spune că „mamele bune sunt crescătoare de sfinți!” Chiar dacă unii dintre prunci sunt uneori așa de răi, de parcă au moștenit gene de demoni...

Nicolae.Geantă

Femeilor de ziua lor - de Nicolae.Geantă

Dumnezeu să vă țină torțe mereu aprinse!

sursa foto: Google

Și chiar dacă va veți consuma, să nu uitați nciodată: sunteți chemate să luminați!

Hristos să vă facă un munte de mir, un deal de tămâie!

Și, oricine se va apropia de dvs să devină mai bun, mai sfânt, mai pur...

Duhul Sfânt să vă facă viața o melodie ieșită din vioară Stradivarius!

Iar muzica dvs să sfarme toate inimile de beton!

Încolo, să vă temeți de Dumnezeu și să-L slujiți. Iar El să vă ocrotească pe vecie!

Căci pavăza Sa e mult mai puternică decât un milion de scuturi!

Nicolae.Geantă 🍒

Rânduri pentru femei... - de Nicolae.Geantă

Pentru că sunteți ca niște zăpezi timpurii care au albit surprinzător verdeața trecută a câmpurilor,

pentru că sunteţi cele care înseninează vieţile bacoviene ale bărbaţilor,

pentru că sunteţi cele care suflaţi dragoste peste orice faceţi în casa dumneavoastră,

pentru că sunteţi cele care atunci când numai privindu-vă copiii daţi lumii mai multă frumuseţe,

pentru că sunteţi  cele care găsesc în fiecare zi timp pentru orice problemă şi orice nevoie a celor dragi,

pentru că - deşi vă mai plângeţi câteodată, o luaţi de la capăt în fiecare zi, mai puternice, mai hotărâte, mai sfinte,

pentru că sufletul dumneavoastră ştie ce e iubirea, cum se dăruieşte şi cum se primeşte,

pentru că ne purtaţi în rugăciunile dumneavoastră fierbinţi, și sunteți proptelele noastre la Cer,

pentru tot ceea ce reprezentaţi pentru noi bărbaţii, şi pentru alte un million de motive…,

pentru dumneavoastră azi timpul se opreşte puţin în loc în fiecare primăvară, să vă aducă un omagiu: 

„Vă mulțumim că existați, că rezistați cu stoicism lipsei noastre de tandrețe, că împliniți nu doar ce ne lipsește nouă, ci Trupului lui Hristos! Să fiți binecuvântate de Cel îmbătrânit de zile, și să aveți răsplată Cerul întreg! Să trăiți veșnic!”

Nicolae.Geantă

Odă Femeii...

Femeia ca un munte de Mir - de Nicolae.Geantă

https://nicolaegeanta.blogspot.com/2016/03/femeia-ca-un-munte-de-mir.html

Martie cu fiori și flori - de Nicolae.Geantă

https://nicolaegeanta.blogspot.com/2014/03/8-martie-cu-fiori-si-flori.html

Elogiu de Ziua Femeii - de Nicolae.Geantă

https://nicolaegeanta.blogspot.com/2010/03/elogiue-de-ziua-femeii.html

Nu plânge Ană - de Vladimir Pustan
https://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/03/nu-plange-ana-de-vladimir-pustan.html

Cântec femeiesc - de Adrian Păunescu

https://nicolaegeanta.blogspot.com/2012/03/cantec-femeiesc.html

Femeia cadoul care te alege - de Sefora Geantă
https://nicolaegeanta.blogspot.com/2015/03/femeia-cadoul-care-te-alege-de-sefora.html

Rapsodia tristeții - de Nicolae.Geantă

Ea era liceeancă. Ultimul an. El un aventurier. Liceul de arte o învățase pictură, muzică, socialism științific. Și că 1+1 fac 2. Dar că una plus unu fac trei nu-i zisese. Și nici că Luna de pe Cer n-o poate primi cadou nimeni. El, Casanova. A lăsat-o gravidă, și dusu-sa... Pe Lazăr din morți îl poți întoarce, pe dânsul ba... Fata s-a dus acasă cu burtă. Părinții au scos-o în stradă. Deviza lor era ca la Mărășești: "pe aici nu se trece!". Mai ales cu un așa pocinog. "Ori noi, ori bastardul!". 

Chiuretajele erau interzise. Nicio hoașcă ilegală de apartament nu mai îndrăznea să provoace avort. Fata a băut ceva otravă. Fără efect. Apoi s-a dat cu burta în colțul șifonierului. Doar vânătăi. S-a aruncat cu burta pe ciment. Gimnastică de kamikaze. Apoi a ridicat greutăți până și-a dilatat ochii cât cepele. Ca unui melc i s-au lungit pupilele. În rest transpirație. 

Copilul se încăpățâna să trăiască. Liceanca a fugit în alt oraș. A născut și  l-a abadonat. Ea a vrut să distrugă un destin. Hristos însă construia Ea a vrut să ucidă. Dar Dumnezeu a decis să trăiască. 

Iar copilul acela... sunt eu!

pentru continuare apasă https://nicolaegeanta.blogspot.com/2016/03/rapsodia-tristetii-de-nicolaegeanta.html

Nicolae.Geantă

Erai atât de frumoasă mamă...

Mamă... sleită de puteri, după o zi de tras la sapă,

Veneai acasă pe-nserat și buzele-ți cerșeau doar apă...

În traistă, doar un colț de pâine, uscat de arșița de vară,

Același ce într-un ștergar l-ai învelit mai de cu seară.

Abia intrată în ogradă cătai îndată la pruncuți,

Ștergându-le cu șorțul fața, mustrându-i că erau desculți,

Erai și dumneata desculță, aveai călcâiele crăpate

La fel ca palmele muncite din zori de ziuă până-n noapte.

Însă în ochi aveai Luceferi, iar zâmbetul de înger bun,

Erai atâta de miloasă... Plângeai și piatra de pe drum...

În glas aveai mereu dulceață, iar pieptul îți era căldură...

Chiar și dojana cea mai mare era amară cu măsură.

În palmele, oricât de aspre, era atâta mângâiere

C-aveau puterea să topescă pe loc și cea mai rea durere,

Iar în sărutul de pe frunte era un mir de fericire

Ce ni se prelingea pe suflet ca să ni-l umple cu iubire!

La cuptorașul din ogradă te apucai să faci mâncare,

Iar Luna presăra cu aur în mămăliga dumitale,

Erai atâta de frumoasă... Erai atât de obosită...

Abia rupeai pe sub genunchi câte un băț de răsărită!

Mereu în fugă după treabă, dereticând de zor prin casă,

Puneai un strop de gaz în lampă și-apoi ne așezai la masă

Și la lumina chioară-a lămpii și-a candelei de la icoane,

Tăiai cu ața mămăliga... tot căinând că ne-o fi foame!

Dar în puținul de pe masă era atâta-ndestulare

Că rămânea, întotdeauna, câte ceva la fiecare.

Și ne-ndemnai să mulțumim cu umilință-n rugăciune,

Ca Dumnezeu să se îndure, de noi, și-n ziua cea de mâine!

Noi adormeam fără de grijă în șoapta-nchinăciunii sfinte,

În palmele-ți împreunate curgea o lacrimă fierbinte...

Pe care n-o vedeam niciunul... O cunoștea doar Dumnezeu.

Și doar acum, privind în urmă, măicuța mea...o știu și eu!

Liliana Burac

Vladimir Pustan - Dumnezeul păcătoșilor religioși

Video by CitesariiTv

Beiuș, 3 Martie 2019

Trăiți învierea voastră, nu doar o predicați! - de Nicolae.Geantâ

Biblia ne spune că după ce Hristos Domnul l-a înviat pe Lazăr, preoții mai de seamă, fariseii și cărturarii, în loc să se bucure că Lazăr a venit din “lumea cealaltă”, căutau să îl... omoare! Doreau să ucidă învierea. Tot așa fac și azi oamenii. Când se întoarce cineva la Dumnezeu, când îi înviază sufletul, rudele, vecini, prietenii, ba uneori chiar religioși, vor să-l ucidă. “Știți ce predica Lazăr după Înviere? Nimic. Dar trăia învierea”, zice Marian Mocanu. Cât adevăr. Oriunde ajungea Lazăr demonstra puterea învierii prin simplul fapt că... trăia!

Nu trebuie să fiți mari predicatori, să aveți cuvinte sofisticate ca oamenii să creadă că Isus e real. Ci să le spune-ți ca și soția mea, care încolțită într-o împrejurare pentru credința ei, a replicat: “Nu știu cum să vă demonstrez prin cuvinte ce este Dumnezeu. Dar pot să vă arăt ce a făcut cu mine!”

Bisericile se golesc, creștinii lasă standardele jos, păcatul ucide milioane de românii cu anafura în gură. De ce toată viața asta sicativă? Uscată? Pentru că bisericile predică învierea dar nu o demonstrză practic! Dacă am fi conștienți că pentru unii noi suntem singura evanghelie...

Trăiți învierea din păcat. Simplu: nemaifăcându-l!

Nicolae.Geantă

Zagra, Bistrița-Năsăud 

Vladimir Pustan - Sobă fără foc

Video by CiresariiTv

Beiuș, 3 Martie 2019

Nicolae Geantă și Marian Mocanu în Bistrița

3 martie 2019

De ce self-harm ? - de Nicolae.Geantă

Self-harm-ul sau auto-vătămarea corporală este un nou viciu al tinerilor. E drept, majoritatea cei ce isi fac rani pe piele sunt adolescenti, si mai ales fete. Fie se zgaraie, fie se taie cu lama, fie se ard... Unii chiar se otravesc.  Tot aici mai intra si piercingul, tatuatul, arsul cu tigara, auto-castrarea... Toate aceste teribilisme se fac pentru ca cei ce le practica vor sa atraga atentia. Din excentrici vor sa devina centristi. Un alt motiv ar fi furia.

Auto-mutilarea self-harm (SH) apare acolo unde un tanar sufera de stres, de abuzurile facute asupra sa (indeosebi sexuale), cand e invidios pe colegi s.a... E auto-dezgust, tulburare anxioasa, sentiment de esec, lipsa de stima de sine, sau chiar perfectionism...

Cel ce practica SH in adolescenta (incepe la cca 12-13ani) poate ajunge la suicid la o varsta inaintata! In adolescenta nu are de gand sa faca asta, deoarece i se pare importanta viata (chiar este dragilor!). Dupa 40 de ani insa viata ii pare lipsita de atractie, de sens, si se poate sinucide! Uneori aceste sentimente de goliciune conduc la schizofrenie! Încurajator, spun statisticienii, e ca dupa 24-25 de ani viciu SH se poate stinge. Insa nu la toti! Si nu in intregime!

Din catacombe în arene - de Mihaela Mănescu

Părinții noștri în credință,

Întâii sfinți dintre creștini,

Slujeau, mergând cu umilință

Din biruință-n biruință

În anii vieții lor, puțini...

Și-n nopți de crâncenă prigoană

Prin catacombe adunați

Își împleteau din rugi coroană

Iar ochii lor, ca de icoană,

Plângeau din dragoste de frați...

Vânați de fiare în arene,

Sau arși pe rug, ca torțe vii,

Privindu-și moartea printre gene

Cu sângele vărsat din vene

Treceau, cântând, în Veșnicii...

Nicolae Geantă la Mărișelu (Bistrița)

Ger si flori - de Vladimir Pustan

Afară e un soare tăios ca fosta mea profesoară de biologie. Frumoasă şi rece, doamnă şi soldat. E un risc să scrii despre femei, dar e un risc şi mai mare să nu scrii. Ernesto Sabato glăsuia că în Evul Mediu femeia era iobaga bărbatului, dar în realitate era centrul lumii. Acum e centrul lumii, dar în realitate e o sclavă - asta numai până la dizolvarea timpului în ceaţa lăptoasă a veşniciei când nu vor mai fi nici femei, nici bărbaţi.

Vor dispărea azi toate florile de pe tarabele florăreselor, flori aduse din hulita Olandă ca apoi să putem sta relaxaţi încă un an, încercând cu succes să recuperăm cheltuiala de început de primăvară prin cămăşi călcate, şniţele, aspiratoare subţiind covorul, copii născuţi la timp şi dolofani, ochelari găsiţi în cele mai ciudate locuri…

Poate de aceea ştim atât de bine că femeia ca şi soţie trebuie aleasă sâmbăta nu duminica, dar asta dovedeşte o sărăcie a visului. Triumful Martei asupra Mariei. Pentru cei interesaţi însă sfatul meu e să alegeţi şi sâmbăta şi duminica, pentru că într-o zi nu o sa vă mai satisfacă doar cămăşile călcate la dungă.

În nici un caz să nu vă îndrăgostiţi primăvara…

Iar pentru cei nedumeriţi de viaţă, cu buchetul nedăruit în mână, o cugetare a bătrânului Wilde ,,Femeile sunt făcute pentru a fi iubite, nu înţelese”.

,,La mulţi ani” tuturor celor ce veţi primi sau nu flori…

Vladimir_Pustan

www.ciresarii.ro

Anca și Alin Jivan - Domnul este Stânca mea (Official video)

video by Alin și Florina Jivan