Părinții noștri în credință,
Întâii sfinți dintre creștini,
Slujeau, mergând cu umilință
Din biruință-n biruință
În anii vieții lor, puțini...
Și-n nopți de crâncenă prigoană
Prin catacombe adunați
Își împleteau din rugi coroană
Iar ochii lor, ca de icoană,
Plângeau din dragoste de frați...
Vânați de fiare în arene,
Sau arși pe rug, ca torțe vii,
Privindu-și moartea printre gene
Cu sângele vărsat din vene
Treceau, cântând, în Veșnicii...
Părinții noștri în credință
Pe drumul lor îngust și greu,
Gustând ades din suferință,
Știau că totu-i cu putință
Celui ce crede-n Dumnezeu...
Dar astăzi Flacăra iubirii
Abia mai pâlpâie în lut!
Că ne-nchinăm să-i placă firii
Plătind tributul amăgirii...
Și ne-am făcut păcatul scut.
Hristoase, iartă-ne și-adu-ne
Pe Calea Ta oricât ar fi
De grea trezirea dintre dune
Căci iată, soarele apune
Și Tu ești gata să revii...
mihaela,
Biserica Punct București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu