Rapsodia tristeții - de Nicolae.Geantă

Ea era liceeancă. Ultimul an. El un aventurier. Liceul de arte o învățase pictură, muzică, socialism științific. Și că 1+1 fac 2. Dar că una plus unu fac trei nu-i zisese. Și nici că Luna de pe Cer n-o poate primi cadou nimeni. El, Casanova. A lăsat-o gravidă, și dusu-sa... Pe Lazăr din morți îl poți întoarce, pe dânsul ba... Fata s-a dus acasă cu burtă. Părinții au scos-o în stradă. Deviza lor era ca la Mărășești: "pe aici nu se trece!". Mai ales cu un așa pocinog. "Ori noi, ori bastardul!". 

Chiuretajele erau interzise. Nicio hoașcă ilegală de apartament nu mai îndrăznea să provoace avort. Fata a băut ceva otravă. Fără efect. Apoi s-a dat cu burta în colțul șifonierului. Doar vânătăi. S-a aruncat cu burta pe ciment. Gimnastică de kamikaze. Apoi a ridicat greutăți până și-a dilatat ochii cât cepele. Ca unui melc i s-au lungit pupilele. În rest transpirație. 

Copilul se încăpățâna să trăiască. Liceanca a fugit în alt oraș. A născut și  l-a abadonat. Ea a vrut să distrugă un destin. Hristos însă construia Ea a vrut să ucidă. Dar Dumnezeu a decis să trăiască. 

Iar copilul acela... sunt eu!

pentru continuare apasă https://nicolaegeanta.blogspot.com/2016/03/rapsodia-tristetii-de-nicolaegeanta.html

Nicolae.Geantă