duminică, 17 martie 2019

Murim ca mâine - de Magda Isanos

E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioși, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne, atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cortegii de-anotimpuri și de ploi,
cu păr din care șiruie răcoare...

Și iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot așa o să se plece,
mirată, peste apa care trece –
noi singuri n-o să fim a doua oară.

Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viața e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate

și celălalt - și-mi pare nențeles
și trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori și nu zâmbim,
noi, care-așa de repede murim.


Magda Isanos

Un comentariu:

  1. Eu nu mai cred în moarte, de când în Histos am murit,
    resuscitat, adus la viata, de Fiul omului cel rastignit.
    Toti cei nascuti din nou, din apa si din Spirit Sfânt,
    împaratesc etern, mostenitori ai cerului si-al noului pamânt

    RăspundețiȘtergere