A.R.U. - de Vladimir Pustan

Două categorii de oameni erau greu de mântuit în Israel. Vameşii care storceau taxele de la evrei în folosul romanilor şi prostituatele care storceau taxe de pe unde puteau. De aceea ofensa adusă de Isus fariseilor li se păruseră oribilă. Isus le spusese că vameşii şi fetele de pe centură vor ajunge în cer înaintea lor. Adică ei mai aveau o şansă dacă se pocăiau pentru că fariseii în neprihănirea lor nu se mai puteau pocăi că n-aveau de ce.

Mântuise deja un vameş, Matei. Apoi îi mântuise şi şeful. Pe unul micuţ, chel şi burtos din vărful unui sicomor. Zacheu.

Fariseii oripilaţi au hotărât să-i întindă o cursă şi i-au adus, însoţită de pumni şi scuipături o femeie de la secţia Moravuri. O chema Maria Magdalena, dar puţini îi ştiau numele. Cei mai multi o fluierau.

Prostituatele erau însemnate în lumea neevreiască cu semnul tunderii părului sau obligatoriu să poarte o haină roşie. Evreii când le prindeau puneau pe ele un cearceaf şi după aceea dădeau cu pietre în cearceaf până se făcea roşu pentru că la ei greşeai doar o dată. Au adus-o deci înaintea lui Isus, gata să facă înviorarea de dimineaţă la aruncatul bolovanilor.

Treaba stătea sucit… Dacă Isus spunea s-o ierte călca legea lui Moise. Ori El a venit să împlinească Legea nu s-o strice. Dacă zicea să se dea cu piatra era nesimţitor şi rău şi fără suflet.

În viaţă o să-ţi dai seama că mulţi din cei ce te condamnă n-ar avea dreptul s-o facă pentru că sunt la fel sau mai păcătoşi decât tine. Iar Cel ce are dreptul să te condamne nu o s-o facă pentru că El n-a venit să arate cu degetul, să dea cu piatra, ci să mântuiască.

S-a apucat să scrie pe nisip. Absorbit de ceea ce făcea le-a spus fariseilor că cine e fără păcat, adică cine n-a fluierat după Maria niciodată, acela să dea tare cu piatra.

Iarăşi s-a apucat să scrie şi nu s-a uitat cum bătrânii şi tinerii au lăsat pietrele şi s-au furişat pe uşă afară.

Maria Magdalena a rămas singură. “Du-te” înseamnă iertare „şi să nu mai păcătuieşti” înseamnă condiţia absolută a iertării.

Învăţătorul s-a ridicat şi a plecat. Pe nisip rămăseseră trei litere şi trei puncte A.R.U. adică „Aştept răspuns urgent” – Era scrisoarea Lui de dragoste şi iertare.

Maria a înţeles şi a plecat după El. A fost şi la cruce. Apoi nu mai ştim… Acum probabil e în slavă.

Din cer cad în cutia poştală a inimii tale sute de scrisori pe care scrie A.R.U. Pe multe le-ai aruncat fără să le deschizi. Pe care le-ai deschis nu le-ai citit. La cele citite n-ai trimis răspuns.

Anii trec…