Tatuaj pentru Dumnezeu. Și pentru păcătos.

"Poruncile acestea... să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini, și să-ți fie ca niște fruntarii între ochi" (Deuteronomul 6:9)

Am spus într-o predică recentă că unul din moto-urile după care mă ghidez în viață este rugăciunea lui Ilie de pe Carmel: "Fă să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeul lui Israel, că eu sunt slujitorul tău, și că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta!" (1 Împărați 18:36b). "Îmi vine să îmi fac tatuaj pe mână dreaptă cu mesajul acesta, chiar de s-ar speria unii", am susținut în fața bisericii. La sfârșitul predicii am primit din sală un bilețel împăturit: "pentru fratele Geantă. Leveticul 18:28" (versetul spune: "Să nu vă faceți tăieturi în carne pentru un mort, să nu vă faceți slove săpate pe voi. Eu sunt Domnul").

M-a amuzat biletul! Persoana care mi l-a trimis înțelese doar literal mesajul. Mi-am adus aminte că în Deuteronom 6:6-9 Dumnezeu a poruncit Marele Șhema, cum spun rabinii. Shema Israel, adică fidelitatea față de Dumnezeu, trebuia memorată de către evrei din fragedă pruncie. Paradoxul este că Dumnezeu le-a vorbit în sens figurativ să scrie legea pe porți, tocul ușii sau pe brățările de la mâini, iar ei au înțeles literal. Legea divină nu trebuie scrisă pe nimic, nici măcar în creier, ci trebuie săpată în inimi.

Aș fi putut să-l întreb pe expeditor ce înțelege prin fruntarii între ochi? Sau dacă știe locul în care Dumnezeu însuși s-a tatuat?

Evident că nu mă voi tatua niciodată. Nici măcar cu pixul ori cu vopsea care se șterge cu apă! Și știți de ce n-o fac? Nu pentru că-i păcat ci pentru că la Golgota s-a tatuat Hristos pentru mine! Cu piroane de 20! În fiecare dimineață Domnul îmi spune "Te-am săpat pe palmele Mele!" (Isaia 49:16). El m-a tatuat în palme, și eu l-am tatuat în inimă!

Tatuați-vă inima pentru Hristos! El deja are palmele tatuate pentru păcătoși...

* Notă: Fruntariile (ebraică țoțapot) apare tradus adeseori "filacterii". Etimologia și semnificația antica a cuvântului sunt incerte. Teologul Peter Craigie, profesor de Vechiului Testament, susține că fruntariile sau filacteriile au început să fie folosite ca un fel de cutiuțe conținând un pergament pe care erau scrise câteva versete biblice.

Nicolae.Geantă

Centru Social de zi "Lumină pentru rromi" Boldeşti Prahova

august 2015

Vă informam anul trecut (în august) despre proiectul Bisericii de rromi din Boldeşti-Scăieni, Prahova (click http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2014/08/centrul-social-al-bisericii-de-rromi.html), un Centru Social de zi pentru copiii săraci din cartierul de rromi (câteva sute de prunci), proiect care la momentul respectiv era într-o fază incipientă. 
Deşi s-a lucrat în condiţii extrem de grele (vezi foto în linkul de mai sus), şi cu resurse (mai bine zis fără resurse) nesemnificative, construcţia a prins contur în ultimul an. S-a ridicat la roşu etajul (unde va funcţiona biserica), s-a pus acoperişul, s-a făcut gardul, un parc de joacă pentru copii etc.

De ce ne doare capul – Vladimir Pustan

Nu pentru că-i plin, nu pentru că-i gol, nu pentru că-i toamnă. Nu pentru că-l avem. Ce nu ai nu te poate durea. Și totuși… Blaga spunea ”Cum ciungul simte o durere în mâna, care n-o mai are”.

Nu pentru că nu bem destulă apă, nu pentru că nu mâncăm. Nu din lipsa activității sexuale sau din prezența spondilozei cervicale.

Capul ne doare că spunem DA la prea multe lucruri, crezând că activitățile pot fi un anestezic pentru liniștirea unei vieți goale și neîmplinite.

Dacă nu știm să zicem doar ”DA” nu înseamnă că suntem sfinți. Uneori putem fi proști.

Ne doare capul pentru că nu știm să ne oprim și să ne reîncărcăm bateriile…

Suprapunerea activităților e o boală, dar neumplerea agendei cu ore de odihnă sufletească, mintală și trupească e nebunie. Apropo, ai auzit greierii luna acesta?

Ne doare capul pentru că suntem mereu nemulțumiți. Visăm o casă și când o inaugurăm cu șemineu cu tot ne apucă plânsul.

Nemulțumiți de oameni, lucruri, evenimente. De noi, de alții, de Dumnezeu.

Ne doare capul pentru că ne-am îndatorat mai mult decât putem plăti. Trăim pe credit și credem că-s de vină sirienii.

Ne doare capul. Degeaba…

V l a d i m i r _ P u s t a n

cireşarii.ro

Nicolae Geantă - Când Dumnezeu s-a dat pe silence

Sala Cireşarii Beiuş

9 februarie 2015

video by Fundaţia Cireşarii

Navigând fără țintă - de Nicolae Geantă

"Să nu scăpați ținta din ochi", strigă epistola către evrei la sfârșit. Altfel ați tras săgețile vieții aiurea. Altfel, ca Petru pe valuri, începeți să vă scufundați după ce-ați mers o petecă pe ape ca pe asfalt. Altfel, navigați doar de acasă la biserică... Cerul lipsește! Și cine s-ar urca pe un vas care navighează niciunde?

Când navighează cu ținta în ochi, Biserica nu își poate permite predici slabe, sfârtecarea orei de rugăciune, neimplicare în evanghelizare, lipsa de pe stradă, mâini neîntinse spre săraci, spre bolnavi, spre portofele... Cu ținta în ochi nu șomezi, nu te plictisești. Nu te rătăcești! Cu fiecare minut vii spre linia de sosire, ești tot mai aproape!

Hristos ne-a spus clar să nu avem două ținte. Și totuși, unii vrem să țintim și pe Dumnezeu și pe Mamona. Dar Dumnezeu nu poate fi împărțit! Deși e atât de mare!

Construiți-vă idealuri mari. XXL. Să încăpeți în ele. Ținte mari. Goliatice. Să le puteți nimeri. Înțelegeți de ce Cerul e atât de mare? Și totuși..., cei mai mulți îl ratează!

Condiții să fi creștin

Text FA 2:37-42

1) pocăiți-vă! V-ați pocăit?
2) botezați-vă! V-ați botezat în urma pocăinței?
3) spre iertarea păcatelor. Aveți păcate? Sunt iertate? Nu știți?
4) ve-ți primi darul Duhului Sfânt. Ați primit Duhul Sfânt? Nu stiți?
5) salvați-vă din mijlocul acestui neam ticălos! Ați ieșit din mijlocul lor?
6) adăugați la nr. ucenicilor. Ați fost alipiți de ei? Nu?
7) practicați citirea Scripturii, faptele bune, părtășia, rugăciunea...
Dacă nu faceți toate acestea nu sunteți creștini!

Nicolae Geantă - Fântâni acoperite

19 iulie 2015

Sala Cireşarii Beiuş

video by Fundaţia Cireşarii

Ce e un creștin? - Nicolae.Geantă

- Apropos, ce înseamnă creștin?, am întrebat un tip de-a doișpea după ce le-am spus că Europa e leagănul creștinismului.
Tăcere. Se aude doar hârșîit de pix.
- Nu știe nimeni?
- Înseamnă să fi credincios..., s-a grăbit unul să salveze situația.
- Dar și hindușii sunt credincioși, și budiștii, și musulmanii. Asta înseamnă că sunt creștini?
Iarăși tăcere.
- De la cine vine numele de creștin, de unde se trage?
- De la Dumnezeu, fu de părere primul chestionat...
- Sigur?
- Nu știu!
- Dar cine a fost primul creștin, știți?
- Adam, a spus unul din banca întîi fără să stea pe gânduri...

O linguriţă de soare - de Nicolae Geantă

Odată, un copil stătea în poala mamei sale care îi dădea mâncare cu linguriţa. Era frumos afară şi deodată soarele i-a strălucit direct în linguriţă. A căscat gura mare şi-a strigat: "Mamă, am înghiţit o linguriţă de soare!".

"Poate că unii dintre noi de aceea suntem trişti, că n-am înghiţit măcar o linguriţă de Soare", zicea Vladimir Pustan într-o predică... Exact, nu avem Soare în noi şi de aceea e întuneric. "Şi ce mare e întunericul acela", zice Domnul Hristos.

Ne trebuie măcar o linguriţă de Soare (un verset memorat, o cântare nouă, un zâmbet, o chiflă dată unui sărac, o rugăciune scurtă lâng-un bolnav, o strângere de mână unui amic, un compot dat unei bătrâne...), şi oamenii vor vedea în noi lumina lui Hristos, nu umbra unde râde batjocoritor Satana,

O linguriţă de Soare trebuia fratelui fiului risipitor să nu mai fie mohorât ca serile de noiembrie, o fărâmă de lumină trebuia lui Saul să nu-l mai urască pe David ca pe filisteni, o gură de lumină trebuia fariseilor să-L iubească pe Hristos! Dar au preferat să strângă din dinţi ca pruncii când înghit untură de peşte...

Înghite zilnic o linguriţă de Soare. Apoi vei deveni o torţă. Vei lumina pe mulţi...

film creştin; Do You Believe? (Ai credință?) - superb

Do You Believe? 2015 film online subtitrat

 * film creştin

** ...povestea unui pastor agitat, a unot oameni erodaţi de probleme şi 

a unui predicator de colţ de stradă

care îi aprinde pe toţi pentru crucea lui Hristos...

Cum să ajungi campion

Text: 1 Corinteni 9:24 b " Alergați în așa fel încânt să căpătați premiul"

Dispozitio
1) campionii trebuie să respecte regulamnetul
- cum să trăiești o viață de succes fără Biblie?

2) campionii trebuie să fie disciplinați
- niciun premiant nu-i antrenat pe holurile școlii ci din sala de lectură!
- cum să trăiești fără biserică? fără să ierți? fără să iubești?

3) ca să ajungi campioni trebuie să participi la competiție
- cum să ajungi în cer fără să fi creștin?

Concluzio
Hristos a fost încoronat cu spini în locul tău. Nu pierde ocazia să fi campionul Lui!

Despre ideal și scop - de Nicolae Geantă

Sunt tineri. În ultimul an de liceu. Abia așteaptă să termine cursurile. "Ni s-a acrit de atâta școală...". "Și ce planuri aveți, ce scopuri?". Liniște ca de criptă. Apoi unul câte unul, aproape toți parcă dau copy-paste la răspuns: "Nu știm..., nu ne-am decis".

E povestea unora de-doispea cu care am vorbit de curând. Sau poate tragedia lor... De fapt e-o filosofie de viață a multora dintre noi. Trăirea la plesneală. Fără scop. Fără o țintă. Încotro bate vântul. Încotro ne duce valul. Giruete... Scânduri ce plutesc pe valuri. Ele se lovesc de stânci, dar peștii înoată!

Le-am spus tinerilor că ne purtăm ca Alice (în Țara Minunilor), când a întrebat un motan într-o intersecție: "Pot ajunge unde doresc eu pe drumul acesta?". "Și unde vrei să ajungi?". "Nu știu!". "Atunci sigur vei ajunge!". Pentru că cine nu are scop nu are cum să inregistreze eșec. Poate pierde la curse numai cine aleargă. Dar și câștiga. Cel din tribună nu gustă nici lacrimile întristării, nici pe-ale bucuriei.

Le-am mai spus că viața e ca o călătorie cu vaporul. Mă urc într-un port la marginea lumii cu țintă precisă: acasă. O singură linie unește două puncte de peste ocean Un singur traiect trebuie să urmez. Dacă mă urc și cineva îmi strigă: la dreapta, la stânga, înapoi, iar la stânga..., eu îi arăt busola. După ea mă ghidez. Ea e singura conectată cu ținta. Poate unii îmi strigă: "Sunt valuri uriașe, Catrine, taifunuri... Să facem ocol". Eu le arăt busola. Ea îmi spune înainte: trebuie să birui furtuna! Dacă îi ascult pe ei, dacă mă ascult pe mine, s-ar putea să navighez până la epuizare și tot n-ajung la țintă. Sunt pe ocean, dar la ce-mi folosește dacă nu ajung acasă?

Edison a stricat 999 de becuri să își atingă scopul. Jack London a înregistrat 600 de respingeri de la editori până și-a publicat prima poveste. Ford a dat faliment de 5 ori înainte să își pună fabricile pe roți. Van Gogh și-a vândut o singură pictură în timpul vieții. Dar a continuat cu aceeași pasiune să picteze! Toți au avut un scop. Campionii au totdeauna ținte bine precise. Laurii se pun pe creștet numai după ce treci linia de sosire, nu imediat după start. N-a fost decorat nimeni după primii 10 metrii... Și nici că a tras puternic, dar pe lângă poartă...

Moreni: Întâlnire de tineret cu Nicolae Geantă

Moreni, 20 sept. 2015, ora 15 fix

Biserica Creștină după Evanghelie

Nicolae Geantă - Dacă n-ar fi coborât Duhul Sfânt în Biserică

Sala Cireşarii Beiuş 

8 iunie 2014

video by Fundaţia Cireşarii

Platon, Socrate și definiția dragostei

Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea. Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el.

Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea. 

Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria. Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos. 

Înscrieri la Şcoala de Predicare Cireşarii

Biserica şi şantierul - o ilustraţie marca Traian Dorz

Odată, pastorul Paul Negruţ s-a dus la poetul Traian Dorz. Era destul de dezamăgit în lucrarea pastorală, şi s-a plâns: „Frate Traiane, am obosit.” Şi fratele Traian Dorz i-a spus: „De ce ai obosit, dragul meu?”„Pai, de toată povara aceasta şi greutatea bisericii… Când le asculti toate păcatele care ţi le mărturisesc oamenii şi când te ridici la amvon şi te uiţi şi-i ştii pe unii, vezi o ceată de păcătoşi…

Atunci, poetul Dorz a spus: „Ai fost vreodată într-o clădire în construcţie? Când te duci într-o clădire în construcţie e plin totul de găleţi, de praf, te murdăreşti de ziduri. Dar este arhitectul acolo, care-ţi explică: Vezi, aici va fi un balcon, aici va fi frumos văruit. Aici va fi vopsit în cutare culoare. Aici va fi extraordinar. Aici va fi faianţă, aici va fi gresie. Şi îţi explică cu entuziasm cum va fi. Dragul meu, clădirea este încă în şantier”. Biserica este încă în santier. Biserica este încă în perfecţionare. Este încă în drumul acela, în alergare către cer. Te murdăreşti de praf când pui mâna pe lucrare…”

sursa AICI

Nicolae Geantă - Iubire cu mâîni rupte - lansare de carte Sala Cireşarii

Beiuș, martie 2015

Foto botez Cireşarii Beiuş - 13 septembrie 2015

Nicolae Geantă - Fi un elev de 10 ori mai destoinic

Sala Cireşarii Beiuș
13 septembrie 2015
video by Fundaţia Cireşarii / posted by Ben Hur

Emigranții (2) - de Vladimir Pustan

Istoria mântuirii a început cu o emigrare, cea a lui Avraam din Ur.

Sirienii în ultima sută de ani au primit în țara lor emigranți din cinci țări ce aveau tot felul de probleme. Acum când ei au probleme, granițele acelor țări le sunt închise.

Președintele Iohannis a lansat ideea că România poate integra 1850 de sirieni, dar noi de 2000 de ani n-am reușit să integrăm niciun țigan măcar. Antonescu i-a pus în căruțe și i-a dus pe Bug.

O altă tâmpenie vehiculată zilele acestea a ieșit din mintea obosită a unor pastori. Cum că emigranții sunt o șansă nemaipomenită pentru neoprotestanții din România. Avem pe cine evangheliza. Serios? Ce nu ați reușit cu românii în Ierusalim credeți că o să faceți  cu cei veniți de la marginea pământului?

Din cei 1850 emigranți ai neamțului (nu știu de ce nu i-au băgat în casele goale ale sașilor) 600 vin în Bihor. A spus că Bucureștiul nu poate lua niciunul pentru că are deja vreo 2 milioane cu buletin.

100 vor veni la Beiuș. Invit păstorii cei dornici de evanghelizare să vină să-i convertească. ”Siliți-i să intre”.

Au ales Bihorul pentru mai multe motive. Suntem aproape de autostrada lui Viktor Orban. Poate ne trezim și noi cu un gard de sârmă ca și sârbii. Asta-i o veste bună pentru romii noștri neintegrați și direct răspunzători de fierul vechi sau nou.

În al doilea rând, bihorenii sunt incredibil de naivi. Ei pot suporta multe. Suportăm de 25 de ani un parlament de dâmbovițeni și o clasă politică bihoreană de arici pogonici.

Apoi avem condiții ca în Siria. Drumuri ca la ei, salarii ca la ei. Va fi ușoară integrarea, prieteni.

Emigranții trebuie iubiți. Mai ales când știți că e posibil ca și voi să vă căutați foștii prieteni din Australia prin agendele vechi de telefon. Oricând poți fi și tu unul…

Nu de alta, dar ca să faci puțin loc…

Mă duc să mănânc o șaorma…

V l a d i m i r _ P u s t a n

Sursa: http://www.ciresarii.ro/index.php/emigrantii-ii-vladimir-pustan/

Nicolae Geantă - Tolba cu săgeți

BP Efrata Oradea, iulie 2015

God's not dead | Film creștin (excepțional)

http://www.dailymotion.com/video/x2c3rcg_god-s-not-dead-2014_shortfilms

Niciodată... - de Nicolae Geantă

Niciodată să nu te încrezi în puterea ta. Ți-o spune Samson care a ucis leii cu mâna și s-a lăsat orb de o fustă...

Niciodată să nu te încrezi în înțelepciunea ta. Ți-o spune Solomon - cel mai deștept om din lume, care a dezlegat toate integramele vieții dar i-au făcut labirint spre cer cele o mie de amoreze...

Niciodată să nu te încrezi în evlavia ta. Ți-o spune David care dupăce a scris tomuri de psalmi și rugăciuni, a scris o țidulă prin care cerea moartea unui soldat foarte devotat. Numai să-i fure nevasta...

Niciodată să nu te încrezi în banii tăi. Și nici atât în cei de la banci, ori Caritas. Ți-o spune Naaman, purtătorul de lepră. Cu banii nu vindeci nici lepra, darămite păcatul.

Niciodata să nu te încrezi în blândețea ta. Ți- o spune Moise care după ce a scos vreo două milioane de evrei din Egipt și i-a dus la Sinai, a lovit cu mânie stânca de unde-i poruncise Domnul. Prețul mâniei l-a costat Canaanul!

Niciodată să nu te însori la lumina lumânării. Și nici atât pe întuneric. Ți-o spune Iacov care a făcut nuntă cu Rahela și s-a trezit în pat cu sora ei Leea. A fost nefericit toată tinerețea...

Niciodată să nu spui niciodată. Ți-o spune Petru care s-a jurat seara că va fi alături de Hristos, și dimineața s-a lepădat de El la un foc străin. A trebuit să-i cânte cocoșul...

Niciodată să nu te faci frate cu diavolul să treci puntea. Mai bine fă-te frate cu Hristos și nu-ți va mai trebui punte! Mai mult, vei merge pe ape...

Documente de arhivă ale creştinilor după Evanghelie: revista CREŞTINUL, nr.1, 1928

Revista "Creştinul",  a doua revistă a Creştinilor după Evanghelie din România, a apărut în anul 1928 la Bucureşti sub conducerea fraţilor Florea Moisescu (redactor) şi Gheorghe Oprea Teodorescu, Publicaţia s-a difuzat 14 ani (între 1928-1941). 

Din cuprinsul primului număr puteţi citi pe coperta de mai jos.

Redau numai o ilustaţie din volumul nr. 1, anul 1

(întreaga revistă care are 24 pagini)

Hickory, oraşul unde aproape toţi locuitorii sunt evanghelici!

Hickory, Carolina de Nord - Un oraş binecuvântat

de George Danciu

Cântau, mărind şi lăudând pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui pentru Israel ţine în veac!”  Ezra 3:11

 

ORAŞUL HICKORY-NC este situat într-o zonă pitorească “Mountain View” din statul Carolina de Nord, aşezat pe o suprafaţă de 72,7 km " de dealuri atrăgătoare, cu păduri de foioase şi pin, cu întinse păşuni brăzdate de terenuri agricole – aşezământ împodobit cu oaza de apă “Lake Hickory”, creat în 1927 de oamenii destoinici ai comunităţii prospere prin ridicarea unui baraj peste râul Catawba şi însumează 169 de km de linie de coastă, fiind o excelentă sursă de apă potabilă şi de turism. 

Hickory-N.C. face parte din Catawba County şi are o populaţie estimată la 40.010 de locuitori. 

Istoria oraşului consemnează că în anul 1850, sub un uriaş copac hickory, Henry Robinson a construit o tavernă din busteni. Astfel, The city of “Hickory Tavern” a luat fiinţă în 1863, dar ulterior , în 1873, şi-a schimbat numele în “Hickory“.

 

În 1859, primul tren a operat în oraşul Hickory, iar în 1868, dr. Jeremiah Ingold, pastor de origine germană al bisericii “The German Reformed Grace Charge”, a înfiinţat prima şcoală, Free Academy. 

În 1888, Hickory a fost printre primele oraşe care a beneficiat de instalaţie electrică de iluminat, iar din 1904 de un sistem de canalizare complet. 

În 1891, “Lenoir-Rhyne University” a fost fondată de către patru pastori luterani, cu 12 studenţi în debutul vieţii universitare. 

We die little by little- by Nicolae Geantă

http://fiicaunuirege.blogspot.dk/2015/09/we-die-little-by-little-by-nicolae.html?m=1

De ce ne mor tinerii - de Sefora Geantă

Suntem greu de înţeles, mai ales când refuzăm să comunicăm. Dar şi tăcerea-i un răspuns… 

Refuzăm uneori adevărul. Din teamă că, ştiindu-l, ni se vor sfărâma şi ultimele cioburi de vise rămase prin suflet...

Nici noi nu ştim ce vrem. Ba ne îmbraţişăm cu singurătatea, ba ne lepădăm de ea. Oricum, ea ne rămâne cel mai fidel tovarăş...

Ne închidem în noi, ori ne plângem în faţa tuturor. Ne căutăm alinare în iubire, în cărţi, în somn, în filme, în săli de fitness, în alcool sau droguri, în dezmăţ, în like-uri...

Ne plictisim repede. Nu ducem treaba la bun sfârşit. Nu facem lucrurile bine sau le facem în silă.

De ce mor tinerii? Pentru că nu mai au speranţă. Care-i soluţia?

Trâmbiţaţi speranţa! Strigaţi în gura mare că există o Soluţie pentru orice problemă, un Remediu pentru fiecare boală. O Cruce care primeşte saci cu poveri şi oferă în schimb eliberare şi pace. 

-------------------------------------------------------------

  ** Pentru tot articolul faceti clcik SeforaSeah

The way how God delivers us from afflictions - by Nicolae Geantă

I like a lot the explanation given by brother Daniel Brânzai to the verse 15 from Job chapter 36: " He shall rescue the poor from their anguish; and he shall use tribulation to open their eyes". We would think that our Lord saves us through a miraculous intervention. That He takes the anguish with His hand. Or that He rescue us through death, in the "worst case". But the pastor Brânzai made me to understand that sometimes I get out of affliction through a greater affliction! He stated that someone said in his church that " Joseph was more secure in the prison of Egypt than at home among his brothers!"

Ajută-ne să te iubim - de Traian Dorz

Ajută-ne să Te iubim

cerescul nostru Tată

chiar dacă ar fi să nu primim

în veci nici o răsplată

Să credem în puterea Ta

adânc cum ni se spune

chiar dacă nu ne-ai asculta

nicicând vreo rugăciune

Să ţinem sus Cuvântul Tău

în orice grea încercare

chiar dacă ne-ar lovii cel rău

c-o ură tot mai mare

Să nu ne îndoim deloc

în nici o grea ispită

să-avem când vom iesii din foc

fiinţa srălucită

Ca astfel zilnic preaschimbati

din bine în mai bine

s-ajungem slava înfiaţi

având un chip cu tine

Rugul Aprins Toflea: Tabără de Tineret la Vlăhița cu Harold Frederick Afflu şi Nicolae Geantă

8-11 septembrie 2015

Revista Prodiaspora: Nicolae Geantă - Envy, The Thourer that breakd hearts

http://prodiaspora.de/V5/index.php/proza/964-envy-the-torturer-that-breaks-hearts

Nicolae Geantă - De ce nu botează pocăiţii copiii mici

Biserica Rugul Aprins Toflea

30 august 2015

video by ProdocensMedia

Emigranţii - de Vladimir Pustan

Spaime și trenuri… Cehii le scriu numere direct pe mână, sârbii îi lasă să treacă răzbunându-se pe Merkel, românii îi cară pe bani. Noi, din toate scoatem profit. Și din Arsenie Boca. Ne pare rău că nu-i Marea Mediterană la noi. Toți românii ar fi avut câte-o barcă. De locuit la noi în țară nu-i lăsăm, pentru că nu avem pateu de pasăre pentru toată lumea.

Nu ne trebuie emigranți uitând că în urmă cu 30 ani săream și noi garduri la Stamora, umblam târâș prin ciulinii de la Moravița, călăream butuci pe Dunăre, și forțam gardul eternei și fascinantei Ungarii. Și cât de mult ne-am fi dorit un pahar de apă în Iugoslavia…

Cine e de vină? Americanii. De 200 ani ei pregătesc masa și Europa spală blidele. Irakieni, iranieni, sirieni.

Americanii îi bombardează și îi lasă săraci după ce le iau petrolul, noi îi cazăm în gară. Ăsta este "dilul" lui Obama.

Tatăl copiilor sirieni înecați alaltăieri în Mediterană a spus că pur și simplu copiii i-au alunecat din mâini.

Așa ne alunecă Europa din mâini. Istoria nu ne lasă să uităm că Imperiul Roman s-a prăbușit din cauza imigrației masive.

Mulțumim, America! In God we trust! Ei îl numesc pe al lor Allah.

V l a d i m i r _ P u s t a n

Nicolae Geantă - În Cer se ajunge uzi (Biserica RA Toflea)

Biserica Rugul Aprins Toflea

30 august 2015

video by ProdocensMedia

Murim câte puțin - de Nicolae.Geantă

Spuneam aseară bisericii că apatia spirituală e caracterizată prin indiferență, nepăsare și stare laodiceeană, călduță. Îngemănate, împerecheate, ele au un traiect unic: moartea inimii. Nu dintr-o dată, ci încet-încet. Murim câte puțin. Murim câte puțin când ne transformăm în sclavii obișnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii. Murim câte puțin când nu ne schimbăm existența, nu ne primenim sufletul. Când nu dorim să construim nimic nou...

Murim câte puțin în fiecare zi în care trecem pe lângă cineva căruia nu-i vorbim, deși îl cunoaștem. Și mai murim câte puțin atunci când nu iertăm... Ura e glonțul ce ucide fără greș. Mai ales pe cel ce-l slobozește! 

Murim câte puțin când evităm pasiunea. Când preferăm o slujbă de tăciune în loc ce jar. Nu doar în biserici, nu doar la amvoane, ci și la serviciu, scoală ori acasă. Fără pasiune ochii nu ne pot straluci. Iar iubirea devine sicativă.

Din pragul înserării - de Traian Dorz

Din pragul înserării privesc ʹnapoi duios,

ce scurtă mi-a fost calea umblată cu Hristos;
– aş vrea să cânt, dar astăzi îmi spune-un gând durut
ce mult puteam – şi totuşi ce multe n-am făcut!

A fost un timp la toate, dar timpul meu frumos
l-am risipit adesea cu prea puţin folos;
a fost un har oriunde, la fiecare pas,
dar preţul lui cel unic în pleavă mi-a rămas.

Cum mi-ar putea apune lumina azi de blând
de mi-aş vedea în urmă un mers mai ʹnalt având!
Cum mi-ar putea s-aştepte azi duhul de cu drag
apropierea dulce de sfântul Slavei prag!

O, drag Isuse, Tu eşti acel care-ai ’nmulţit
fărâmele de pâine şi miile-ai hrănit;
’nmulţeşte-mi şi săracul vieţii mele dar,
să nu-mi rămână jertfa şi lacrima-n zadar.

Fă-mi sufletul spre Tine de-al milei înger dus,
fă-mi îngerul iubirii însoţitorul Sus,
fă-mi îngerul blândeţii apărător divin,
căci altfel nu pot, Doamne, ʹnaintea Ta să vin.

Traian Dorz

Cum ne scapă Dumnezeu din nenorociri... - de Nicolae.Geantă

Mi-a plăcut enorm explicația fratelui Daniel Brânzai la versetul din Iov 36:5 "Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui". Noi ne-am gândi că Domnul ne scapă printr-o intervenție miraculoasă. Ia nenorocirea cu mâna. Ori ne scapă prin moarte, în cel mai "rău caz". Dar pastorul Brânzai m-a făcut să înțeleg că uneori scap din nenorocire printr-o neneorocire și mai mare! El a afirmat că cineva a spus în biserica sa că "Iosif era mai în siguranță în temniță Egiptului decât acasă între frații Săi"!

Ce adevăr, ce principiu măreț! Dumnezeu a ingăduit exilul evreilor să-i scape de idolatrie, prigoana creștină să-i scape de confort, de "ghetoizare". A îngăduit să ardă Londra în secolul XI ca s-o scape de lepră, să moară evreii la Auscwitz, să trăim sub comunism etc... Am privit în viața mea și am înțeles că Dumnezeu a îngăduit să mă crească niște părinți adoptivi (după ce m-a părăsit mama), pentru că eram mai în siguranță cu familia unui tată bețiv decât cu familia mea naturală care nu m-a dorit!

Dumnezeu ne scapă din nenorociri chiar trecându-ne prin alte nenorociri! Chiar dacă nu ne place! Înțelegeți de ce ne-a sfătuit Hristos să scoatem ochiul care ne-a bagat în păcat sau să ne amputăm mâna care fură? Să evitam iadul! Nu ar fi bine să-l evităm si fără ochi scoși ori mâini tăiate? Sau fără a trece prin vreo nenorocire?

Nicolae.Geantă

Botez Rugul Aprins Toflea, 30 august 2015

O săptămână de sărbătoare. Asa se întâmplă la Toflea în fiecare an. În august toflenii vin acasă. Din toate colțurile României (unde au 11 biserici) și din diaspora (numai în UK au 5 biserici). Sărbătoarea bisericii Rugul Aprins din Toflea de anul acesta s-a încheiat cu un megaeveniment: botez noutestamental cu peste o sută douăzeci de candidați. Ceva obișnuit de fel, deoarece tot la Toflea e și recordul în domeniu (probabil european), cu un botez de peste 500 de persoane (2008)!

Duminică 30 august a fost incendiară. Și în biserică, și afară. Înainte de ora 10 peste o mie de persoane trecuseră pragul bisericii încă în construcție. O oră mai târziu mai veniseră încă o mie. Vasile Oprea, Isaura și Piți au început închinarea. În fața scenei special amenajate între 100-120 de credincioși stau în costume albe, pregătiți de mărturia pentru botez. Între cele două grupuri o piscină uriașă. 20 de frați fac ordine. Pastorul Oniță cheamă poporul la rugăciune. Apoi cântare, lacrimi, mâini și inimi înălțăte spre Dumnezeu. Continuă cu predica Gheorghe Cazacu din Iași. Un misionar ce aleargă pe 5 continente. A urmat la predică Nicolae Geantă. "În cer se ajunge uzi", a fost mesajul. Lacrimi, rugăciuni, angajamente. Apoi a predicat Vasilică Croitor, pastorul Comunității Regionale Constanța. "Dumnezeu se apropie de noi și nu avem ochi să-L vedem". Chemare. Un grup de tofleni ies să-și închine viața Domnului. Lacrimi, rugăciuni, binecuvântări. Predații se întorc în sală. Apoi cântare. Încep să crească aripi. Pe scenă vin alți doi, un el și-o ea. Apoi un toflean plecat în Anglia. În timpul cântări mai urcă doi tineri... Și încă un bătrân se hotărăște.