O linguriţă de soare - de Nicolae Geantă

Odată, un copil stătea în poala mamei sale care îi dădea mâncare cu linguriţa. Era frumos afară şi deodată soarele i-a strălucit direct în linguriţă. A căscat gura mare şi-a strigat: "Mamă, am înghiţit o linguriţă de soare!".

"Poate că unii dintre noi de aceea suntem trişti, că n-am înghiţit măcar o linguriţă de Soare", zicea Vladimir Pustan într-o predică... Exact, nu avem Soare în noi şi de aceea e întuneric. "Şi ce mare e întunericul acela", zice Domnul Hristos.

Ne trebuie măcar o linguriţă de Soare (un verset memorat, o cântare nouă, un zâmbet, o chiflă dată unui sărac, o rugăciune scurtă lâng-un bolnav, o strângere de mână unui amic, un compot dat unei bătrâne...), şi oamenii vor vedea în noi lumina lui Hristos, nu umbra unde râde batjocoritor Satana,

O linguriţă de Soare trebuia fratelui fiului risipitor să nu mai fie mohorât ca serile de noiembrie, o fărâmă de lumină trebuia lui Saul să nu-l mai urască pe David ca pe filisteni, o gură de lumină trebuia fariseilor să-L iubească pe Hristos! Dar au preferat să strângă din dinţi ca pruncii când înghit untură de peşte...

Înghite zilnic o linguriţă de Soare. Apoi vei deveni o torţă. Vei lumina pe mulţi...