joi, 3 septembrie 2015

Murim câte puțin - de Nicolae.Geantă

Spuneam aseară bisericii că apatia spirituală e caracterizată prin indiferență, nepăsare și stare laodiceeană, călduță. Îngemănate, împerecheate, ele au un traiect unic: moartea inimii. Nu dintr-o dată, ci încet-încet. Murim câte puțin. Murim câte puțin când ne transformăm în sclavii obișnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii. Murim câte puțin când nu ne schimbăm existența, nu ne primenim sufletul. Când nu dorim să construim nimic nou...

Murim câte puțin în fiecare zi în care trecem pe lângă cineva căruia nu-i vorbim, deși îl cunoaștem. Și mai murim câte puțin atunci când nu iertăm... Ura e glonțul ce ucide fără greș. Mai ales pe cel ce-l slobozește! 

Murim câte puțin când evităm pasiunea. Când preferăm o slujbă de tăciune în loc ce jar. Nu doar în biserici, nu doar la amvoane, ci și la serviciu, scoală ori acasă. Fără pasiune ochii nu ne pot straluci. Iar iubirea devine sicativă.


Murim câte puțin când nu ne mai educăm noi copiii, când îi lăsăm să se hrănească din televizor. Murim câte puțin când ne facem din Facebook un guru. Din Instagram un idol. Sau vorba unui pastor: "când așteptăm să murim în fața unui televizor cu pisica în brațe". Astfel, vorba domnului Pleșu, "ducem o viată existențială de chioșc": doar oferim și furnizăm informații. Iar răsăritul, jocul stelelor și simfonia greierilor au dispărut de mult din pastel...

"Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început; cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea", scria brazilianca Marta Medeiros. Dar și cine trece mohorât printr-o grădină de flori...

Murim câte puțin când dimineața ne trezim cu gândul la cafea, la frigider, la ce vom pune în oale, și nu la rugăciune. Pâinea ne satură o vreme, dar Pâinea Cerului ne ține sătui totdeauna!



Murim câte puțin când nu avem visuri, când abandonăm proiecte nici măcar începute, când ne ascundem talantul din noi, când nu citim, când nu învățăm nicio cântare nouă - chiar dacă nu reușim triluri, când nu ascultăm sfaturile care ne cer conștiinciozitate. Murim câte puțin când nu acceptăm ajutorul mâinilor întinse, și când refuzăm Mâinile pironite pe Golgota!

Ați putea spune că trupul moare puțin în fiecare zi. Aveti dreptate. Dar sufletul ar trebui să se înnoiască! N-ați vrea să-l îmbrăcăm cu Hristos?

Un comentariu: