Tendința umanistă este să
judeci pe alți oameni după cum arată. Românii știu că „haina face pe om”. Alții Știu așa bine acest lucru încât își
cumpără haine scumpe, ceasuri și mașini scumpe pe datorii și sacrificii imense
doar ca să arate ceva ce nu sunt, să impresioneze pe alții care nu îi iubesc și
nu le pasă de ei. Merg cu mașina scumpă duminica în oraș ca să fie văzuți
pentru că în timpul săptămânii nu au bani de benzină, iar când e să facă
service-ul plâng trei luni.
Am avut la un moment dat o
pacientă care a supraviețuit tentativei de sinucidere. După tratament ne-a spus
ce s-a întâmplat de fapt. A luat banii pe care trebuie să-i dea la universitate
pentru anii de studii și și-a luat pantofi de firmă, genți, concedii și cadouri
scumpe și petreceri cu droguri. Banii de studii s-au terminat repede. Apoi și-a dat seama că
nu mai are nici bani, nici studii, nici prieteni, nici nimic. Dumnezeu spune
clar: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi
judecaţi.” (Matei 7:1).
Nu judeca pe alții, nici
motivele lor, nici înfățișarea lor, nici culoarea lor. Are cine judeca, iar
Dumnezeu care a creat viața și a dat setul Său de valori și definește binele și
răul, moralitatea, nu e impresionat de minciunile omenești.
Dumnezeu este adevăr și dragoste,
dar în același timp este și dreptate. Nu dreptate umanistă, omenească și
fluctuantă în funcție de ideologie, istorie și culoarea politică. Nu. Ci
dreptate conform Cuvântului Său infailibil care este absolut și dăinuie pe
vecie.
Totuși noi ca oameni cred că
putem judeca acțiunile altor oameni (nu oamenii). Adică poți spune: „mi-a
furat portofelul și asta e un lucru rău”. Este o diferență între a spune asta
și a judeca pe cineva ca fiind rău pentru că judeci persoana nu acțiunea
persoanei.”
* Fragment din cartea în lucru
despre inteligența emoțională și rațională de Dr Vlad Schlezak