Închinare şi slujire - de Vladimir Pustan

Există parcă un aparent conflict între închinare şi slujire mai ales atunci când am fost crescuţi într-un mediu în care Dumnezeu, uitându-se la inimă, n-avea nevoie de slujirea noastră, iar închinarea se rezuma la rugăciunea pentru eliberarea de spondiloza satanică.

Marta a fost pusă la punct de Isus pentru că a înţeles că slujirea se poate face fără închinare. Şi dacă închinarea e mod de viaţă, atunci erezia ei se rezumă la faptul că încearcă să facă fără a fi.

De multe ori cei ce slujesc (şi care nu înţeleg slujirea doar ca predicarea de la amvon) obosesc şi sunt supăraţi pe cei cu mâinile pe sus ce uită să pună osul la treabă.

Isus îi spune Martei că închinarea e superioară slujirii pentru că această parte „nu se ia”, adică în cer se va închina şi în continuare, dar nici slujirea în cer nu va fi abolită, ci doar se face fără transpiraţie care e una din urmările păcatului.

Există momente unice atât pentru închinare, cât şi pentru slujire, iar Isus mai avea câteva zile pe pământ şi era aberant să pierzi timpul cu iahnia de fasole. Probabil că Marta supărată i-a lăsat cu sanviciuri ca pe predicatorii începători.

Maria a învăţat şi ea lecţia pentru că mai târziu o vedem slujind, spălând picioarele lui Isus, în timp ce Marta probabil făcea worship. Nu se poate închinare fără slujire pentru că creştinul trebuie să fie un amestec de greier şi furnică, iar înainte de-a face, el trebuie să fie pentru că rezultatul naşterii din nou e o inimă ce cântă bucuroasă în timp ce mâinile sunt ocupate cu slujirea.

Vladimir_Pustan

www.ciresarii.ro