Duhul plafonării – de Nicolae.Geantă

Plafonarea este filosofia neprogresului. Este limită autoimpusă. Este viață mecanică. Faci mereu aceleași lucruri. Chiar și la biserică. Plafonarea nu are în ea mișcare. E viața statică. Plafonarea e ca banda de la metrou: în viață și când stai pe loc cobori!

După ce s-a „pogorât” Duhul Sfânt la Rusalii, Biserica a luat „foc”. Când arzi nu poți să moțăi. Ești în alertă maximă. Și diavolului nu i-a convenit. Atunci și-a trimis pompierul: duhul plafonării. Căci da, duhul plafonării este un duh drăcesc. Diavoluꞌ nu îți dă voie să împlinești planul lui Hristos, spunea Glen Mitori.

Duhul plafonării este viața în cerc. Ca evreii în pustiu. 40 de ani au mers. Au mers n-au stat. Dar în nicio direcție. Faci ture ca un câine în jurul cozii.

Duhul plafonării e repetare la infinit. Mergi la biserică, te rogi, cânți, saluți frații. Ca data trecută. Ani de zile același scheme. Dar nu ieși cu nimic în decor. Nici măcar cu umbra.

Duhul plafonării ar dori să se revizuiască ceva, dar să nu se schimbe nimic. Tipic à la Caragiale. Domnul Isus a zis ucenicilor: „veți face lucrări mai mari”. Dar nu „mergând pe loc”. Mergând înainte. Chiar și încetuț. Dar să fim atenți la fel ca Abraham Lincoln: „Eu merg încet, dar niciodată înapoi”.

Nu vă lăsați plafonați! Lucrurile mărețe se obțin încet, dar niciodată stând pe loc, vorba lui Zig Ziglair. Ca și Estera am fost chemați să acționăm „pentru o vreme ca aceasta”. Bonhoeffer credea că rolul  Bisericii este să vorbească în numele celor ce nu pot să vorbească. Eu zic că a fost chemată să fie glasul lui Hristos către omenire, dar și glasul omenirii către Hristos!

Cei care „controlează” pandemia 2020 asa își doresc: plafonarea! Pe toate liniile. Căci ei știu bine: Duhul plafonării este umblarea în moarte! Se aude Biserică?

Aristotel zicea: „Cei care știu, fac. Cei care înțeleg, învață pe alții”. Spor...

Nicolae.Geantă

www.ciresarii.ro