Vineri 30 August 2019, Houston
Video by CredoTv
sâmbătă, 31 august 2019
vineri, 30 august 2019
Nu pune hrana prea sus! - de Nicolae.Geantă
Vorbeam astăzi cu Vlad Schlezak despre scrierea sau vorbirea elevată. Uneori oamenii ne acuză că vorbim sau scriem, prea bădăran, prea țărănist sau prea cu emfază. Adică nenaturist, academic. Și, oricât ar fi textul de bine scris sau retorica de substanțială, nu toți oamenii înțeleg!
Priviți numai ceasloavele de teologie ori de medicină. Omul de rând după ce vede cărțoiul zice ca o bătrână ieșită de la biserică: “Numai îngerii au înțeles!”
Vlad spunea că Hemingway a luat premiul Nobel tocmai pentru că volumul său “Bătrânul și marea” a fost atât de simplist scris încât îl putea pricepe orice copil. Atunci i-am spus că tocmai asta e cheia în scriere și vorbire. Să fii simplu.
Priviți preoții ori pastorii la liturghie? Se chinuie să vorbească academic, să cânte pe nas, să fie carismatici, sau de plastic! Arunca citate citate ebraice, grecești sau din fraze din Pateric. Iar cei din biserică sunt ca masele populare înaintea domnului Pleșu. Adică iau telecomanda și dau pe alt canal!
I-am spus lui Vlad, și vă spun și dvs, că Evanghelia trebuie să fie ca fânul pentru oi. Pus jos. Că dacă îl urci în copaci nu-l pot mânca decât girafele! Dar dacă fânul e jos, oaia se satură iar girafa se poate apleca!
Fiți simplii în mesaje! Nu complicați lucrurile. Nu puneți butoane în plus! Fiți naturali! Oamenii se uită mai mult la caracter decât la carismă!
Priviți la Hristos, care, deși avea în minte toate dicționarele lumii s-a adresat oamenilor cât mai simplu. Fără savantlâcuri! Și i-ai ieșit de minune. De 2000 de ani toată omenirea e fascinată de discuțiile Lui!
Dumnezeu știe că dacă hrana e sus nu va ajunge la ea copiii! De aceea a pus Scriptura la îndemâna oricui. Du-te și fă și tu la fel!
Nicolae.Geantă
Ștei
joi, 29 august 2019
Vorba dulce – de Nicolae.Geantă
Bunica mea avea un ștergar pe perete: „Vorba dulce, mult aduce”. Exact. Însă un om
mânios stârnește certuri, vorba înțeleptului Solomon. Vorbele dulci țin cont și
de opinia celuilalt! De gândurile lui... Vorbele acre vin din mândrie.
 |
| sursa |
Mare dreptate avea Widrow Wilson când scria că „dacă vii la mine cu pumnii
încleștați, cred că pumnii mei se vor încleșta în curând ca ai tăi”. Pentru că,
prin harță nu se câștigă niciun prieten. E ca și cum ai întărâta un câine prin
gard, apoi aștepți să te lingă pe mână când intri pe poarta casei. Un filosof chinez
zicea că „ura nu e sfârșită niciodată prin ură, ci prin dragoste!”
Într-o zi, un director a țipat la mine. Am tras ușa capitonată după noi și
i-am replicat. „De ce țipi? Vrei să-mi demonstrezi că ești director? Să știi că
și eu pot țipa... Apoi, i-am explicat zece minute că atunci când dai replici
dure unui om nu câștigi nimic. Ba dimpotrivă: poți să ai dreptate, poți să îl
pui la punct, dar... i-ai pierdut prietenia. Mai mult, atunci ți se vede
caracterul!” Cine se ceartă nu va câștiga niciodată inima oponentului!
Vrei să nu ai
vrăjmași? Vorbște echilibrat, frumos, dulce. „Ce doriți să vă facă vouă oamenii
faceți-le și voi la fel”, a spus ucenicilor Isus. Dacă nu poți atunci mai ai o
soluție: evită-i! Mai bine lasă câinele să treacă pe drum decât să-l întărâți
și să te muște!
Mi-a plăcut cum președintele
Lincoln l-a mustrat pe un ofițer de-al lui: „Niciun om care este hotărât să-și
îndeplinească potențialul nu e dispus să piardă vremea cu disputele”. Deci, fugiți de ele!
Nu vă impuneți niciodată prin contradicții! Oamenii rămân neclintiți când
cineva le impune cum să gândească, cum să se-mbrace, cum să se coafeze, cum și
cu cât să vândă... Sondajele spun că cei mai mulți nu se răzgândesc în privința
religiei, sau a lui Dumnezeu. Dar dacă vorbele sunt dulci... Vor afirma ca ucenicii
de pe drumul Emausului: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea?”
Nu spun să sugrumați adevărul. Vreau doar să fiți dulci în vorbire! Un vechi proverb
spune că „mai multe muște sunt prinse de o linguriță de miere decât de un
kilogram de fiere!”
Aaah, uitasem. Pe o cruce într-un cimitir scria:
„Aici se
odihnește trupul lui W.J.,
Care a murit
susținându-și părerile...
A avut dreptate,
mare dreptate, în discuțiile sale pasionate.
Dar acum e la fel
de mort ca și în cazul în care s-ar fi înșelat!”
Nicolae.Geantă
La Mulți Ani Fivi!
Multe fete au o purtare cinstită. Dar tu... le întreci pe toate! (Proverbe 31:29)
miercuri, 28 august 2019
Păcatul incolor. Istovirea în slujire – de Nicolae.Geantă
În urmă cu ceva săptămâni
am ajuns a patra oară la spital. Asta, în decurs de 40 de zile. Pământul se
învârtea invers, pipetul mi-era ca un crec gata să plesnească, pulsul o luase
razna... M-am așezat timid pe scaun, medicul m-a privit în ochi și mi-a spus
fără măcar să mă consulte: „Dvs sunteți epuizat!”. În timpul spitalizării analizele
au ieșit bine, testele au ieșit bine, intervențiile medicilor au arătat că „boala
vine din altă parte”... Exact așa îmi spusese la telefon și Vlad Schlezak! Stressul...
 |
| sursa foto: https://www.scottkeffer.com |
Pe patul de
spital mi-am adus aminte de Ilie. După ce a postit trei ani jumătate la Cherit,
după ce a săpat șanțuri și a construit altarul pe Carmel, după ce a stăruit
până a coborât foc din Cer, după ce a ciuruit 900 de prooroci falși, după ce a
refuzat pe Ahab să mânânce preferând să-și continue rugăciunea, după ce a
alergat 34 km de la Carmel la Izreel, după ce a s-a umplut de teama veștii morții
sale și a fugit până la Beer-Șheba, apoi în pustiu, apoi încă 360 km până la
Horeb, a ajuns un rezervor gol! Apoi, a strigat disperat către Dumnezeu: „Nu
mai poooot! Caută un altul!” Pentru că, da, oboseala noastră ne face să credem
că avem nevoie de o scurtă despărțire de Domnul!
Orice urmaș al
Domnului Hristos are de-a face cu epuizarea, cu obseala. Fiindcă drumul spre
Cer nu e o călătorie cu liftul. Ci alpinism. Unii adolescenții sunt epuizați în
luptele cu hormonii. Și cu smartfonurile. Unele soții sunt epuizate de
bucătărie și maldărul de rufe, unele familii sunt epuizate de rugăciunile
pentru pruncii rebeli, altele de doliul venit rapid ca Intercity, altele de
ifosele bătrănilor ce-i îngrijesc. Unii bărbați se luptă cu dependențele, alții
cu menținerea evlaviei. Și mulți, mulți slujitori, sunt extenuați de
sacrificiile slujirii, a lipsei de observație și aprecierile celor din jur. A vieții
de lup singuratic. Ori a vulnerabilității spirituale!
Roon Moore, scria
în volumul „Istovit de ascultare” că ajungem la limita de avarie și ne epuizăm din prea multă slujire
(dar nu zice Pavel Galatenilor c.6 v.9 „să
nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu
vom cădea de oboseală?”), ne vlăguim
din cauza așteptărilor (suntem ca Simona Halep: cei din jur tot timpul
se așteaptă să jucăm excepțional; și pentru asta trebuie antrenament
sârguincios), ne istovim din cauza
dezamăgirii (prea mulți ne refuză: „mulțumim, dar nu ne interesează”,
prea mulți ne par „normali doar până ajungi să-i cunoști”, vorba pastorului
John Ortberg, prea multe visuri ne mor din fașă, prea multe furtuni cu „de ce-uri”). E nesăbuit de periculos să
ignorăm aceste realități spirituale! Dar e atât de dificil să recunoaștem că
ne-am epuizat bateriile. Că nu suntem Duraceli!
La mine,
mulțumesc Domnului, nu a fost cazul, dar când apare epuizarea primul pericol
este să ne refugiem ca Ilie. Să ne îndepărtăm. Să ne tragem obloanele! Ne
simțim singuri. Ne autosfătuim. Ne compătimim: „Sufletul meu e ca un miel între
lupi!” Devenim amorțiți sufletește. Și apoi intrăm pe teritoriul inamic: „Nu
vreau să renunț la Dumnezeu, vreau doar să iau o pauză de la El câtăva vreme” spunea
Ron Moore. Câtă dreptate! Așa apare păcatul: bârfe, minciuni, măști, ignoranță...
Când ajungem în
nisipurile mișcătoare ale epuizării ar trebui să ne oprim puțin și să analizăm.
Dacă nu ținem cont de sfatul pastorului Pete Wilson: „Indiferent de domeniul în
care activează, liderii care continuă să conducă după ce și-au epuizat
rezervele o vor face prost!”, vom distruge tot ce am lucrat înainte! Acesta e păcatul epuizării: vom continua să slujim, dar prost! Poate de aceea în multe biserici
lucrurile nu merg bine...
Uneori Dumnezeu
îngăduie să trecem prin istovire tocmai pentru a realiza că suntem telurici.
Ori că nu suntem de neînlocuit. Și ne supune la presiune... Arsenie Boca spunea
în „pilda ceșcuței” că dacă nu ar fi fost frământată de olar, dacă nu ar fi
fost trecută prin foc, dacă nu ar fi fost colorată, nu ar fi rezistat ceaiului
fierbinte!
Bine, bine, și ce
să facem dacă suntem epuizați? Dacă vedem că nimic nu ne mai iese? Ori parcă
Dumnezeu nu ne mai răspunde. Doctorul Vlad Schlezak mi-a spus (de mai multe ori)
să iau aminte la sfatul ce i l-a dat îngerul lui Ilie: „mănâncă, bea și
odihnește-te!” (1 Împărați 19:6b). Într-un cuvânt: recuperează-te! Ești
epuizat? „Cercetează-ți bine dorințele și micșorează-le”, spunea Thomas de Kempis
în „Imitatio Cristi”. Iar eu vă mai spun ceva ce am învățat de-a lungul vieții:
nu uita ce putere ai în tine; nu uita
cui îi aparți; nu uita că nu faci slujba pentru tine! Ești fiu de Dumnezeu
și slujești la largirea Împărăției Sale! Apoi, trebuie să te duci înaintea Domnului
și să recunoști sursa epuizării! El o știe, dar vrea să o audă de la tine! Roagă-te!
„Ce faci tu aici Ilie?” Iar scuzele profetului
nu sunt fondate. „Întoarce-te pe drumul pe care ai venit. Mai avem de lucru...”
Da, putem fi
epuizați! Obosiți. Lipsiți de vlagă! Dar nu și de credință...
PS: Mulțumesc Roxanei Popovici (Radio Vocea Evangheliei Suceava) pentru provocare!
PS: Mulțumesc Roxanei Popovici (Radio Vocea Evangheliei Suceava) pentru provocare!
Nicolae.Geantă
www.ciresarii.ro
www.ciresarii.ro
marți, 27 august 2019
Nicolae Geantă în Bihor
sâmbătă toată ziua și duminică după amiază voi fi la Cireșarii Beiuș
la Ziua Porților Deschise
Ai răbdare să crești! - de Nicolae.Geantă
Nimeni nu crește într-o zi. Ci, în ani. Mergem, cădem, ne
ridicăm și învățăm să mergem mai bine! De aceea oricine ai fi, ai răbdare să
crești!
Nu te descuraja după eșec, ci învață din el. Până nu ai
învățat lecția vei continua să o repeți!
Nu rămâne prizonier în trecutul tău! A fost doar o lecție nu
o sentință de viață!
Acceptă că Dumnezeu te-a lăsat să cazi dacă asta ți-ai
dorit, dar nu uita: și când ai fost căzut a continuat să stea lângă tine!
Nu încerca să-ți forțezi creșterea, riști să sari peste pași
de care vei avea nevoie mai târziu. Când vine vorba de fundație, nu încerca
soluții ieftine!
Încearcă și alte variante, dar în limita Scripturii!
Construiește idealuri largi, cât mai largi. Să poți încăpea în
ele!
Nu te teme că nu vei reuși dacă țintești prea sus, teme-te
să țintești prea jos și să nimerești!
Ai câștigat? Continuă! Ai pierdut? Continuă!
Oferă-ți timp să crești! Viața e construită din etape!
Nicolae.Geantă
Pacea fizică, morală și spirituală
Sănătatea este pace fizică, dar sănătatea nu este stagnare; sănătatea este perfecțiunea activității fizice.
Virtutea este pace morală, dar virtutea nu este inocență; virtutea este perfecțiunea activității morale.
Sfințenia este pace spirituală, dar sfințenia nu este liniște; sfințenia este cea mai intensă activitate spirituală.
Realizarea profundă a lui Dumnezeu te face prea pașnic să fii capabil de orice interes propriu.
* nu știu autorul
luni, 26 august 2019
duminică, 25 august 2019
Ne mai rugăm pentru bătrânii noștri? - de Nicolae.Geantă
În dimineața asta un frate prezbiter s-a ridicat și ne-a implorat: „Să ne rugăm pentru bătrânii noștri! Prea puțini mai sunt azi implicați, sau... mai vin la biserică!” Și mi-am amintit că două bătrâne se scuză că nu pot rezista pe scaun tot programul, alta se teme să nu amețească de la pastile, alta o dor picioarele, alta e prea departe de biserică... Un bătrân a devenit necredincios după o viață de slujire (prin cântare), altul mi-a spus să nu-l mai sâcâi cu... Biblia, căci el „a fost întors de la poarta frumoasă” (era gata să moară în urma unei intervenții la inimă), altul este incoerent în vorbire, nu mai cunoaște oamenii! Iar alții, deși-s prezenți, sunt puși adesea pe criticat...
Pentru cine este bolnav, pentru cine e nedeplasabil, pentru cine își îngrijește partenerul de viață, pentru cine e persecutat ori obstrucționat de cei din jur să nu ajungă duminica la biserică, pentru bătrânul acela există înțelegere. Are scuză! Dar pentru ceilalți...
„De ce se întâmplă ca unii să lipsească? Tocmai acum când sunt la finalul alergării?” „Pentru că și-au pierdut pasiunea, am răspuns. Ca biserica din Efes. Nu mai fac faptele dintâi. Dar și pentru că niciodată nu au fost implicați. Au preferat confort, să stea pe margine privind! Și acum culeg roadele”...
„De ce se întâmplă ca unii să lipsească? Tocmai acum când sunt la finalul alergării?” „Pentru că și-au pierdut pasiunea, am răspuns. Ca biserica din Efes. Nu mai fac faptele dintâi. Dar și pentru că niciodată nu au fost implicați. Au preferat confort, să stea pe margine privind! Și acum culeg roadele”...
sâmbătă, 24 august 2019
vineri, 23 august 2019
Pe unde e drumul? - de Mihaela Mănescu
Pe unde e drumul? Pe unde-i cărarea?
Nisipul îngroapă nisip.
În față-i deșertul. În urmă-i uitarea.
Și ridul îmi sapă pe chip...
Când soarele arde, un nor mă conduce
Mă-nvârte de-o vreme în cerc.
Iar noaptea, un foc ca un stâlp mă aduce;
Să scap, n-am putere să-ncerc.
Mă culc și visez că-s în țara promisă.
Mă scol și fantasmele pier...
Am apă și mană. Dar inima-nchisă
Cu zeci de zăvoare de fier.
O, Tată, suflarea din mine Te cere...
Te strig prăbușit în apus.
Eu nu vreau deșertul lipsit de durere!
Eu vreau înapoi, la Isus...
mihaela,
Biserica Adoramus București
joi, 22 august 2019
Păcatul gri. Superficialitatea – de Nicolae.Geantă
„Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea...” (2 Timotei 3:5)
Zilele trecute am
fost întrebat de o reporteră „de ce oamenii sunt superficiali”. „Pentru că lucrează
cu jumătăți de măsură! Sau fără măsură!”. De aceea tot ce fac ei este de... formă! Și tocmai
asta îl alarmează Pavel pe Timotei: „fugi de forma de evlavie!” „Nu fii ușor
nici în gândire, nici în acțiune”. Căci o formă de creștinism este cancer
pentru societate!
Superficialitatea
are ca rădăcină ignoranța. E lipsa iubirii. Nu e în clocot și nici rece. E căldicică.
Nici sfânt, nici drac. Nici întuneric nici lumină. Un fel de ceață. Nici alb,
nici negru. Superficialitatea e un păcat gri. Vrea și binele și răul
deodată...
Astăzi superficialitatea a devenit pandemie. Se răspândește atomic. Și culmea, naște mereu gemeni! Adică pe cei cu lipsă de
profunzime. De viziune. Care nu ating miezul lucrurilor. Care zgândăre viața doar la suprafață.
Când te întâlnești cu omul pe care-l detești - de Nicolae.Geantă
A insistat foarte mult să mă cazeze două nopți! Mi-a oferit tot ce a avut mai bun, și Luna pe Cer mi-ar fi adus dacă-i ceream. Soția și copiii s-au purtat exact ca sfinții de pe paginile Scripturii! Nu îi întâlnisem în viața mea! Am fost copleșit de iubirea lor și mai ales de implicarea, de cheltuirea lui! Am spus în gândul meu: „Aceștia-s îngeri trimiși de Dumnezeu pentru mine!”. A mers cu mine la evanghelizări și l-am văzut marcat. Sorbea fiecare cuvânt!
În ultima seară m-a scos deoparte din grup, a mai chemat un pastor - bun prieten al meu, și a început să povestească: „La firmă uram un coleg. Nu-l puteam vedea în fața ochilor! Oriunde apărea el, eu trebuia să plec! Simpla prezență a lui mă făcea să păcătuiesc înaintea Domnului. Și într-o zi șeful mi-a zis: „De mâine va lucra în birou cu tine!” Atunci am știut: este o problemă la mine și nu la el. Dumnezeu mi-a arătat că greșisem... Dar nu asta vream să vă spun. Era un predicator în țara asta care pentru mine era mare nesuferit. Nu puteam să ascult nici măcar un minut ce vorbește. Și nici ce scria nu puteam citi, deși toată lumea îl plăcea. Nu îmi greșise nimic niciodată, și totuși eram deranjat ori de câte ori am auzit de numele lui! Îl uram! Zilele trecute un prieten al meu, și al lui, mi-a spus că va veni în orașul nostru! Am spus: Dumnezeu îl trimite! Înseamnă că e ceva cu mine... Și așa a fost. Era ceva greșit cu mine. Știți cum îl cheamă? Nicolae Geantă... De aceea am vrut neapărat să fie cazat la mine! Acum am înțeles că greșisem enorm. Dumnezeu îmi trimisese un înger!”
miercuri, 21 august 2019
marți, 20 august 2019
Copiii șefilor din lumea digitală au acces limitat la tehnologia tactilă! Și ai noștrii... - de Nicolae.Geantă
 |
| sursa foto AICI |
Datorită tehnologiei lumea este în continuă fierbere, depărtarea de cei de aproape a crescut iar inteligența... a scăzut! Despre pericolele „dracului tactil”, sau a nomofobiei - cum i-au găsit de curând specialiști o poreclă noi angoase a vremii (no – fără, mo – mobil, phobia – frică) am vorbit în nenumărate rânduri, însă azi am altceva ce vreau să împărtășim.
 |
| sursa foto AICI |
Rugăciuni autentice ale copiilor
„Dragă Dumnezeule! Dacă eşti atent duminica în biserică, îţi
arăt pantofii mei cei noi."
„Dumnezeu! Vreau să trăiesc 900 de ani, ca tipul acela din
Biblie."
„Niciodata n-aş fi crezut că movul se potriveste cu
portocaliul, până ce n-am văzut apusul de soare pe care l-ai făcut marţi seara.
A fost tare mişto..."
„La şcoala de duminică ni s-a explicat ce si câte faci.
Cine-ţi face treaba când eşti în concediu?"
„De unde ai aflat că tu eşti Dumnezeu?"
sâmbătă, 17 august 2019
Mă iei de mână, Tată? - Mihaela Mănescu
Mă iei de mână, Tată? Mă înveți?
Eu singur, Drumul nu știu să-L aleg.
Mă rătăcesc ușor printre săgeți
Când Gândul sacru nu Ți-L înțeleg...
Mă iei de mână, Tată? Mă conduci?
Eu Calea dreaptă nu pot s-o păstrez.
M-ademenesc cărări pe la răscruci
Și uit atât de lesne să veghez...
Mă iei de mână, Tată? O, mă iei...?
Îți simt Iubirea-n suflet ca un Foc!
De-acum, să faci cu mine orice vrei.
Eu singur, Tată, nu mai merg deloc...
mihaela,
Adoramus București
vineri, 16 august 2019
Furtună-ntr-un pahar prea plin - de Mihaela Mănescu
Să nu-ți mai strigi durerea ascuțită!
Să nu te mai aud cum te jelești!
Ascunde-ți fața inimii rănită
De colții firii tale pământești!
Așteaptă-ți izbăvirea în tăcere!
M-am săturat să te mai simt în piept
Tot biruită, tot fără putere,
Tot acuzând pe drept sau pe nedrept!
Ajunge cu atâta plâns de milă!
M-ai înecat în fiere și-n pelin.
Ești doar o frământare de argilă,
Furtună-ntr-un pahar mereu prea plin!
Întoarce-te la Dumnezeu odată
Și lasă-te zdrobită de Cuvânt!
Ca să renaști o inimă curată
Ce-mi bate-n piept cum n-a bătut vreodată
După cadența Duhului cel Sfânt...
mihaela,
9 august 2019
Biserica Adoramus București
joi, 15 august 2019
miercuri, 14 august 2019
Marele Scriitor - de Ionatan Piroșca
Dumnezeu
e marele Scriitor
de îngeri
personali
ei sunt
gândurile lui rostite şi drepte
ca brazii
ciopliți de Adam și Eva
că scriau „te iubesc” peste tot
ca acum o
piedică în calea uitării
până și
despre cum e să mori
iar asta
are o mare importanță.
(Ionatan
Piroșca, Ferestrele împărăției, 2006)
marți, 13 august 2019
Improvizațiile produc tragedii. Și alte efecte nedorite. - de Nicolae.geantă
Am trăit în viață și eu, și cred că aproape toți slujitorii (predicatori, cântăreți etc) spaime provocate de microfoane, sonorizare etc, care plesnesc, bubuie, țiuie când nu te aștepți sau te... curentează! Pentru că unii încă lucrăm cu... improvizații!
Mi-am amintit că, în urmă cu mulți ani, chiar pastorului Vladimir Pustan i-a trecut glonțul pe la ureche. A intrat în bazin și s-a curentat așa de tare că era să-și piardă o mână! De atunci el foarte rar mai intră în bazinul de botez. Ne băgăm însă noi, ceilalți! Așa că, fraților, aveți grijă de noi! O facem din dragoste, și noi, și voi care ne invitați! Luați toate măsurile de precauție!
În urmă cu câțiva ani la o Evangheliare m-a „fript” un microfon! Mi-a băgat câțiva wați drept în creier. M-am speriat... De atunci am spus că nu mai predic decât cu... lavalieră. Ori cu microfoane wireless. Și unii mă pot condamna!
Mă gândeam dacă la Cortul Ispășirii, ori la Templul din Ierusalim, Dumnezeu a permis vreo improvizație? Totul, toate trebuiau perfect! Asta trebuie să învețe și Biserica zilelor noastre... Știu, costă. Dar, altminteri ne va costa mult, mult mai scump!!!
„Atenție la improvizațiile din biserici! Pot costa vieți!” Plus alte consecințe nedorite.
Teama (mea) cea mai mare este că evenimentele nefericite de mai sus, sunt scotocite de media, a ajung firesc la urechile legiuitorilor. Apoi Bisericile se pot trezi cu I.S.U. (cu pompierii) pe cap... Care, în exces de zel vor impune condiții aspre, ori vor da amenzi! Sperăm să nu ne pună și interdicție de a mai organiza oriunde botezuri, evenghelizări sau concerte creștine!
Nicolae.Geantă
Mi-am amintit că, în urmă cu mulți ani, chiar pastorului Vladimir Pustan i-a trecut glonțul pe la ureche. A intrat în bazin și s-a curentat așa de tare că era să-și piardă o mână! De atunci el foarte rar mai intră în bazinul de botez. Ne băgăm însă noi, ceilalți! Așa că, fraților, aveți grijă de noi! O facem din dragoste, și noi, și voi care ne invitați! Luați toate măsurile de precauție!
În urmă cu câțiva ani la o Evangheliare m-a „fript” un microfon! Mi-a băgat câțiva wați drept în creier. M-am speriat... De atunci am spus că nu mai predic decât cu... lavalieră. Ori cu microfoane wireless. Și unii mă pot condamna!
Mă gândeam dacă la Cortul Ispășirii, ori la Templul din Ierusalim, Dumnezeu a permis vreo improvizație? Totul, toate trebuiau perfect! Asta trebuie să învețe și Biserica zilelor noastre... Știu, costă. Dar, altminteri ne va costa mult, mult mai scump!!!
„Atenție la improvizațiile din biserici! Pot costa vieți!” Plus alte consecințe nedorite.
Teama (mea) cea mai mare este că evenimentele nefericite de mai sus, sunt scotocite de media, a ajung firesc la urechile legiuitorilor. Apoi Bisericile se pot trezi cu I.S.U. (cu pompierii) pe cap... Care, în exces de zel vor impune condiții aspre, ori vor da amenzi! Sperăm să nu ne pună și interdicție de a mai organiza oriunde botezuri, evenghelizări sau concerte creștine!
Nicolae.Geantă
luni, 12 august 2019
duminică, 11 august 2019
sâmbătă, 10 august 2019
AI simțit vreodată cum Hristos a luat o palmă? - de Nicolae.Geantă
Duminica în spital. E ziua cea mai grea de suportat. Între zidurile sale în Ziua Domnului timpul parcă rămâne bătut în cuie. Mai ales când ai tăi sunt departe. La sute de km. (Și mai ales dacă ești bătrân, singur ori imobilizat la pat!). E ziua în care ochii ți se lungesc ca la chinezi. Auzul devine ca de felină, iar inima tresare oridecâteori se crapă puțin ușa salonului...E duminică dimineața și bat clopotele! Și toaca! Ce-mi plac! Nu știam că de la etajul 8 se aud atât de bine! Și totuși, oricât ar fi de bolnavi, internaților nu le pasă. Și nici personalului de serviciu. Pentru ei toți e decât o dată-n calendar.
vineri, 9 august 2019
joi, 8 august 2019
Păcatul roșu. Minciuna – de Nicolae.Geantă
”... știți că nicio
minciună nu vine din adevăr” (1 Ioan 2:21)
Unii au devenit
specialiști. De mici. De țânci. Alții au devenit savanți în școală, alții în
afaceri, în căsătorie! Și destul de des prin spitale. Iar câte unii chiar în
biserici, ba chiar la... amvon! (Asta e cea mai gravă. Zmintește pe alții). Experții
în studii spun că îți dai seama despre cei ce practică acest sport că își schimbă
tonul vocii, privesc în altă direcție, își ating nasul, fața, se fâstâcesc în
mișcări, își dilată pupilele, iau pauze în vorbire. Și roșesc! De aceea îi zic
păcatul roșu. Minciunii evident. Ea e adevărul mincinoșilor. Arma cel mai des
folosită de Satana. Păcatul care te face roșu ca racul. Apoi îți lungește nasul
de nu-i mai poți atinge vârful. „Teologia lui Pinochio”, așa am numit-o la o
televiziune.
Unii o numesc
exagerare. Alții vorbire evazivă. Sau negociere, replici de scăpare. Dar orice
scuză ar găsi, nicio minciună nu e permisă! Pentru că ea constituie o temelie
șubredă în orice relație! Și, oricât de mică ar fi, minciuna devine un perete
uriaș între om și Dumnezeu. „Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce
lucrează în adevăr sunt plăcuți (Proverbe 12:22).
Minciuna face rău
și nu ajută pe nimeni. Nici măcar pe cel care minte. Pentru că fiecare minciună
mai atrage după ea cel puțin trei minciuni! Vorba lui Luther: „Minciuna e ca
bulgărele de zăpadă; cu cât se rostogolește mai mult cu atât devine mai mare!”
miercuri, 7 august 2019
marți, 6 august 2019
Perseverența broaștei - de Nicolae.Geantă
Două broaște au căzut într-o găleată cu lapte. După ce s-au chinuit să iasă fără nicio șansă de reușită, broscuța mică a zis mamei sale: “Eu cedez, nu mai rezist. Mă lupt degeaba!”. “Perseverează!” a fost sfatul bătrânei. Dar după două-trei zbateri, broscuța mică s-a lăsat la fund și a murit pe fundul găleții. Dimineața când a venit grajdarul a găsit broasca mare în găleată plătind pe... o insulă de smântână.
Unii dintre noi când sntem asfixiați de încercări abandonăm prea repede. Lupțăm o vreme, apoi strigăm: “Nu mai pot suporta!” Este deviza cel mai des întâlnită. Așa apar divorțuri, dezbinări, răfuieli, examene pierdute, eșecuri usturătoare... Alții însă, insistă, suportă, merg mai departe. Deviza lor, cristică, este “Până la capăt”. Și din zbuciumul lor, din perseverența lor, Dumnezeu va forma o “insulă” de “smântână”, de salvare! Pe care, chiar epuizat vei pluti liniștit!
Marile realizări nu sunt atinse prin putere, ci prin perseverență, zicea Samuel Johnson.
Treci printr-o încercare? Ai un ideal? Un vis? Perseverează! Roagă-te dublu. Dar și zbate-te mult mai mult! Altfel nu vei rămâne la suprafață!
Nicolae.Geantă
IuBGvT Târgu Mureș
IuBGvT Târgu Mureș
sâmbătă, 3 august 2019
Boala cercetărilor fără rost - de Nicolae.Geantă
Într-o seară, târziu, întorcându-mă din misiune am fost sunat de niște cunoscuți. “Frate Nicu, Faraon avea car?”. “Avea”. “Și îl conducea el?”. “Uneori. Dar avea un călăreț...”. “Și a intrat în Marea Roșie?”. “Păi Biblia ce zice?”. Tăcere... Apoi reia curioși: “Uite, noi suntem la un studiu biblic acum, și niște frați au auzit la televizor că pe fundul Mării Roșii s-au găsit roțile carului lui Faraon! Așa este?”. “Of, Doamne, pe voi vă interesează roțile carului lui Faraon sau să vă pocăiți?”. “Da’ vrem să știm frate!”. “Vă folosește la mântuire?” Tăcere din nou...
Cam des întâlnim creștini care au “boala cercetări fără rost”, cum zice Pavel către Timotei. Vorbesc în biserică despre alimente interzise, gripă aviară, alinierea planetelor, geopolitică, inundații, contre biblice, istorie universală... (De exemplu cineva îmi zicea chiar azi că a citit de trei ori Biblia, dar... strict “istoric!” Cum o fi?). Știți ce sunt uimit? Că audiența îi savurează! Pe când predicile bune...
Boala cercetărilor fără rost, zice King James Version, înseamnă a fii entuziasmat de întrebări, ori, zic eu asta, îndrăgostit de speculaţii. Interpelări alegorice fin țesute. Dar, în loc să te ocupi direct de problemă irosești timpul țesând o plasă fină de fraze înflorite de platitudini! Boala cercetărilor fără rost nu are exegeză logică şi nu-i nici sănătoasă.
vineri, 2 august 2019
joi, 1 august 2019
Ce ești Tu pentru mine! - de Nicolae.Geantă
Ca o inimă ce bate vioaie într-un trup obosit,
Ca o candelă ce rămâne aprinsă în bătaia furtunii,
Ca un picior sănătos pentru șchiopul ce abia se târăște,
Și ca apa proaspătă ce cade în mijlocul arșiței verii,
Așa Doamne ești Tu pentru mine!
Ca un vultur care-și poartă puii pe aripi către ‘nalte zări,
Ca o enciclopedia care răspunde la orice ‘ntrebare,
Ca sirena care declanșează când simte orice pericol,
Și ca un giuvaer strălucitor la gâtul unui sărman
Așa Doamne ești Tu pentru mine!
Ca o pâine caldă abia scoasă dintr-un cuptor pentru flămînd,
Ca o mină plină de diamante,
Ca o punte care leagă țărmuri imposibile,
Și ca visul ce a devenit realitate,
Așa Doamne ești Tu pentru mine!
(Nicolae.Geantă)
Ca o candelă ce rămâne aprinsă în bătaia furtunii,
Ca un picior sănătos pentru șchiopul ce abia se târăște,
Și ca apa proaspătă ce cade în mijlocul arșiței verii,
Așa Doamne ești Tu pentru mine!
Ca un vultur care-și poartă puii pe aripi către ‘nalte zări,
Ca o enciclopedia care răspunde la orice ‘ntrebare,
Ca sirena care declanșează când simte orice pericol,
Și ca un giuvaer strălucitor la gâtul unui sărman
Așa Doamne ești Tu pentru mine!
Ca o pâine caldă abia scoasă dintr-un cuptor pentru flămînd,
Ca o mină plină de diamante,
Ca o punte care leagă țărmuri imposibile,
Și ca visul ce a devenit realitate,
Așa Doamne ești Tu pentru mine!
(Nicolae.Geantă)
Bolnav mai rău ieșind pe ușa spitalului... – de Nicolae.Geantă
La spital nimeni
nu se internează de plăcere. Sau cel puțin așa tind să cred. Probabil o fac
unii - și sunt destui, care vor să primească pensii de boală. (România la
capitolul oameni sănătoși cu pensii de boală e campion european. Poate chiar
mondial!). Sau unii care nu vor să ardă gaze ori lemne iarna acasă. Ori se
plictisesc singuri. (Dar ăștia toți din urmă au ceva boli). Însă cum sunt
bolnavii tratați în cele mai multe spitale din țară e un fel de mic „caracal”. (Că
tot e în vogue...) Buzunăriți. Tratați superficial. Trimiși la controale la
clinici particulare. Apoi internați la analize la stat. De către aceeași
medici!!! Nelămuriți despre boală. Puratați de la ușă la ușă. Ținuți ore bune
în fața acestora. Respinși. Plecați cu alte boli contactate. Cu viruși!
Nevindecați. Și alte un milion de „netratamente”...
În ultimul timp
am trecut pe aici. Întâi un medic m-a tratat ca pe o marfă. Pentru el era
necesar să vin săptămânal să-i plătesc consultația, apoi să îmi ofere rețete.
La o farmacie anume! De la care, evident, ia comision. Am apelat la alt medic care
m-a chemat pentru internare. Apoi m-a trimis la analize cu plată. După ce le-am
plătit nici măcar nu s-a uitat peste ele. (Iar spitalul mi-a făcut altele, gratuite!)
Mi-au spus să stau acasă câteva zile și să beau o substanță de contrast. 4
litrii în 24 de ore. Am băut-o, m-a durut ficatul, și când m-am întors la
spital m-au trimis să fac analiza. După ce m-am chinuit la un rând imens am
aflat că trebuie o confrimare la triaj. Alt rând, alt timp, altă răbdare. „Nu
aveți internarea făcută!”. Am fost iar la caninet. Medicul plecase. L-am căutat
în spital. Mi-a zis că „nu pot ajunge acolo toțo oamenii de pe stradă”. Am fost
iar în policlinică. „Nu mai vine azi...”. M-am supărat. Am vrut să plec acasă.
Bătaie de joc. Apoi a venit o asistentă. „Așteptați puțin, se rezolvă”. Am fost
condus pe o secție. În final internat. După ceva ore am fost trimis cu un domn brancardier
borțos de peste 50 de ani care s-a purtat cu mine ca un ofițer cu condamnații
de la Auschwitz! („Dă buletinu' ”. „Tu p'aci nu
intrii”. „Bă, stai jos pănă viu io” etc). Medicul ce trebuia să îmi facă o analiză mi-a făcut alta! Crec că cel ce
mă trimisese nu i-a explicat! Ori poate nu i-a zis acel dom' Jiji.
Nu mi-a oferit filmul pentru că „se trimite doar în sistem”!