Să nu-ți mai strigi durerea ascuțită!
Să nu te mai aud cum te jelești!
Ascunde-ți fața inimii rănită
De colții firii tale pământești!
Așteaptă-ți izbăvirea în tăcere!
M-am săturat să te mai simt în piept
Tot biruită, tot fără putere,
Tot acuzând pe drept sau pe nedrept!
Ajunge cu atâta plâns de milă!
M-ai înecat în fiere și-n pelin.
Ești doar o frământare de argilă,
Furtună-ntr-un pahar mereu prea plin!
Întoarce-te la Dumnezeu odată
Și lasă-te zdrobită de Cuvânt!
Ca să renaști o inimă curată
Ce-mi bate-n piept cum n-a bătut vreodată
După cadența Duhului cel Sfânt...
mihaela,
9 august 2019
Biserica Adoramus București
Magnifique !
RăspundețiȘtergere