video by Ben Hur via CiresariiTv
28 aprilie 2019
luni, 29 aprilie 2019
duminică, 28 aprilie 2019
Ce am învățat până la 50 de ani! – de Nicolae.Geantă
Am învățat că pot să nu ajung erou. Dar acolo unde sunt
trebuie să îmi fac datoria!
Am învățat că trebuie să învăț din greșelile altora.
N-am timp să le fac eu pe toate!
Am învățat care este cel mai mare păcat: să nu îți dai
seama că trăiești în păcat. Să faci răul crezând că faci bine.
Am învățat că viața este ca marea: nu îi pasă că nu știi
să înoți!
Am învățat că nu doar sufletul e prețios. Ci și trupul. E
pahar de unică folosință. Dacă nu ai grijă de el la tinerețe vei regreta
amarnic mai târziu.
Am învățat că atunci când orgoliul strălucește prea tare
orice înțelepciune se întunecă. Și unde înțelepciunea e lipsă domină prostia.
Am învățat că inima nu e vie dacă pulsează numai sânge. Ci
dacă pulsează și dragoste!
Am învățat că lumea nu se cucerește cu sabia, cu forța.
Ci cu dragostea.
Am învățat că arătatul cu degetul poate ucide. Nu doar
pe cel arătat...
sâmbătă, 27 aprilie 2019
Nicolae Geantă la Hidișel de Dobrești
de la ora 17 voi participa la Botezul Noutestamentar al Bisericii Sfânta Treime Beiuș
Săptămâna Mare - 07.Sâmbătă - Cine a crezut Isaia 53 - Nicolae Geantă
realizator Roxana Popescu - RVE Suceava, aprilie 2019
vineri, 26 aprilie 2019
Crucile din Vinerea Neagră - de Nicolae.Geantă
Golgota a fost
locul cel mai sângeros al omenirii. Acolo, pe dealul Căpățânii, omul a
crucificat pe Dumnezeu! Într-o Vineri Neagră! Dar tot Golgota e și locul cel mai iubit din istorie.
Acolo, Dumnezeu nu și-a arătat numai iubirea. Ci acolo a deschis poarta veșniciei! Poarta Raiului e sub formă de Cruce.
În Vinerea Neagră, soldații l-au
bătut pe Hristos cu nuiele. I-au arat spinarea cu harpoane, cu cârlige de oțel. I-au
îndesat o cunună de spini pe cap. L-au scuipat drept în față, l-au îmbrâncit,
au jucat cu Dumnezeu “baba-oarba”. Apoi l-au îmbrăcat c-o mantie de rege și
i-au pus în mână o trestie. Dar Dumnezeu și c-o trestie în mâini tot Dumnezeu
rămâne! Crucificarea Mântuitorului a fost divertisment pentru romani. Parcă
erau dintr-ai noștrii, care sărbătoresc Paștele ca entertainment! Miel, bere,
ouă roșii, denie, manele, kilowați, motociclete, camping, capete sparte...
După batjocoră
l-au urcat pe Hristos pe o cruce. Și lângă El au atârnat pe lemn doi tâlhari.
Dumnezeu pus între răii societății. Ca în Uniunea Europeană din zilele noastre. Dar a
fost nevoie de trei cruci. Știm, numai una mântuiește, dar pe celelalte două suntem
noi!
O cruce ne
vorbește despre respingere. Pe ea e agățat un tâlhar împietrit. „Dacă ești Tu
Hristosul salvează-te întâi pe Tine. Apoi, și pe mine...” Dar Isus a tăcut.
Știa ca tâlharul îl disprețuia. Și chiar dacă ar fi dorit salvare, nu pentru a
fii mai bun o cerea, ci pentru a-și continua viața de hoț! Cine respinge pe Isus
disprețuieste! Aruncă vina pe Dumnezeu pentru ce i s-a întâmplat (lui). Îi ia
Numele în deșert. Blesteamă. Trăiește filosofia „mă descurc singur”.
Respingerea e anticamera morții. Are șansa salvării dar nu o fructifică.
O cruce ne
vorbește despre pocăință. Oamenii toți sunt răi, batjocoritori. Niciunul nu s-a
găsit vrednic printre telurici, nici unul măcar, zice Biblia. Dar în fata
realităților vieții unii se căiesc de răul făcut. Când a văzut tâlharul că
Hristos suferă pe nedrept, că se poartă dumnezeiește cu persecutorii, a cerut Acestuia să-i
scoată cuiele nu din palme, ci din... inimă. Căci pocăința asta înseamnă: să scoți din inimă tot
veninul! „Tâlharul bun” a privit în urma sa și a regretat adânc. Toată viața era eșec. Apoi, a ridicat ochii
spre viitor: „Doamne, să-ți aduci aminte și de Mine!”. “Astăzi vei fi cu Mine
în Rai!” Mă întrebam retoric azi dimineață: „Oare să fii putut uita Isus că lângă El au fost
crucificați tâlharii?”
O cruce ne
vorbește de salvare! Crucea condamnă dar și salvează. „După dreptate, niciunul
dintre noi n-ar trebui să vadă mântuirea”, striga William Shakespeare. Dar după
dreptate Dumnezeu a plătit! Păcatul nu este uitat, cum spun unii. Dumnezeu nu
l-a aruncat în oceanul uitării. Păcatul a fost achitat la Crucea Golgotei. Cu
preț de sânge. Dumnezeiesc! Crucea lui Isus e singura moneda convertibilă pentru Cer. Ba mai
mult, e singura scară ce urca omul la Dumnezeu! Restul sunt doar... trepte care nu
duc nicăieri.
Când Isus a
strigat „S-a sfârșit!”, s-a făcut întuneric la amiază! Dacă Dumnezeu ar fi mort
am trăi o continuă eclipsă!
Crucea lui Isus
ne spune că e Vineri. Batjocori. Respingeri. Păcat. Pământ întunecat.
Condamnare. Dumnezeu lipsă! E vineri și totul pare fără nicio șansă. E Vineri,
dar vine Dumincă! Vinerea Neagră a trecut! Duminica Învierii însă încă
strălucește! În alb imaculat.
E Vineri. Oricine
ai fii, ești om, și ești pe o cruce. De respingere sau de pocăință... Tatăl meu
spunea odată ironic: „Am să mă pocăiesc ca tâlharul de pe cruce. În ultimele minute!” Ce
vis nesăbuit! Și i-am răspuns: „Dar de unde știi că nu poți fi tâlharul care
respinge?”
Tu ce cruce alegi?
Nicolae.Geantă
Aprilie, 2019
Săptămâna Mare - 06.Vineri - Când Dumnezeu L-a părăsit pe Dumnezeu - Nicolae Geantă
realizator Roxana Popovici - RVE Suceava, aprilie 2019
joi, 25 aprilie 2019
În săptămâna Mare (pentru unii) - de Vladimir Pustan
Au început, ce-i
drept târziu, să înflorească pomii, iar fraţii catolici au avut parte de o zi
de Paşti însorită. O sărbătoare ţinută în două duminici ca semn al dezbinării
Trupului lui Hristos, sărbătoare pe care o aşteptăm în fiecare an cu strigăt de
miel şi ierburi amare.
Se aude toaca,
vechi obicei luat de la cel ce în urmă cu 2000 de ani a bătut prima toacă cu
ciocanul în palmele obosite de atâta facere de bine a Mântuitorului.
O sărbătoare a
unui mormânt gol... Rudolf Bultnamm îmbătat de mirosul de genţiană scria că
„dacă s-ar găsi oasele lui Hristos, acestea n-ar schimba în nici un fel
adevărul creştinismului”. Prostii, domnule profesor! Dacă s-ar găsi oasele lui
Isus, creştinismul trebuie să dispară ca o religie mincinoasă pentru că tot
creştinismul are ca temelie un mormânt gol.
Unul dintre voi Mă va... vinde! – de Nicolae.Geantă
Să îți facă rău
poate oricine. Dar cel mai mare rău ți-l face acela care ți-a fost prieten. Cu
dușmanii te porți precaut, dar de la prieteni nu te aștepți decât la bine!
Să te părăsească
poate oricine. Dar să te vândă nu poate decât cineva căruia i-ai aparținut!
Adică cel căruia i-a fost mereu aproape. Lângă inimă... Ooo, Doamne de câte ori
nu te-am vândut!
Să te trădeze
poate oricine. Dar să o facă cu un sărut nu poate fi decât o... iudă. Și iudele
sunt toți acei din oastea lui Hristos care Îl vând pentru nimicuri. Ei
terfelesc definitiv sărutul. Dar și încrederea acordată.
„Unul dintre voi„ înseamnă și „unul dintre noi”.
Vânzător nu s-a făcut numai Iuda din Iscariot. Ci și cel care face lucruri pe
care Isus nu le-ar face, merge în locuri pe care Hristos nu le-ar frecventa! Cel
care are purtare de sfânt și prefăcătorie de diavol. Cel care surâde blând cu
păcatul trădării în inimă.
În Orient a mânca
pâinea cu cineva era un semn al prieteniei și al loialității. Prima bucățică de
azimă era oferită de către gazdă celui mai de seamă oaspete. Isus i-a oferit-o
lui Iuda. Ca nimeni să nu-L bănuiască pe iscariotean ca trădător! „Unul dintre
voi mă va vinde!”, a spus Domnul trist. Dar nu i-a dezvăluit numele
vânzătorului. Dragostea nu face rău chiar dacă e provocată!
Știți ce mă doare
cel mai tare la Iuda? Că s-a făcut vânzător cu picioarele spălate... A ratat
apelul dragostei. Și în timp ce ucenicii mâncau Cina, Iuda își mânca osânda.
Cine vinde pe altul de fapt se vinde pe sine!
Când se vorbește
de vânzarea lui Isus, despre trădarea Sfântului care ne face numai bine, ar
trebui să sărim arși ca ucenicii: „Doamne, nu cumva sunt eu?”
Ține-ți în
candela inimii voastre untdelemnul iubirii! Uleiul trădării îl poate arăta
oricine...
PS: Vă doresc Sărbători
pline de lumină! De Lumina Învierii Domnului Isus! Cine o are nu-L mai poate
vinde...
Nicolae.Geantă
Joia Mare,
Aprilie, 2019
Săptămâna Mare - 05.Joi - Arginții și strigătul lor - Nicolae Geantă
realizator Roxana Popovici - RVE Suceava, aprilie 2019
miercuri, 24 aprilie 2019
Știrea cea bună - Noua toleranță - cu Onisim Botezatu și Cornel Dărvășan
video by A7Tv
23 aprilie 2019
Saptămâna Mare - 04.Miercuri - Faceți oamenilor ce ați văzut la Hristos - Nicolae Geantă
realizator Roxana Popovici - RVE Suceava, aprilie 2019
marți, 23 aprilie 2019
Nicolae Geantă - Ce lecție am primit în Reșița de Florii
 |
| foto by nicolaegeanta.blogspot.ro |
La Biserica unde am predicat de Florii i-a fost inițial teamă să vină. „Se filmează frate, se mai fac poze p-aci, și-apar pă internet. Află pastoru' nost' și mă ceartă!” Oare unde am mai auzit eu placa asta? Pastori, preoți, farisei, leviți, dând interdicții celor care... vizitează alte biserici!
Florin a intrat mai târziu la închinare și a vrut să stea în spatele cameramanului. Dar era prea plină sala, așa că a stat în spatele meu. La biserică e singurul loc unde îngerii stau lângă pastori. Sau îngerii stau lângă rromi. Laudele la adresa lui Dumnezeu, rugăciunile, predica l-au făcut să uite că este online. Bucuria nu poate sta în borcane. Explodează. Și Florin s-a simțit ca în Cer, în poala lui Isus. L-am văzut jubilând. Mai ales când am spus că fac parte din fundație de țigani! Și când l-am salutat pe romales...
La sfârșitul programului am fost asaltat de mulțime. Frații au probleme, întrebări, aprecieri. Iar Dumnezeu are răspunsuri. Soluții. Florin nu a îndrăznit să vină. A dat tîrcoale, a stat într-un colț, și-a făcut fotografii cu megapălăria. Și când am ajuns la ușă să ies, printre ultimii, a venit la păstor și i-a zis: „Pastore, vreau să-l iau eu pe fratele să îi dau o... masă! Să-l scot la restaurant!!!” Ne-am înroșit cu toții! Nu de furie, ci de uimire! Un cerșetor vrea să dea o masă unui pastor! Invers am mai auzit de mii de ori, dar așa... niciodată!
Pastorul i-a răspuns elegant că e totul deja pregătit. Că nu se poate... A lăsat capul în jos. Iar eu i-am văzut tristețea din ochii negrii ca măslina. Nu știu ce-a fost în gândul lui. Motivația. Poate că era ziua sa onomastică și n-a petrecut-o cu nimeni. Poate a vrut să fie recunoscător lui Hristos. Dar știu că în inima lui era dragoste! Unde e Dumnezeu nu poate fi altceva!
Aș fi putut să-i cumpăr eu zece fripturi. Sau o pălărie mult mai sofisticată. Dar primul care a vrut să îl surprindă pe Dumnezeu a fost el! Mi-a luat-o înainte! Am urcat în mașină și m-am zdruncinat puțin în interiorul meu. Florin îmi adusese aminte că dragostea lui Dumnezeu e chemare la politețe. Și erupție de bunătate.
Mulțumesc frumos Florin! Uneori Dumnezeu răsplătește și intențiile bune. Mi-ai adus aminte că cel mai bine testul dragostei se vede atunci când îți împarți pâinea! Chiar dacă e puțină și ți se pare cozonac! Săracul se satură mai bine când își împarte mâncarea!
Nicolae.Geantă
Săptămâna Mare - 03.Marți - Așteptați Paștele curați - Nicolae Geantă
realizator Roxana Popovici - RVE Suceava, aprilie 2019
luni, 22 aprilie 2019
Saptămâna Mare - 02.Luni - Fiți plini de rod - Nicolae Geantă
realizator Roxana Popovici - RVE Suceava, aprilie 2019
duminică, 21 aprilie 2019
Săptămâna Mare - 01.Duminica Floriilor - Nicolae Geantă
realizator Roxana Popovici - RVE Suceava, aprilie 2019
Nicolae.Geantă - Duminica Floriilor: Lacrimi la ultimul apel
Cinci zile înainte de Paște: Ultimul apel - de Nicolae Geantă
Era ultima duminică pe care o petrecea Isus pe pământ. 10 Nisan. 10 aprilie anul 30. Zeci de mii de evrei umpluseră Templul din Ierusalim. Iosefus Flavius zice despre Casa Domnului că niciun pământean nu o putea privi dimineața. Soarele reflectat în plăcile de aur turnate de Irod pur și simplu te orbeau. Ierusalimul era în clocot. Circa două milioane de evreii veniseră-n Cetatea Sfântă pentru Paște. Adică să Îl sărbătorească pe Dumnezeul nevăzut... Iar Dumnezeu venea la ei chiar acum, călare pe un măgăruș. Probabil alb. Simbolul Împăratului care vine cu pace!
Citește mai jos tot articolul
sâmbătă, 20 aprilie 2019
vineri, 19 aprilie 2019
Cămașa de la Cruce - de Nicolae.Geantă
Când Hristos a urcat pe Crucea Golgotei a fost gol! Dezbrăcat de singura posesie ce-a avut-o pe pământ: o cămașă. Cămașa Și-a lăsat-o la poala Crucii. Nu ca să o împartă romanii la sorți. Nici ca să fie expusă în vitrina vreunei biserici. Ci, ca un simbol al necesității îmbrăcării fiecărui păcătos, a acoperirii rușinii umane.
Hristos ne-a lăsat cămașa Sa ca să ne acopere păcatul. Rușinea. Păcatul ne ține goi în ochii lui Dumnezeu. Isaia spune că Dumnezeu “ne-a îmbrăcat cu hainele mântuirii” (61:10).
Cămașa Sa nu doar acoperă dar protejeză! Ca și Adam și Eva în Eden noi am încălcat Legile Lui. Dreptatea Sa cere moarte. Dar haina Lui? Ne acoperă goliciunea. Ne face necondamnabili în ochii lui Dumnezeu. Mă gândeam că dacă în Eden Dumnezeu a croit o haină, la Golgota Isus ne-a lăsat propria cămașă! Fără ea nu intrăm la nunta cerească!
Cămașa lui Hristos este îmbrățișarea lui Dumnezeu pentru noi. E dragoste spusă în fapte. Este de fapt întoarcerea omului la armonia perfectă. Din Eden.
Dumnezeu este Croitor. Îmbrăcarea noastră e slujba Lui. Dar păstrarea curată a cămășii Sale este slujba noastră...
Vreți să fiu sincer cu dvs? Nu există niciun muritor care să nu aibă nevoie de această cămașă! Vreți să știți de ce unii refuzăm să o îmbrăcăm? Pentru că nu ne simțim rușinea!
Nicolae.Geantă
Arad
Acarul - de Vladimir Pustan
După 15 ani venea acasă… Plecase din orășelul prăfuit în care toată lumea cunoștea pe toată lumea, în orașul mare, în care nimeni nu cunoștea pe nimeni. Învățase carte, muncise pe brânci, scrisese la rândul lui cărți, devenise celebru și toate ziarele vorbeau despre el.
Acum se întorcea în urbea adormită să vadă cine a mai murit și cine trăiește. În loc de o primire triumfală cu fanfară și primar, în gară, pe peron, doar un câine toropit de căldură. ”Câtă nerecunoștință”, se gândi.
În costumul nou îi era prea cald, dar nici nu dădea jos haina pentru că prea mulți bani dăduse pe ea. Îl recunoscu cu greu pe bătrânul acar. Îl privi în ochi și se gândea cât de emoționat și stupefiat va fi bătrânul atunci când îl va recunoaște.
Cu ochii în soare, ștergându-și fruntea brobonită de sudoare cu o batistă mototolită, printre dinții galbeni de tutun, acarul îi spuse: ”Bună, Victore. Pleci undeva?”
Vladimir Pustan
joi, 18 aprilie 2019
marți, 16 aprilie 2019
De ce ard uneori Notre Dame? – de Nicolae.Geantă
Parizienii – și nu
doar ei - sunt disperați. Mai ales că în ultima perioadă galicilor le-au ars peste
zece catedrale! Dar pentru alte zeci de catedrale care s-au transformat în
moschei, în restaurante, în discoteci (vezi impozanta catedrală de la Metz) n-am auzit să plângă niciun franțuz! Pentru ele am văzut numai lacrimile lui
Dumnezeu!
Notre Dame a ars
pe 15 aprilie. Paradoxal tot pe 15 aprilie, dar 1521, Universitatea de Teologie
din Paris acuză tezele Reformei lui Martin Luther, iar Parlamentul francez de
atunci hotărăște condamnarea la moarte a evanghelicilor! Prin urmare, Jean
Calvin, unul dintre cei mai mari teologi ai tuturor timpurilor e nevoit să fugă
în Elveția. Edictul a „ars” mocnit. Ani mai târziu a explodat: evanghelicii
sunt masacrați în noaptea Sfântului Bartolomeu (24 august 1572). La Luvru și pe
podul de la Notre Dame! Sângle acestor martiri mai strigă și azi împotriva
Franței!
Ca să fie
construită „Doamna noastră” a durat 182 de ani! (1163-1345). Ca să-i ardă acoperișul (și
să-i devasteze frumoasa arhitectură gotică) a durat câteva ceasuri. Asta ne învăță
că în viață putem pierde totul în câteva clipe. Mai ales dacă suntem neatenți!
„De ce ard Doamne catedralele?”, am întrebat aseară
după ce fata mea cea mare mi-a spus că arde Notre Dame. „Ard pentru ca oamenii
să se uite și spre Mine”! Și am înțeles pe loc că toate Notre-Dame-urile trec.
Dar Dumnezeu e singurul ce rămâne! Priviți spre El!
În dimineața asta
am văzut sute de francezi îngenunchiați în fața ruinelor Notre Dame-ului.
Cântând imnuri creștine. Rugându-se. M-au impresionat. Apoi m-am gândit că Dumnezeu
scoate ceva bun chiar din incendiul acesta: trezirea Franței! Întoarcerea ei cu
fața la Hristos!
Ar trebui să ne pună pe gânduri concluzia prietenului meu Valentino: „Notre Dame s-a jucat cu focul. Cetățenii de acolo se joacă cu credința”!
Ar trebui să ne pună pe gânduri concluzia prietenului meu Valentino: „Notre Dame s-a jucat cu focul. Cetățenii de acolo se joacă cu credința”!
PS: Rugați-vă
pentru francezi! Chiar dacă ei, de cele mai multe ori, nu ne vorbesc de bine...
Nicolae.Geantă
luni, 15 aprilie 2019
Neîmbrățișat
Îmbrățișează-mă
Doamne,
Azi n-a făcut-o nimeni.
Nici ieri.
Nici luna cea trecută
nu m-a îmbrățișat
nimeni.
Cei care ar fi putut
s-o facă
aveau mâinile prea scurte
și inimile de gips.
Statui reci, dar încă vii.
Îmbrățișează-mă
că-s singur,
și mi-e frig.
Plouă în suflet
cu stropi de gheață.
Îmbrățișează-mă
Doamne,
sau dacă ești prea ocupat,
te rog trimite pe
Cineva special să o facă.
Am să primesc
cu drag din partea Ta!
Samuel Piscuc
Buletinul Bisericii Filadelfia Suceava,
nr. 395, 14-20 aprilie 2019
Doamne,
Azi n-a făcut-o nimeni.
Nici ieri.
Nici luna cea trecută
nu m-a îmbrățișat
nimeni.
Cei care ar fi putut
s-o facă
aveau mâinile prea scurte
și inimile de gips.
Statui reci, dar încă vii.
Îmbrățișează-mă
că-s singur,
și mi-e frig.
Plouă în suflet
cu stropi de gheață.
Îmbrățișează-mă
Doamne,
sau dacă ești prea ocupat,
te rog trimite pe
Cineva special să o facă.
Am să primesc
cu drag din partea Ta!
Samuel Piscuc
Buletinul Bisericii Filadelfia Suceava,
nr. 395, 14-20 aprilie 2019
duminică, 14 aprilie 2019
Cu cât mai aproape de Isus, cu atât mai dornici de El - de Nicolae.Geantă
Ieri am vorbit cu Eva la telefon. Nu ne mai auzisem de multă vreme. În timp ce îmi povestea una-alta băiețelul ei, de vreo șapte luni, țipa, plângea, era continuu agitat. “S-a obișnuit cu mine frate Nicu. Să stau cu el, lângă el. Cum îmi simte lipsa țipă de îți ieie auzul!”. I-am spus Evei că asta e o lecție bună pentru creștini. Cu cât stăm mai mult lângă Hristos cu atât mai mult îi simțim lipsa când ne depărtăm! Numai că, paradoxal pruncului Evei, oamenii s-au obișnuit să stea mai mult singuri decât în compania lui Dumnezeu! Dar și paradoxal e faptul că Dumnezeu este cel care vrea să aibă compania noastră! De aceea a venit Isus la noi.
Dragostea se măsoară în minutele de companie. Când ești îndrăgostit de o fată stai 3 ore în preajma ei, apoi în 3 minute după despărțire îi simți lipsa. Și te întorci înapoi pentru alte 3 ore. Numai că, după căsătorie, stăm 3 minute cu soția și apoi 3 ore nu îi simțim lipsa. Și asta nu pentru că ne-am obișnuit cu ea. Ci, pentru că dragostea a scăzut în intensitate! Așa facem și cu Dumnezeu: îi dăm 3 minute din 3 ore! Nu știu de ce, dar tare ne place să fim singuri. Numai să nu pățim ca Eva. (Soția lui Adam, nu mama pruncului de mai sus). Când a fost singură în Eden a vizitat-o șarpele cel vechi și rău...
sâmbătă, 13 aprilie 2019
vineri, 12 aprilie 2019
Murind urcând - de Nicolae.Geantă
Bunica mea spunea că Nae al lui Banu a murit în pat cu furtunul în gură trăgând din damigeana de țuică! A slujit lui Bachus, a murit cu Bachus. Nu știu ce scrie pe crucea lui, dar un erou nu a fost. Spre deosebire de nea Nae, un alpinist european a murit escaladând Himalaya. Și, ce scrie pe crucea lui aș dori să scrie și pe a mea; „A murit urcând!” Alpinistul urcând Himalaya, eu urcând spre Domnul Hristos...
El, Isus, a murit pe Golgota urcând! Escaladând Cerul. Asaltându-l cu o cruce. Crucea Lui e singura scară! Restul scărilor sunt doar trepte ce duc în același loc: la moarte!
Asigură-te în viață că urci! Chiar dacă unii vor să rupă scara de sub tine! Chiar dacă alții ți-o demontează treaptă cu treaptă. Pune-le rupte în spinare și continuă-ți ascensiunea! “E riscant! E periculos...”, spui. Poate... Dar e mai frumos să mori urcând decât coborând! Gândește-te numai la bogatul și Lazăr...
Urcă! Viața învinge gravitația. Urcă. Atât timp cât mai trăiești...
joi, 11 aprilie 2019
miercuri, 10 aprilie 2019
Ceea ce îmi place la El
Ceea ce îmi place la El
Este privirea Lui caldă
Contez că mereu e la fel
Chiar și când grija mă pradă
Ceea ce-mi place la El
Este răbdarea Lui mare.
Mai stric, mai urăsc, mai înşel
Dar El mi se-arată din zare.
marți, 9 aprilie 2019
duminică, 7 aprilie 2019
Vladimir Pustan - Minciuna unei alte zile
Nu-mi mai aduc aminte cine zicea că Diavolului nu-i pasă de cât bine putem face, câtă vreme acest bine vrem să-l facem mâine.
Suntem specialiști în a lăsa ce-i de făcut azi pentru mâine poate și pentru faptul că avem cuibărit în subconștient gândul că poate mâine nu mai trebuie.
Hotărârea de a ne pocăi de obicei e lăsată pentru mâine. La pensie când putem să-i dăm Domnului eventual o artrită, un aparat auditiv, o proteză dentară, niște ochelari și-un pui de Parkinson.
vineri, 5 aprilie 2019
Lecția copacului - de Nicolae.Geantă
Ieri, după mult timp am fost în pădure. Pentru mine, român veritabil, codru îmi e frate. Dar și altar. Printre copacii tăcuți îl aud mai deslușit pe Dumnezeu.
Mă opresc lângă un fag uriaș. Secular. Stă agățat exact în vârful versantului. Spre stânga și dreapta sunt prăpastii adânci. Fagul nu se teme. Pentru că are rădăcinile înfipte adânc. Cele dela suprafață se revarsă încolăcite ca sute de anaconda, apoi se duc în pântecul pământului. Ca niște tubinguri lungi de sondă.
Îl privesc curios. E maiestuos. A rezistat la ploi, la zăpezi, la furtuni. La gravitație. La ger. Am învățat de la fagul acesta că prăpăstiile nu contează. Pentru el nimic pământesc nu e obstacol. Din nicio parte. Și nici atât din sus. Unde e cale liberă.
Cine e înrădăcinat bine în Hristos nu poate fii în pericol. Gravitația păcatului nu îl doboară. Prăpastia ispitei nu îl amețește. Furtunile durerii nu îl înconvoaie. El le biruie drept în față. Apoi, se ridică în sus. Crește spre lumină.
joi, 4 aprilie 2019
miercuri, 3 aprilie 2019
luni, 1 aprilie 2019
Scurt ghid de cheltuire a banilor - de Onisim Botezatu
Se câștigă greu și de cheltuie repede. Sau se câștigă ușor, dar cine face așa mă tem că e necinstit. Fără ei unii au viața ca fierea. Datorită lor alții au inima ca plumbul. Unii le duc dorul. Alții nu pot dormi de grija lor. Mulți își fac griji că nu îi au. Iar unii că au... E vorba despre bani. Această problemă majoră a teluricilor, această problemă discutabilă.
Prietenul meu - Onisim Botezatu - a făcut un mic ghid a modului lor de cheltuire. O analiză minuțioasă și extrem de prețioasă.
Dacă vrei să știi unde te afli în privința banilor fă click pe blogul lui Onism.