Nicolae Geantă - Ce lecție am primit în Reșița de Florii

foto by nicolaegeanta.blogspot.ro

Îl cheamă Florin. Și e... rrom. 100 %. Nu e căsătorit deși are 38 de ani. Nu are tată și de curând i-a plecat la cele veșnice și mama. Casa lui e ceva gen shushi.  Aglomerată ca trenurile indienilor. De fapt nu e a lui. Florin carte nu are. Și nici serviciu nu are. Cerșește milă prin fața supermarketurilor reșițene. Are însă o pălărie uriașă. Și costum bun. Albastru, elegant. Nu are cravată. E penticostal autentic. Că am uitat să vă spun: spre deosebire de mulți, Florin nu mai are nimic. Dar are Dumnezeu!

La Biserica unde am predicat de Florii i-a fost inițial teamă să vină. „Se filmează frate, se mai fac poze p-aci, și-apar pă internet. Află pastoru' nost' și mă ceartă!” Oare unde am mai auzit eu placa asta? Pastori, preoți, farisei, leviți, dând interdicții celor care... vizitează alte biserici!

Florin a intrat mai târziu la închinare și a vrut să stea în spatele cameramanului. Dar era prea plină sala, așa că a stat în spatele meu. La biserică e singurul loc unde îngerii stau lângă pastori. Sau îngerii stau lângă rromi. Laudele la adresa lui Dumnezeu, rugăciunile, predica l-au făcut să uite că este online. Bucuria nu poate sta în borcane. Explodează. Și Florin s-a simțit ca în Cer, în poala lui Isus. L-am văzut jubilând. Mai ales când am spus că fac parte din fundație de țigani! Și când l-am salutat pe romales...

La sfârșitul programului am fost asaltat de mulțime. Frații au probleme, întrebări, aprecieri. Iar Dumnezeu are răspunsuri. Soluții. Florin nu a îndrăznit să vină. A dat tîrcoale, a stat într-un colț, și-a făcut fotografii cu megapălăria. Și când am ajuns la ușă să ies, printre ultimii, a venit la păstor și i-a zis: „Pastore, vreau să-l iau eu pe fratele să îi dau o... masă! Să-l scot la restaurant!!!” Ne-am înroșit cu toții! Nu de furie, ci de uimire! Un cerșetor vrea să dea o masă unui pastor! Invers am mai auzit de mii de ori, dar așa... niciodată!

Pastorul i-a răspuns elegant că e totul deja pregătit. Că nu se poate... A lăsat capul în jos. Iar eu i-am văzut tristețea din ochii negrii ca măslina. Nu știu ce-a fost în gândul lui. Motivația. Poate că era ziua sa onomastică și n-a petrecut-o cu nimeni. Poate a vrut să fie recunoscător lui Hristos. Dar știu că în inima lui era dragoste! Unde e Dumnezeu nu poate fi altceva!

Aș fi putut să-i cumpăr eu zece fripturi. Sau o pălărie mult mai sofisticată. Dar primul care a vrut să îl surprindă pe Dumnezeu a fost el! Mi-a luat-o înainte! Am urcat în mașină și m-am zdruncinat puțin în interiorul meu. Florin îmi adusese aminte că dragostea lui Dumnezeu e chemare la politețe. Și erupție de bunătate.

Mulțumesc frumos Florin! Uneori Dumnezeu răsplătește și intențiile bune. Mi-ai adus aminte că cel mai bine testul dragostei se vede atunci când îți împarți pâinea! Chiar dacă e puțină și ți se pare cozonac! Săracul se satură mai bine când își împarte mâncarea!

Nicolae.Geantă