miercuri, 26 septembrie 2018

Avem lumina. Ce facem cu ea? - de Nicolae.Geantă

Crestinii sunt lumina lumii! Nu filosofii! Nu cei cu IQ-ul de 180, absolvenții de psihologie sau călugării tibetani ori hinduși. Creștinii, urmașii lui Hristos, sunt un fel de lumânări sfinte care deschid ochii pelerinilor intoxticati estetic de negura păcatului. Da, lumânări pentru ochi! Căci, vorba lui Iov,  creștinul trebuie să fie ochi pentru orb și picior pentru șchiop!

Spuneam unei liceene că în funcție de lumina ce-o răspândește colega sa de bancă va vedea sau va orbi în întuneric! Va intra în Cer sau va ateriza in iad... Sesizarea este valabilă pentru oricine are urechi să audă.

Știu că nu suntem toți stele, dar putem fi măcar lumânări. Lumânările pot lumina unde nu ajunge Soarele: noaptea! Nicio lumânare nu arde pentru sine! Ea se consumă luminând pentru alții. Tu pentru cin’ te consumi?


O singură lumânare poate aprinde mii de lumânări. Lumina credinței e comunicativă. Hristos a aruncat o singură scânteie în miriștea lumii. Și s-a aprins de ține focul și astăzi. Tu ai aprins pe cineva?

Când o să mor vreau sa fiu o stea, zicea Micul Prinț în cartea lui AG Roemers. Eu nu vreau să fiu doar stea după moarte, ci lumânare cât sunt în viață. Apoi cerul va fi plin de stele. 

Orice lumânare luminează până apare ziua. Apoi, nu mai e nevoie de ea. Abia când va reveni Hristos nu va mai fi nevoie de noi. 

Domnul Isus ne-a învățăt că lumina nu poate sta ascunsă sub obroc. E nefolositoare! Și lumina nefolositoare e pleonasm. La fel și creștinii care nu radiază! Esenţialul este nu să trăieşti, ci să trăieşti cum trebuie, zicea Platon.

Avem lumina! Ce-ar fi s-o folosim...

Nicolae.Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu