joi, 27 septembrie 2018

Stejarii nu cresc dacă n-au răbdare - de Nicolae.Geantă

Suntem o societate grăbită. Cu fast-food. Cu instant. Cu wireless. Cu microunde. Și am ajuns să credem că viața e ca accesarea pe Net. Să ai totul la un click distanță. Și casele am dori să le construim peste noapte. Și copiii să crească mari, și familiile să fie dintr-un pocnet de deget fericite. Împlinite... Ne-am pierdut răbdarea. Și rugăciunile ni le-am stricat: „Doamne, vrem răbdare! Dar... imediat!”

Înainte de a deveni președintele SUA, Garfield a fost directorul Colegiului Hram, din statul Ohio. Într-o zi tatăl unui student a insistat la el să simplifice programa școlară ca fiul său să finalizeze studiile cât mai curând. „Vom face și asta domnule, a răspuns Garfield. Dar depinde ce vreți să faceți din fiul dumneavoastră. Când Dumnezeu vrea să facă un stejar, are nevoie de o sută de ani. Când vrea să facă un tufiș are nevoie de câteva luni de vară”...

Nu mă miră că toată lumea vrea să ajungă director de bancă fără efort. Dar sunt uimit să văd credulitatea unora de-a ajunge sfinți la băț de chibrit! Viața creștină nu e un drum cu liftul. Ci unul anevoios, pe scări. Multe etaje. Urci sau cobori?

Stejarii nu cresc dacă nu au răbdare. Nici sfinții. Răbdarea e voia lui Dumnezeu! Cine a căpătat-o să nu fie mulțumit. Nu e încă desăvârșit. Următorul pas e îndelunga răbdare...

Nicolae.Geantă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu