Nicolae Geantă - Pledoarie pentru Cruce

BP Filadelfia Chicago

video by Ben Hur

Nicolae Geantă în Bucovina

26-28 ianuarie 2018

Ahazia - un împărat care nu merge pe drumurile Împăratului

Text: 2 Împărați 1:3b - “Oare nu este Dumnezeu în Israel de vă duceți să întrebați pe Baal-Zebub?”

Dispozitio

1. Drumurile celor fără Dumnezeu

• cei care nu au Dumnezeu urmează sfaturile Satanei (1 Împ. 22:52)
• cei care nu au Dumnezeu se închină la idoli (1 Împ. 22:53)
• cei care nu au Dumnezeu se revoltă împotriva adevărurilor lui Dumnezeu (1 Împ. 22:53)
• cei care nu au Dumnezeu se revoltă împotriva sfaturilor sfinților
• cine merge pe astfel de drumuri automat va cădea (2 Împ. 1:2)

Rugăciunea văzută de sfinți

● "Mai degrabă aș învață un om să se roage decât zece să predice."
- *Charles Spurgeon*

● "Cel care determină biserica creștină să se  roage aduce cea mai mare contribuție la istoria evanghelizării omenirii."
- *Andrew Murray*

 ● "Trebuie să ne rugăm cu ochii fixați pe Dumnezeu, nu pe încercări."
- *Oswald Chambers*

● "Nu este altă activitate mai importantă în viață decât rugăciunea. Fiecare altă activitate depinde de rugăciune pentru eficiența ei maximă."
- *M.E. Andross*

Limita lui Daedalus... - de Nicolae.Geantă

Daedalus îi spune într-o zi fiului sau Icar: “Nu zbura prea sus, Soarele îți poate arde aripile și vei cădea. Nu zbura prea jos, apa îți va uda aripile și te vei îneca”. Dar Icar, prea încrezător în sine, s-a apropiat totuși prea mult de Soare. Iar ceara din aripi s-a topit și a căzut în mare unde a murit lovindu-se de stânci. 

Până unde pot urca? Până unde mă pot aventura în viață? În ierarhie, în bogăție, în intelect... Limita unui creștin este până la compromis, spunea un pastor orădean. Poți face orice (zice Sf. Augustin “să iubești și să faci ce vrei”), dar fără compromis.  E arta diavolului. Când te-ai compromis, și Cerul și iadul știu că ți-ai pierdut mărturia. Și cel mai dureros păcat e compromisul spiritual. Un cancer care-a mușcat azi prea multe mădularele ale bisericii...

Dacă uităm de dragoste, murim

O luptă -i viața, dar și o-ncercare,
A ceea ce ar trebui să fim...
Renaștem prin iubire și iertare!
Dacă uităm de dragoste, murim.

Moartea din suflet este cea mai gravă
Formă a bolilior pe care le trăim...
Renaștem prin iubire și iertare!
Dacă uităm de dragoste, murim.

Octavian Petrescu

România în labirint - de Nicolae.Geantă

Douăzecișiopt de ani de căutări. Intrări fără ieșiri. Pereți fără uși. Întoarceri ca la Ploiești. Împotmoliri ca la Călugăreni. Ambiguitate maximă. Marasm economic. Ceață educațională. Haos social. Lehamite politică. Teleormanie...

Politicienii nu sunt credibili. Profesioniștii nu vor să se implice civic. Tinerii au fugit mai toți spre Vest. Oamenii de bun simț stau departe de sfera socială. În România lipsește personajul colectiv. Și prin urmare ne trezim în Parlament cu cântăreți de muzică populară, cu câte-o fată “tare-n tată” nu “talentată”, cu câte un băiet, vorba lui Balzac, cocoțat pe un scaun mai înalt decât cărțile care le-a citit! Iar în Guvern ajung secretare de școală de țară! Pilăraie. Nepotism...

Armată nu mai există! Autostrăzile lipsesc! Uzinele sunt mormane de fiare vechi! (Sunt generos. Fierul vechi e deja utopie!). Locurile de muncă nu se ivesc. Spitalele sunt incapabile să preia prea multă suferință a romãnului. Fondurile UE dispar în buzunarele unor firme. Coruptibilitate. Căpușării. 

Evanghelizare cu Nicolae Geantă la BP Dițești

duminică 21 ianuarie 2018

Nicolae Geantă - Regele și Regina

bp Maranata Villingen-Schweningen

23 iulie 2017

video by Ben Hur

Nicolae Geantă - Ce lucruri păstrăm în 2018?

Biserica Izbânda Drăgăneasa

01 ianuarie 2018

video by Ben Hur

Atat de aproape fericirea...- Vladimir Pustan

Ioan 13:17 - „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.”

Fericirea nu-i o stare, ci o filosofie de viaţă. Trag concluzia asta şi concluzia e momentul în care te-ai plictisit să mai gândeşti. Deştepţii sunt fericiţi când descoperă adevărul, proştii sunt fericiţi când descoperă falsul.

Fiul risipitor a vrut să fie fericit şi ce fericit era în clipa când, cu raniţa plină de bani, s-a aruncat într-un Masseratti ultimul tip şi-a plecat. A plecat în maşină sport şi s-a întors sportiv pentru că nimeni nu e fericit cu capul în troaca cu lături. Viaţa îţi rezervă tot felul de surprize năuce, iar pe pământ fericirea e posibilă doar în măsura în care eşti hotărât să plăteşti preţul singurătăţii gândirii. La grămadă, în mijlocul turmei, fericirea e ca o babă ştirbă, care se iveşte după vălul de mireasă şi râde de păcăleala pe care ţi-a tras-o.

Să urăști! Nu doar în 2018 – de Nicolae.Geantă

”Avem suficientă religie de a ne urî unii pe alții, dar insuficientă pentru a ne iubi” (Jonathan Swift)

Urăște răul. Chiar și în gând. Cine se gândește la rău e un om plin de răutate. Iar cine îl face e... un mic diavol!

Urăște gura mincinoasă. Oricât de frumoas ar fi îmbrăcată minciuna nu are hainele Adevărului!

Urăște ranchiuna. Iertând nu îți schimbi trecutul, dar îți poți înfumuseța viitorul!

Urăște conflictele. Când te vor vorbi alții de rău tu trăiește frumos ca nimeni să nu-i creadă!

Urăște picioarele care aleargă la rău! Sunt picioare de diavol!

Urăște trândăvia. Mai multe case s-au prăbușit din cauza leneșilor decât a cutremurelor!

Urăște divorțul. Ce a unit Dumnezeu omul nu poate desparte!

Urăște plăcerile lumii. Cine umblă în pas cu Dumnezeu nu poate umbla în pas cu lumea!
Urăște păcatul. E zidul de despărțire între om și Dumnezeu.
În rest, iubește și fă ce vrei...

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă - Ce învățăm de la o lumânare / Harvest Arad

video by BenHur

Harvest Arad

12 ianuarie 2018

Marian Mocanu - Mărturie la Harvest Arad

video by BenHur

12 ian.2018

Harvest Arad

Nicolae Geantă și Marian Mocanu la Maranata Arad - Lecții de la o lumânare

Video by Maranata Arad

14.01.17

Nicolae Geantă și Marian Mocanu la Harvest - Dumnezeu are ultimul cuvânt

http://harvestmetanoia.ro/?p=3588

video by Harvest Arad

fă click pe foto

Contract cu mine - de Licuță Pântia

N-am sa mai fac din lacrimi risipă,
Am să le vând, le dau pe-un curcubeu,
Și am să-L rog frumos pe Dumnezeu
Să-mi dea puteri în fiecare clipă!

N-am sa mai plâng de fericire,
Chiar dacă ea mai greu e de găsit,
De mângâi doar un suflet necăjit,
Aceasta-mi va fi marea mulțumire!

Nu mai aștept minuni neintâmplate.
Minune e chiar faptul că... exist,
Că încă pot, că vreau și că rezist,
În ciuda greutăților purtate!

N-am să mai fac dun lacrimi risipă,
Am învățăt să zbor cu o... aripă!

Licuță Pãntia

În căutarea fericirii - de Vladimir Pustan

Matei 5:10 – „Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihăntirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor!”

Iov habar n-avea că era obiectul unui pariu desfăşurat în locurile cereşti. Avusese 10 înmormântări într-o zi, pierduse averea, sănătatea, soţia, prietenii. Ceea ce-l măcina mai tare era că nu înţelegea. În ţara Uţ era un om care nu înţelegea de ce suferă. Iov şi-a redobândit familia, poziţia, averea, soţia, sănătatea. Fusese doar un pariu…

Milioane de oameni au murit având ca singură vină starea de a fi sfânt…

Începând cu neprihănitul Abel, istoria celor prigoniţi n-are sfârşit… Când scriu aceste rânduri, alţi oameni mor în India, China şi Africa pentru Hristos. Ştiuţi sau neştiuţi, ei semnează cu sângele propriu declaraţia de dragoste pentru Hristos.

Neprihănirea altora avansează pentru că, privit într-o asemenea oglindă, omul se vede în toată hidoşenia lui. Şi, supărat, sparge oglinda…

N-a fost destul că ne-au omorât vandalii, ienicerii, tătarii şi pecenegii, ci ne-am pus temeinic pe treabă şi-am inventat inchiziţii şi ordine călugăreşti cu ciomege. Amişii şi acum stau prin păduri de groaza pietrelor legate de gât. Scrierile lui Luther l-au inspirat pe Hitler să facă săpun din evrei şi istoria parcă nu se mai leagă.

Regimul comunist a avut marele merit c-a despărţit sfinţii de impostori. Când îţi pierdeai slujba şi făceai canale pentru neprihănire, dorinţa convertirii pe zi era periculoasă. De aceea Nicodimii de noapte au născut în Biserica lui Hristos cea mai prolifică generaţie de farisei după 1989.

Un alt merit al comunismului a fost că a născut martiri ai neprihănirii. Şi este atâta nevoie de modele de martiri, într-un veac cu oameni ce nu vor să jertfească nimic pentru a ajunge în cel de-al treilea cer. Toţi au pus mâna… Miliţia, securitatea, preoţii şi-au pus casetofon sub sutană şi de la spovedanie mergeai direct la Gherla pentru canon, pastori docili ce scriau note informative şi nu botezau noaptea în vale pentru că aveau reumatism. Unul dintre pastori spunea în 22 decembrie, 1989 că va pune sub disciplină orice tânăr care va ieşi în stradă să jignească minunata orânduire socialistă.

Martirii ni-i cunoaştem, mai trebuie doar să ştim cine i-a făcut martiri. Şi într-o zi, poate, CNSAS-ul ne va stâmpăra curiozitatea.

L-am întrebat pe Constantin Tarnavski, om cu două doctorate, ce lucrase ca zidar din cauza lui Hristos, cum poate fi fericit că-i zidar… Nu mi-a răspuns, ci doar i-a curs o lacrimă. Era o lacrimă nefirească, de culoarea cerului şi-n ea două rândunele se scăldau.

Copii bătuţi acasă pentru că merg la biserică, femei închise de soţi în casă sau părăsite, părinţi lăsaţi să moară de foame pentru că au devenit „bigoţi”, oameni ce nu se pot angaja în anumite locuri de muncă, copii târâţi la şcoală la ora de religie, obligaţi să-şi facă cruce şi dacă nu vor.

Chestii mărunte, dar în ochii plânşi ai lui Dumnezeu prind contur de evenimente planetare.

Împărăţia cerurilor se dă ca premiu fericiţilor care au fost prigoniţi din pricina lui Isus şi nu din pricina matrapazlâcurilor săvârşite. Garda financiară şi poliţia economică nu produc martiri, ci puşcăriaşi

Nicolae Geantă, Marian Mocanu și Flori Nae la Harvest Arad

primul turneu evanghelistic din 2018 împreună cu Marian Mocanu

Nicolae Geantă și Marian Mocanu în Arad și Buteni

primul turneu evanghelisitc în 2018 alături de Marian Mocanu

11-14 ianuarie

Orăștie - Arad - Buteni

Ascultă pașii din vârful duzilor... – de Nicolae.Geantă

1 Cronici 14:15 - ”Când vei auzi un vuiet de pași în vârful duzilor, atunci să ieși la luptă”

Odată un om și-a pierdut ceasul prin rumegușul unui depozit. L-a căutat disperat, apoi a chemat niște muncitori să-l ajute. Recompensa era considerabilă. Muncitorii au cotrobăit cu greblele fiecare ungher. Degeaba. După un timp toți au plecat dezamăgiți. Nu a trecut mult și un copil a venit cu ceasul în mână și cu zâmbetul pe buze. ”Cum ai reușit?”, a fost glasul unison al căutătorilor. ”Simplu. M-am întins pe rumeguș și i-am ascultat ticăitul!”

Căutăm. Dezamăgiți. Facem zgomot. Mult zgomot. Apoi nu mai auzim Ceasornicul lui Dumnezeu. Iar viața ni s-a rătăcit prin rumegușul lumii.

”Stați! Stați! Opriți-vă!”, strigă Naum. ”Dar nicinul nu se întoarce...” (Naum 2:8)

Nu știu ce ai putut pierde anul trecut. Biruință? Putere? Încredere? Înțelepciune? Sau poate o relație. Un prieten. O familie. O biserică... Nu le (re)găsești decât dacă faci întâi puțină liniște. Apoi Îl vei auzi pe Dumnezeu ca și David: cu un vuiet de pași în vârful duzilor!

Fă liniște! Ticăitul lui Dumnezeu e acoperit de zgomotul lumii. Pașii din vârful duzilor nu se pot auzi de freamătul carelor de război ale filistenilor! ”În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră...” (Isaia 30:15)

Oprește-te! Apoi să te grăbești, căci Domnul va merge înaintea ta ca să birui (1 Cro. 14:15).

Dacă vrei să auzi pașii din vârful duzilor oprește-te și ascultă! Azi. Și mâine ia-o de la cap!

Nicolae.Geantă

www.ciresarii.ro

Să-mi fii Isus - de Mihaela Mănescu

Să-mi fii, Isus, în cercetare,

Secure grea proptită-n trunchi!
Și-n arzătoarea Ta mustrare
Să-mi dai un strop de îndurare
Când biruit cad în genunchi...

Să-mi fie Legea-Ți din iubire
Ca foarfeca-n tulpina mea!
Să-mi taie-adânc lumeasca-mi fire
Să nu-mi mai ducă-n ispitire
Mlădița care rod Ți-o da...

Să-mi fie Chipul Tău, Hristoase,
Ca secera înfiptă-n lan!
Și toate spicele-mi mănoase
Să se aplece bucuroase
Spre-a fi tăiate an de an...

Să-mi fie Gura Ta de miere
Și Limba Ta un bici de foc!
Să nu adorm din neveghere
Sorbind a diavolului fiere
Și-apoi să n-am Ulei deloc...

Să-mi fii, Isuse, în furtună,
O Stâncă Tare de granit!
Legat de Tine-n vreme bună,
Când valurile se răzbună
O să-nțeleg cât m-ai iubit...

Nicolae Geantă.- Cu cine stă Hristos la Cina de Taină

BP Carmel Oradea
07.01.2018

Dor de tata

Dacă vezi - Cristian Dume

Dac-ai să vezi orfanii rătăciți

Printre ruinele de foame și oftări;
Oprește-te! să simtă că-s iubiți
Și ochii spală-le prelung cu sărutări...

Nu fi zgârcit cu inima spre ei,
Nu foamea i-a făcut să te aștepte;
Singurătatea naște ochii grei
Și peste suflet mii și mii de plete...

E prea puțin să fii înfometat,
Dar e prea mult să uiți îmbrățișarea;
De dor e sufletul asediat
Și nu-și găsește pururi alinarea.

...

Dac-ai să vezi orfanii străzii azi
Oprește-te! Căci n-ai să știi vreodată,
Cum plânge sufletul fără să cazi;
Așa e inima abandonată!

Cristian Dume

Banii sunt mai trecători ca viața - de Nicolae.Geantă

Proverbe 27:24 ”Căci nicio bogăție nu ține veșnic și nici cununa nu rămâne pe vecie”

În seara de Anul Nou eram cu soția mea și fetele în mașină, în drum spre biserica unor prieteni. Un fost coleg de facultate, azi ditamai directorul de școală, mi-a trimis un mesaj: o fotografie cu un teanc de dolari. ”Dacă dai mai departe o să ai un 2018 bogat. Dacă doar privești o să ai 3 ani de daorii”. I-am dat mesaj vocal: ”Mai bine dator dar alături de Dumnezeu decât cu teancuri de bani și să merg în iad!”. El mi-a răspuns: ”Eu ce să zic? Prefer banii. În iad trăiesc acum!”

 Au rămas surprinse fetele. ”De ce preferă oamenii doar banii?”. ”Pentru că nu așteaptă nicio răsplată. Moise, spune Scriptura, a preferat ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului. Pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire!” (Evrei 11:26)

Nu am vrut să polemizez, dar aș fi vrut să-i spun domnului director că fericirea trăiește în spații mici. Dar pentru nu are loc de portofele...

Oamenii preferă banii, nu credința. Ei susțin că oricum vor muri. Că vor trece. Măcar să ”treacă” fericiți. E drept, viața trece. Dar banii sunt mai trecători ca ea...

Fericirea nu vine din absența problemelor. A banilor. Ci din prezența lui Hristos!

Nicolae.Geantă

Mică dirigenție pentru anul 2018

Text: Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o viață înțeleaptă (Psalm 90:12)

Invențio
Învață din greșelile altora, nu le poți face tu pe toate!

Dispozițio

1. învață că în câteva clipe poți distruge tot ce ai construit în ani de credință
- păstrează credința și cugetul curat
- nu face răni nimănui
- fă fapte demne de urmat!; lucrează ca pentru Hristos!
- te-ai gândit că poți fii singurul fiu de Dumnezeu pe care ar putea să-l vadă cineva vreodată?

2. învață că nu este sănătos să te compari cu alții 
- compararea mă poate face nefericit, nemulțumit, sau arogant
- fiți mulțumitori și cu puțin
- mulțumește Domnului pentru toți cei așezați de El în jurul tău

Definiția iubirii - de Petru Dugulescu

Iubirea e ce poţi să dai,

Ce-aştepţi în schimb e lăcomie.

Când dai, îţi strângi comori în Rai,

Când ceri, eşti slugă cu simbrie.

Iubirea e ce poţi să faci

Pentru vrăjmaş şi pentru frate,

Să rabzi, să suferi şi să taci

Când ţi se face-o nedreptate.

Nicolae Geantă - Ioan Botezătorul. Mic dar mare

BP Carmel Oradea

06.01.2017

De ce s-a botezat Hristos Iisus? – de Nicolae.Geantă

Am auzit de nenumărate ori că Hristos s-a botezat ca să fie o pildă pentru noi. Nu zic că nu e adevărat. Dar sintagma adeseori e neargumentată. Un fel de crede și nu cerceta.

Înainte de a răspunde la întrebarea din titlu, vreau să fac câteva remarci. Ioan Botezătorul, acest profet ciudat din pustia Enghedi, făcea un botez (prin scufundare) al pocăinței. Acest botez era oficiat de obicei pentru neamuri. Neamurile, care aderau la mozaism și deveneau prin adopție evrei, erau botezate apoi erau circumcise. Se numea botezul pocăinței. Al schimbării identității. Ioan Botezătorul practica însă botezul neamurilor și pentru evrei! Pentru că evreii care fuseseră aleși să fie o națiune de preoți pentru neamuri se depărtaseră atât de mult de Dumnezeu că nu se mai identificau de neevrei! Și Ioan a oficiat botezul pocăinței pentru că așa îi spusese Dumnezeu. (Cum de unde știu? Păi când Isus întreabă dacă botezul lui Ioan vine din Cer nimeni nu a avut curaj să-L contrazică!).

Deci Ioan oficia botezul pocăinței. De aceea când apare Domnul Isus, profetul refuză să-L boteze! Pentru că Mesia nu avea păcat! Atunci de ce a acceptat Domnul botezul?

Isus Hristos s-a botezat pentru a confirma consacrarea în lucrare ca Mare Preot. Chaffer, un teolog protestant, scrie în Systematic Theology că botezul Domnului „pare să fie un ritual de recunoaștere a faptului că El exercită trei oficii: profet, preot și rege”. Marius Cruceru, pastor baptist, afirmă cu semnul întrebării că botezul Domnului a fost de fapt intrarea Sa în slujba de Mare Preot. Biblia vorbește în Exod 29 și 40 că la investirea preoților se făcea spălarea cu apă, apoi ungerea cu untdelemn. La botezul Domnului, Ioan l-a spălat numai cu apă, iar pentru că Hristos era Mare Preot după orânduiala Lui Melhisedec, nu a putut să-L ungă cu untdelemn. Dar, Dumnezeu a trimis Duhul Sfânt peste El, în chip de porumbel. Pentru Domnul Isus numai Tatăl din Ceruri putea să facă ungerea! Aaron, ca Mare Preot, era confirmat de Moise. Dar Isus a fost confirmat nu doar de Ioan ci și de Dumnezeu tatăl: „Acesta este Fiul Meu preaiubit! De El să ascultați!”

Isus Hristos s-a botezat în scop semiotic. Așa zic unii teologi. Adică a introdus un semn nou. O nouă semnificație! Așa cum a instaurat și Cina Domnului. Le-a făcut ritualuri. Biserica practică botezul ca semn al pocăinței, și Cina Domnului ca semn al botezului!

Isus Hristos s-a botezat să ne ofere un act pedagogic. Adică să ne botezăm și noi! Dar botezul creștin NU SE FACE înaintea pocăinței! Sau dacă se face NU ARE niciun efect. E ca și cum rușii au fost botezați odată cu caii. Ritual care se practică anual și în România pe la Băilești. Și prin alte locuri. Dar caii rămân tot cai! Nu devin sfinți! Nici măcar cai apocaliptici!

Isus Hristos s-a botezat la Iordan la 32 și 4 luni, spune Dragomir Stancu! Adică la maturitate. Ca să ne arate că la botez trebuie să fii conștient ce faci! Și milioane de oameni l-au urmat...

Tu ai curaj să faci botezul?

PS: Unii zic că Ioan Botezătorul a fost desprins din secate esenienilor. Dar greșesc. Ioan nu a fost esenian pentru că a avut rol profetic, esenienii au avut rol esoteric! Ioan a depășit secta de la Qumran. Esenienii s-au enclavizat, s-a retras departe de lume. Dar Ioan a făcut o slijbă în public! Esenienii au aștepatat toată viața pe Mesia. Dragomir Stancu zice că ei nu credeau în Mesia. Dar Ioan Botezătorul l-a prezentat lumii pe Mesia. Apoi s-a făcut mic ca El să crească!

Nicolae.Geantă

În căutarea fericirii. Cei ce sting focul morţii - de Vladimir Pustan

Matei 5:9 – „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!”

Aceştia sunt mulţi… Armata, când nu se bate cu poporul vecin şi prieten. Poliţia, avocaţii, pastorii, consilierii, naşii, bulibaşii şi alte categorii. Pentru că lumea e plină de oameni care stau cu mâna în beregata aproapelui.

Isus vorbea de cei ce nu-s plătiţi şi nici chemaţi cu telefonul mobil să facă pace undeva. Aici e binecuvântată libera iniţiativă, când, de fapt, mai aproape de firea noastră e impulsul de-a pune benzină pe foc.

Poţi fi un făcător de pace într-un conflict care nu-i al tău sau poţi fi un făcător de pace când eşti parte a unui război de apartament, biserică sau alte locaşuri de tragere.

Ce să faci azi. Și nu numai...

Proverbe 3:25-32 

"Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea ta, și El îți va păzi piciorul de cădere.

Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cînd poți s'o faci.

Nu zice aproapelui tău: "Du-te și vino iarăș; îți voi da mîne!" cînd ai de unde să dai.

Nu gîndi rău împotriva aproapelui tău, cînd locuiește liniștit lîngă tine.

Nu te certa fără pricină cu cineva, cînd nu ți-a făcut nici un rău.

Nu pizmui pe omul asupritor, și nu alege niciuna din căile lui!"

Căci Domnul urăște pe oamenii stricați, dar este prieten cu cei fără prihană.

Sărbătoare de Bobotează la BP Carmel Oradea. Cu Nicolae Geantă

Poate fi năroadă încrederea? - de Nicolae.Geantă

Cervantes povestește despre o ieșire din captivitate. Împreună cu camarazii se hotărăște să salveze niște sclavi magrebieni din temniță. Destul de greu a strâns banii necesari pentru transportul a 10 persoane, a găsit barcă, a tocmit barcagiu. În seara stabilită, la ora stabilită, negura era ca zmoala. Și liniștea ca de mormânt. Sclavii vin la timp. Numai unul lipsește. Se hotărăsc să plece fără el. Cervantes protestează. Evocă groaznica durere a întârziatului cånd va sosi pe țărmul pustiu și va zări inaccesibilă barca! “O astfel de drăcească suferință nu trebuie pricinuită nimănui”. Prin urmare se zăbovește. Se întârzie nepermis. Într-un final apare și al zecelea sclav. Dar nu singur ci... însoțit de gardieni. Îi denunțase! Toți sunt arestați. Cervantes e hulit, blestemat. Poate chiar și bătut! “E oare încrederea năroadă?”, întreab și eu ca Nicolae Steinhardt citind această ispravă. Chiar așa, poate fi năroadă încrederea? 

Porniți. Doar înainte! – de Nicolae.Geantă

Exod 14:15 - „Spune copiilor lui Israel să pornească înainte".

Israel e la marginea Mării Roșii. În spate rămâne Egiptul, Faraon, tornada de mânie. Înainte e Marea Roșie. Cu tsunamiurile ei. Inaccesibil. Dar dincolo de mare e Canaanul. Libertatea. Teama își face cuib în inimi. Se opresc. Vociferează înspăimântați. ”O să murim!”. ”Domnul se va lupta pentru voi! Voi decât porniți înainte!”

Îndemnul cere viziune. Viziunea cere acțiune. Acțiunea cere devotament. Ascultare. Voia lui Dumnezeu. Intrare în Canaan. Țara desfătării. Victorie finală. În contrast, viziunea poporului nu se concentrează pe bunătatea țării, ci pe dificultățile ce le aveau „înainte”! (Asemeni lor, ades facem și noi: vedem numai partea goală a paharului).

E drept, cucerirea Canaanului era plină de greutăți. Dar Moise putea minimaliza dificultățile. Cum? Prin puternicile sale convingeri în promisiunile lui Dumnezeu! El privea nu doar înainte, ci și în sus! Poporul însă nu își ridica privirile de la grozăvia adversarilor. De aceea între frica.

Mersul înainte este voia lui Dumnezeu! Cine trage spre îndărăt Îl ignoră. Și cel ce stă pe loc face la fel.

Cât de aproape - de Mihaela Mănescu

Cât de aproape ești să vii
Isuse, cât de-aproape...
Și ochii noștri Te-or privi
Și lacrimile-or conteni
Durerea să dezgroape.

Se-aud în depărtări bătăi
De-aripi de îngeri gata
Să se coboare în văpăi
De Slavă și să-i ia pe-ai Tăi,
Să-Ți întregească ceata.

Cât de aproape ești să vii...
Tot Cerul se frământă.
Căci ziua cine-o poate ști?
Doar Dumnezeu, din veșnicii.
O, vino, clipă sfântă!


Mihaela Mănescu
1 ianuarie 2018