Dacă vezi - Cristian Dume

Dac-ai să vezi orfanii rătăciți

Printre ruinele de foame și oftări;
Oprește-te! să simtă că-s iubiți
Și ochii spală-le prelung cu sărutări...

Nu fi zgârcit cu inima spre ei,
Nu foamea i-a făcut să te aștepte;
Singurătatea naște ochii grei
Și peste suflet mii și mii de plete...

E prea puțin să fii înfometat,
Dar e prea mult să uiți îmbrățișarea;
De dor e sufletul asediat
Și nu-și găsește pururi alinarea.

...

Dac-ai să vezi orfanii străzii azi
Oprește-te! Căci n-ai să știi vreodată,
Cum plânge sufletul fără să cazi;
Așa e inima abandonată!

Cristian Dume