Punct și de la capăt (predică de Anul Nou) - Nicolae Geantă

text: Iosua 1:1-8

Dispozitio
1) abandonează trecutul
- evreii intrau în Canaan fară Moise, fără cei ce trăiseră în Egipt
- trecutul poate fi o cârmă dar și o ancoră
- uită toate văile dar și culmile pe care ai urcat anul trecut

2) pune capăt temerilor
- se temeau de necunoscut (nu știm ce ne așteaptă)
- se temeau de uriași (mari probleme)
- toate temerile veneau din fostele greșeli!

3) lasă-l pe Dumnezeu să lupte pentru tine!
- Canaanul va avea Ierihonuri, Aiuri, Luzuri, Salemuri, cetăți întărite, războinici viteji. Dar Dumnezeu luptă pentru tine!
- de mâine încep alte lupte spirituale. Vrei să învingi? Lasă-L pe Dumnezeu să lupte pentru tine!
- vei avea și necazuri în 2016. Sunt sigure ca impozitele, zicea V. Pustan. Dar voi aveți deja pregătită ieșirea din ele!

In loc de Concluzio
Traian Dorz
Cine-și pierde mâna dreaptă, cum mai face-o cruce?
Cine-și pierde soțul vieții, jugul cum și-l duce?

Să nu vă abateţi din drum! - de Nicolae Geantă

“Cărarea pe care mergi să fie netedă, și toate căile tale să fie hotărâte; 

nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, și ferește-te de rău” (Proverbe 4:27)

Suferim, se pare, chiar în biserici, de un …galopant cu înfățișări diverse: căutând short-cut-uri, evadând din rânduri, întoarcându-ne spre proastele obiceiuri abia abandonate, generând simptome de neliniște – fiind ba prea libertini, ba prea legaliști. Pe scurt: ne abatem din drumul credinței. Nu știu de ce ne place, în ciuda faptului că asistăm anual cum oamenii cuvioși devin looseri. Ori iude…

Când au pornit spre Canaan, Dumnezeu le-a spus evreilor să meargă drept înainte, fără abateri, fără ocolișuri, fără popasuri nerecomandate. Nu aveau voie să se oprească să admire dumnezeii popoarelor, nici să se încuscrească cu ele, dar nici să se ia la harță cu rudeniile, să intre în războaie puerile…

Ca și popor al Domnului, și noi Biserica, în 2016, avem de parcurs un drum nou. Cu mistere lui, cu ispitele-aferente… Pierdem sau câștigăm. Viața de biruință însă nu depinde de Satana. De lipsa lui. Nu, el nu ne va lăsa în pace! Viața de succes depinde de Dumnezeu. Și de noi…

Ascultăți de poruncile lui Dumnezeu chiar dacă cei mai mulți le ignoră. Fugiți de omul beat de perplexitățile de ocazie. De cel ce are stele fixe, legi după ureche. Scriptura să vă fie prioritate. N-o luați înaintea ei, și nici nu-i rămâneți în urmă. Și, vorba lui Iosua: veți izbuti în tot ce vei face!

Să nu vă abateți din drum pe la celelalte popoare admirându-le dumnezeii! Nu zâmbiți secularismului UE, nici valentine’s-ului, halloween-ului, nici iepurilor de ciocolată. Și nici nu-i share-uiți bradul, Moșul, sau plasmele de-un metru jumate. Nu se cuvine fiilor de împărați să stea pe scaun cu batjocoritorii, să se îmbete, nici cu băuturi tari, nici cu euforia lumii, și nici cu imagini indecente. Nu voi pune nimic rău în fața ochilor mei, zice Psalmul 101.

Un An Nou binecuvântat!

Dumnezeu să vă fie desfătarea şi El vă va da tot ce vă doreşte inima! (Psalm 36:4)

Gânduri între Crăciun și Bobotează (1) - de Nicolae Geantă

Adevărații prieteni se văd în ziua de Crăciun. Fiți tangibili, nu doar virtual!
Unii închinători sunt ca păstorii: vin bucuroși la iesle dar cu... mâna goală! Fiți magi!
Toti oamenii vor un Hristos bancomat. Să toarne binecuvântări! Numai că prea puțini au înțeles că Mesia n-a venit să împartă eugenii. Ci cruci pe care să ne răstignim firea!
Unii de-ai noștrii parcă-s născuți în zodia rotisorului. Fripturi, tobă, sarmale. Cola și mall-uri. Biserică mai puțin. Atențiune: încingerea cărnii e răcirea sufletului!
Sunt oameni precum calendarele vechi. Pentru ei timpul a trecut. Nu au nicio utilitate. Moare câte puțin oricine nu construiește ceva nou.
Peste români a venit și așteptata zăpadă. Măruntă dar albă. Va trece. Rostul ei este nu doar să acopere gunoaie, ci să se topească! Numai așa va crește iarba...Murind. Muriți față de mărunțișuri, adică față de voi, și nimicurile nu vă mai pot fura eternitatea!

Nicolae.Geantă

Valea Prahovei TV - Tentația drogurilor la adolescenți *(news cu Marian Mocanu și Nicu Geantă)

ştire de la Conferinţa "Viaţă, nu droguri"

filmare de VP TV

pentru ştirea din ziarul Oglinda Câmpinei vezi AICI

Rugul Aprins Toflea - Conferinţă pentru familii la Sinaia

În perioada 19-22 ianuarie 2016, Biserica Rugul Aprins din Toflea organizează a X-a ediţie a Conferinţei anuale pentru familii, cu tema SECRETUL FERICIIRII ÎN FAMILIE. De data aceasta locaţia aleasă a fost staţiunea montană Sinaia, unde invitaţii speciali sunt rev. Lazăr Gog şi pastorii Florin Ianovici şi Gabriel Zăgrean.
Pentru cei care doresc să participe la eveniment, vă rugăm consultaţi afişul de mai jos.

Un altfel de Crăciun - 101 ani de la nașterea poetului Traian Dorz

sursa AionosMedia via RodiAgnusDei

Predică de Crăciun (11) - A doua zi de Crăciun

text: Luca 2

Inventio
Un timp destul de lung toată lumea s-a concentrat pe Crăciun. În ziua sa a fost sărbătoare: în biserici, în familii, în inimi... Dar de a doua zi, cine mai trăiește Crăciunul?

Dispozitio
1) Pruncul Isus nu trebuie să mai rămână în iesle
-păstorii și îngerii au venit de Crăciun, s-au închinat și au cântat Pruncului, dar l-au lăsat în iesle
- tu faci la fel?

2) Pruncul Isus trebuie să crească
- era venit din Cer, dar Maria și Iosif l-au crescut pe Isus
- crește Hristosul din tine?

3) Pruncul Isus trebuie să devină Mântuitorul lumii
- Isus = va mântui poporul de păcatele sale! Va mântui lumea!
- tâmplari în Israel erau mulți, dar Mãntuitor numai Unul!
- ai condus pe cineva la Mântuitor?

4) Isus va fi cu tine în toate zilele
- Emanuel=Dumnezeu este cu noi.
- chiar dacă la iesle sau la Cruce, Isus a fost abandonat, El nu ne abandonează niciodată
- Biserica a rezistat, 2000 de ani, pentru că Hristos, Capul ei, i-a fost totdeauna alături

Concluzio
Crăciunul, nasterea lui Isus e doar o zi. "A doua zi" în schimb începe în fiecare dimineață!
Ești tot cu Isus azi? Dar mâine?

Nicolae.Geantă

Traian Dorz 101

101 ani s-au împlinit ieri de la nașterea lui Traian Dorz. Despre poetul "național" al creștinilor din România, care a suferit ani grei de pușcărie comunistă, a scris poezii cu lanterna sub plapumă de frica poliției și stătea iarna fără lemne de foc, vă redau mai jos un articol scris acum câtiva ani... Se merită să ne aducem aminte de "fratele" care ne-a lăsat mii de poezii... Și să mulțumim Domnului pentru el!

Traian Dorz, prietenul spinilor

Cum adică să fi prieten cu spinii? Cu ţepii aceia ascuţiţi care zgârie pielea până la sânge imediat ce-i atingi. Cu acele mănunchiuri de ace care incomodează. Cu mărăcinii care şi când vor să te iubească te umplu de sânge. Plăcerea lor e doar să şicaneze, să fie bariere, să nu-ţi permită să mişti, darămite să înaintezi.

Cu spinii nu-i de joacă. Dacă umbli printre ei, vei avea tot timpul răni. Usturimi. Dureri. Suferinţă. Sânge şiroind. Pielea nu-ţi va mai fi catifelată. Şi nici mâinile albe şi moi…

Traian Dorz în schimb, le-a devenit prieten. Atât de mult a fost înţepat, încât pişcăturile lor i-au betonat pielea. Şi credinţa.

pentru continuare click here

Când ieslea e goală, sărbătorim degeaba... – de Sefora Geantă

Când s-a născut El, a împărțit istoria lumii în două. A separat lumina de întuneric, păcatul de neprihănire. Ne-a învățat smerenia, iubirea, dăruirea... N-a cerut palate, așternuturi de mătase, scutece de cea mai bună calitate. Dragostea se mulțumește și cu puțin. Pentru că dragostea suferă totul. Și frigul, și respingerea și ura…

Dar ce-ar fi fost ca păstorii, ori magii, să găsească o iesle goală? Ce-ar fi fost ca El să nu se fi născut? Ar fi plecat acasă toți, exact așa cum au venit. Ba chiar dezamăgiți. N-ar mai fi dus nimeni vestea bună mai departe, n-ar mai fi existat creștini, nici oameni noi.

Cu ieslea goala, n-ar fi existat mântuire. Nici speranță. Ar fi fost o lume plină de venin. Pentru că fără jertfa de la Golgota, oamenii n-ar fi avut motiv să se schimbe în bine. Fără sacrificiul suprem, oamenii n-ar fi știut să se sacrifice la rândul lor.

O iesle goală înseamnă o lume cufundată în întuneric. O lume fără nici un Dumnezeu. O lume rece, indiferentă, plină de oameni singuri. O lume care trăiește după propriile reguli, urmărind doar folosul propriu. O societate înțesată de criminali, de avari, de corupți, de farisei, de mincinoși.

Întrebări și răspunsuri de Crăciun - de Vladimir Pustan

Încerc să răspund într-un singur mesaj la câteva întrebări de sezon ce mi s-au pus.

Bradul împodobit e un obicei păgân?

Da, pentru că primul brad cu globulețe și lumânări l-a făcut Luther, ori el era protestant. Voi sunteți neoprotestanți.

E rău să mănânc porc de Crăciun?

Da, dacă îl mâncați singuri. Dacă îl împărțiți și mâncați ce rămâne atunci nu e păcat.

E bine să le spunem copiilor de Moș Crăciun? Nu. La copiii dumneavoastră nu. Puteți însă să vă puneți barbă de vată și fes roșu, pentru că burtă aveți deja și să mergeți la un orfelinat zicând ”Ho, ho, ho!”

Hristos S-a născut pe 25 decembrie? Nu. Probabil primăvara când stau oile pe afară. Dar sărbătorim iarna pentru că afară e frig și în biserici cald. Vara am fugi la grătar.

Colindele cântate pe stradă sunt mărgăritare împărțite porcilor?

Nu. De obicei mărgăritarele le risipim prin biserici la oameni sătui.

De ce în alte țări se spune la sărbătoarea aceasta X-mas?

Pentru că atâta pot. Nu toți sirienii sunt creștini. Europa nu mai e creștină de multă vreme.

De joi seara și până duminică seara multe biserici vor avea 7 programe. E bine? E foarte bine. Având scaune confortabile siesta se poate face în condiții optime.

Pentru că nu mai sunt alte întrebări putem să luăm o vacanță intelectuală, pentru că vorba lui Toma de Kempis, la judecată nimeni nu te va întreba câte cărți ai citit.

Să aveți sărbători liniștite, și mai ales să nu uitați de Sărbătorit.

V l a d i m i r _ P u s t a n 

Vă doresc un Crăciun Binecuvântat!

Gloria in excelsis Deo!

Isus întrupat şi refugiat - de Cristian Barbosu

La un moment dat, împărţind hrana printre ei, văd o păpuşă în braţele unei fetiţe de vreo patru ani. O recunosc. Era una dintre păpuşile pe care Eden, fetiţa mea de cinci ani, mi-o pusese în geantă ca să o donez unor copii de refugiaţi. Probabil că cei de la Misiunea Remar, organizaţia sub umbrela căreia noi am lucrat, distribuind haine, încălţăminte şi accesorii, au dat această păpuşă fetiţei. L-am rugat pe tatăl ei să-mi dea voie să-mi fac o fotografie cu ea, ca să i-o trimit lui Eden să se bucure şi să se poată ruga pentru fetiţă. Tatăl, surprins, a început un dialog cu mine, stâlcind cuvintele în limba engleză. Erau irakieni, evadaţi de sub teroarea ISIS, care i-a persecutat şi a ucis câţiva membri ai familiei lor. Se aflau pe drum de 16 zile, părinţii, patru copii şi bunicii. S-au mirat că suntem din România, iar când le-am spus că suntem dintr-o biserică… au amuţit. M-au întrebat: „Voi, creştinii, ne ajutaţi pe noi, musulmanii? Fraţii noş-tri musulmani ne omoară, şi voi ne ajutaţi?” Ce IMG_2023întrebare!… Acela a fost momentul în care Isus, prin noi, a început să Se întrupeze între ei. L-am simţit. De aceea, la finalul discuţiei noastre, i-am întrebat dacă îmi permit să mă rog pentru ei. Au acceptat. Ne-am aşezat în cerc, în acel cort plin de musulmani, şi am chemat prezenţa Domnului peste familia lor. Şi El a venit. De unde ştiu? După ce mi-am terminat rugăciunea, am plecat să îi ajut pe alţii, dar fetiţa lor de nouă ani, care vorbea bine engleza, a fugit după mine şi m-a tras de mânecă. Mirat, m-am întors, iar ea mi-a spus: „My father is crying!”… („Tatăl meu plânge!”…). La care am ştiut că Cel ce S-a întrupat, S-a întrupat şi pentru ei, pentru refugiaţi, pentru musulmani. Mi-a venit în minte acel verset din Ioan 13: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Atunci, am înţeles că într-adevăr, cea mai mare dintre ele este dragostea, mai mare chiar şi decât credinţa. Şi am înţeles acest lucru nu doar eu, ci toţi cei zece membri ai echipei Harvest, care au fost împreună cu mine.

      În drum spre România eram atât de marcaţi, încât fiecare dintre noi ne-am luat un angajament: să ne întoarcem la ei cât mai curând. Până la sosirea în Arad, şapte dintre membrii echipei îşi programaseră deja întoarcerea în următoarele patru zile, pe data de 26 decembrie, gândindu-se să ia cu ei şi alţi credincioşi. Am anunţat şi în biserică, astfel că în momentul de faţă avem pregătite câteva grupuri, care vor să-L ducă pe Hristos refugiaţilor musulmani. Unii ne-au întrebat: „De unde ştiţi că nu hrăniţi terorişti, oameni care ne vor răul?” Este adevărat, noi nu ştim acest lucru, dar ceea ce ştim este că fiecare va răspunde în faţa lui Dumnezeu. Ei, pentru gândurile lor, noi, pentru faptele noastre. Însă, dacă este să îl hrănesc pe vrăjmaşul meu, oare nu împlinesc prin aceasta chiar voia Domnului, care mi-a cerut să-mi iubesc vrăjmaşii, să le dau pâine, să mă îngrijesc de ei? Ce posibilitate extraordinară de a-L reprezenta pe Hristos între ei, oferind credinţa prin intermediul dragostei şi având ocazia unică de-a interacţiona cu mii de musulmani, în fiecare zi.

citeşte tot articolul pe Harvest Metanoia Arad

Ce nu e Crăciun... - de Nicolae Geantă

Ce nu e Crăciun
Nicolae.Geantă

Crăciunul nu înseamnă Moș, brad împodobit, îngerași atârnați în perdele, felicitări tâmpe cu reni sau oameni de zăpadă. Nici efecte luminoase pe stâlpi, pe garduri, în copaci. Nici pavoazare exacerbată. La iesle n-a fost nimic în afară de Prunc care să iasă-n evidență. Fără El, nimic nu are valoare. Ornamentele pot fi surogate de Crăciun, dar nu țin loc de Dumnezeu!

Crăciunul nu înseamnă căruțuri încărcate, împinse transpirat printre rafturile mallurilor ticsite, promoții cu lucruri pe care nu le-ai cumpăra niciodată. Ăsta-i mercantilism al cărui dumnezeu e pântecele. 

Crăciunul nu înseamnă ghiftuială oarbă cu caltaboși, tobă și șorici, asezonate cu portocale și manele. Face burta plină și inima goală... Inima goală înseamnă răutate! 

Predică de Crăciun (10) - Reţetă de la un mag

Text: Luca 2:1-11

Inventio
Care e cea mai eficientă reţetă de Crăciun? Nu doar pentru bucătărese... Nu doar pentru buticari... Nu doar pentru părinţii ce vor să facă suveniruri... Şi săracii o pot avea.
Şi asta învăţăm de la un mag. Atenţie, nu era un vrăjitor. Mag se va citi astronom la Academia de Ştiinţe a vremii.


Dispozitio
1) Prioritatea Crăciunului e Hristos

2) Hristos nu poate fi cunoscut dacă nu treci întâi pe la Scripturi

3) Închinarea se face nu doar cu inima ci şi cu buzunarul

4) De la iesle spre casă pleci pe alt drum

Concluzio
Reţete spre Cer spun mulţi că pot da. GPS-ul însă e doar Scriptura. Ea ne spune că spre Cer poate merge oricine. Dar nu oricum...

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă, Eliezer Măceşaru şi Rouă pentru Suflet la Centrul Social pentru Rromi Boldeşti

25 dec. 2015, ora 9,30 şi 18

CH Spurgeon despre Naşterea Domnului

... să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăției şi adevărului. Nu sărbătoriți ca şi cum ați participa la un festival în cinstea lui Bachus! Nu trăiți ziua de mâine ca şi când ați adora o zeitate păgână. Sărbătoriți, creştini, sărbătoriți! Aveți dreptul la sărbătoare....

Mergeți mâine într-o casă de veselie! Celebrați naşterea Mântuitorului vostru. Nu vă fie ruşine să vă bucurați, aveți dreptul să fiți fericiți. Solomon spune: „Du-te, dar, de mănâncă-ți pâinea cu bucurie şi bea-ți cu inimă bună vinul; căci demult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. Hainele să-ți fie albe în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ți lipsească de pe cap...

...Amintiți-vă că Domnul vostru a mâncat unt şi miere. Mergeți, bucurați-vă mâine, dar, în timpul ospățului vostru, gândiți-vă la Omul din Betleem, păstrați un loc pentru El în inimile voastre...

* predică rostită în anul 1891 -  vezi integral textul în engleză - The Birth of Christ

Datornicii - de Vladimir Pustan

”Dați tuturor ce sunteți datori să dați” – Romani 13:7

Ar fi frumos să nu fim datori dar nu se poate. Nu scriu de bănci și oameni la care nu le mai răspundeți la telefon.

Suntem datori lui Dumnezeu și oamenilor. Lui Dumnezeu trebuie să-i dăm inima, închinarea, viața și zeciuielile.

Oamenilor trebuie să le dăm respectul. Pentru slujba ce-o fac, pentru perii albi, pentru că ne-au născut cu cezariană. Fără respect suntem o lume de brute. Lipsa valorilor ne duce în comuna primitivă și vom sfârși urcați în copaci. ”Să respecți ce poate face altul și nu poți face tu”, zicea Petre Țuțea înainte de a muri.

Crăciunul și perlele liceenilor mei (2015) - de Nicolae Geantă

Crăciunul și perlele liceenilor mei (2015)

CUM S-A NĂSCUT HRISTOS?, am întrebat săptămâna aceasta un liceean aerian care n-are nicio gară cu școala. Tăcere. "Cine poate să ne povestească? Uite, suntem studenți într-o țară europeană, avem colegi musulmani, budiști, hinduși. E Crăciun, orașul e plin de brazi, de beteală, de colinde. Și, într-o pauză, știind că suntem creștini, vin și întreabă curioși : poți să ne spui cum s-a născut Isus?" . Isihie de pustiu. Apoi ridică unul repede o mână. " Știu eu!". "?". "S-a născut după un pin! Un brad d'ăla!". Hohote de râs. Pentru mine tristețe. De 11 ani face Religie (nu cu mine, evident). Am continuat întrebarea la cca 200 de liceeni. Nu cred că 10 au știut. Dintre ei numai unul singur din religia majoritară!

"Maria era stearpă, și s-a rugat foarte mult la Dumnezeu să îi dea un copil"
"Maria era călugăriță la mănăstire și a rămas gravidă la câteva zile după ce a vorbit cu Îngerul!". "Cu cine?". "Nu știu!"
"Iosif era un călugăr foarte bătrân care era logodit cu sfânta Maria"
"L-au adus cu sania dom' profesor, cu renii!"
"Câți ani avea Maria?". "Vreo 23". "Ba nu, zice altul, 28"
"L-a ascuns Maria în iesle, dar omu' ăla, hangiu' a venit si i-a tăiat o mână!". "Mariei. Dar ce tu ai văzut-o în vreo icoană fară vreo mână?"
"Erau persecutati de împăratul ala rău, ba nu prigoniți. Și a fugit Maria cu Iosif la Ierusalim să nască într-o iesle!". "Când asta, înainte de naștere ori după?". "înainte!"
"Eu nu zic nimic, ce sunt fraier ca voi, să mă fac de râs", a concluzionat un tip înalt și bine făcut.
"S-a născut în iesle, în pesteră". "De ce?". "Că era prigonit"

Inepțiile de mai sus, nu sunt nici farsă, nici batjocură la adresa cuiva, și nici spuse de "moși sau babe" uitați de lume prin satele încremenite din munți ori câmpii. Sunt convingeri ale unor tineri care studiază în oraș, au smartphone și IPhone 6, și obligatoria pagină Facebook. Sunt informați despre orice, la secundă, dar despre Dumnezeul lor nu știu nimic! Sau știu, dar minciuni. Ășa au primit...

Dacâ școala românească s-a străduit sub comunism să-L scoată de Dumnezeu din incinta ei și să introducă maimuță lui Darwin (și nu prea i-a ieșit), după Revoluție se chinuie să-L bage înapoi: cu reni, cu brazi, cu Moș Crăciun. Cu erezii! Cu înșelare!

Craciunul vine și pleacă. Dar ereziile, rămân! Cine e gata să le scoată afară?

Otopeni, 

18.12.15

Foto - Viaţă, nu droguri (Conferinţă pentru Liceeni, cu Marian Mocanu şi Nicolae Geantă)

Miercuri 16 dec. 2015, de la ora 13, în Amfiteatrul Colegiului Constantin Istrati Câmpina a avut loc o nouă Conferinţă pentru liceeni. De data aceasta, tema evenimentului au constituit-o… drogurile! „Am ales această temă deoarece teribilismul stupefiantelor face multe victime printre tineri”, ne-a declarat dr. Nicolae Geantă, promotorul evenimentului. „De multe ori în licee, vin medici sau poliţişti să vorbească despre droguri. Numai că dânşii vorbesc doar tehnic. Adică din cărţi, din ce au citit sau au văzut. De data aceasta am adus pe cineva care 12 ani a stat cu cocaina în nas. Când medicii i-au spus că peste două săptămâni va muri, prietenul meu a fost salvat de Hristos. E o minune. Marian poate vorbi tinerilor din experienţă, nu din citite”, a mai declarat Geantă. În audienţa a peste 80 de tineri, a unor profesori şi a directorului colegiului, domnul Ion Necula, Marian Mocanu şi-a mărturisit experienţele vieţii „de şmecher” dar şi pe cele ale vieţii schimbate. Absolvent al liceului de muzică şi Conservator, bucureşteanul Marian Mocanu este unul dintre marii violonişti ai României. „E Paganini de România”, l-a prezentat Nicolae Geantă publicului prezent la manifestare. După o oră de mărturisiri, a urmat o jumătate de oră de întrebări ale tinerilor şi altă jumătate de oră de recital la vioară. Colindele domnului Mocanu au fost acompaniate de copiii liceeni, care au gustat la maxim evenimentul. „A fost una dintre cele mai reuşite conferinţe organizate în liceul nostru de domnul Geantă”, a declarat Tudor Georgeta, cl. XIIB, care a şi prezentat colegilor o comunicare despre „moartea albă”. (ziarul Oglinda Câmpinei)

Inima are formă de iesle - Nicolae.Geantă

Fă-ți inima Betleem, spune un colind de-al nost' ce ne-arată că inima are formă de iesle.
Ca și ieslea, inima e de cele mai multe ori un simbol al abandonului. ISUS s-a născut într-o iesle pentru că la palat nu avea loc. Și nici în alte "căși" îngrijite... Acolo avea nevoie de aprobare! La iesle însă avea acces oricine!
Nici ieslea, nici inima, nu pot atrage atenția asupra lor însuși. Fără ISUS ieslea e un snop de paie. Cu El e diamantul cel mai de preț al lumii. Fără ISUS inima e doar o pompă de sânge. Plină cu El e ca Dumnezeu printre muritori...
Inimă murdară. Iesle întunecată. Inimă rea. Iesle rece. Inimă goală. Iesle abandonată. Dar ambele sunt transformate de prezența Mântuitorului...
Și inima și ieslea sunt nevrednice să-L găzduiască pe Prunc. El e curat. Ele sunt murdare... Inimă, prund de păcate, spunea Lucian Blaga... Plină de toxine, zic eu.
Și totuși, și-n iesle, și-n inimi, Fiul trebuie să se nască! Pentru că ambele au fost alese de Dumnezeu pentru a-Și releva Întruparea! La tine, a avut loc?

PS : Știu că știți, dar înc-o dată atenție prieteni: de Crăciun, Dumnezeu nu la straie se uită, la pavoazări, ci la inimi! 

Nicolae.Geantă
www.ciresarii.ro

Adi Gliga - colind ♪ ♥ ♫°◦ ◦° ° - El e Împărat

Nicolae Geantă la Sf.Treime Londra

Alții au voie dar tu nu poți!

Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga. (Matei 16:24-25)

Dacă Dumnezeu te-a chemat cu adevărat să fii ca Isus în toată fiinţa ta, El te va conduce într-o viaţă de răstignire şi umilinţă. El îţi va cere să ascultare în aspecte în care vei fi diferit de alţi creştini. În multe privinţe ţi se va părea că El îi lasă pe alţi oameni buni să facă lucruri pe care ţi le interzice ţie.

Se poate ca alţii care par foarte religioşi şi folositori să se promoveze pe ei înşişi, să tragă sfori şi să aranjeze lucrurile astfel încât să îşi atingă planurile, dar tu nu poţi face la fel. Dacă vei încerca, vei eşua şi Domnul te va mustra aşa încât de vei pocăi adânc.

Alţii se pot lăuda cu persoana lor, cu lucrarea lor, cu succesele lor sau cu scrierile lor, dar Duhul Sfânt nu te va lăsa să faci aşa ceva. Dacă vei începe să o faci, El te va conduce într-o atât de adâncă stare de moarte încât vei ajunge să îţi fie silă de tine însuţi şi de toate lucrările tale bune.

Viaţă nu droguri! - Conferinţă pentru liceeni cu Marian Mocanu şi Nicolae Geantă

miercuri 16 decembrie 2015, ora 13

Amfiteatrul CDI

Colegiul Tehnic Constantin Istrati, Câmpina

Nicolae Geantă - În Cer se intră ud! (Botez noutestamental)

De la minutul 39:00

Biserica Philadelphia Mansue, Italia

22 noiembrie 2015

Video by Philadelphia Mansue

Cerul, cu miros de fân cosit - de Vladimir Pustan

Mi-au reproșat unii frați din biserică că n-am mai predicat de mult despre cer. Nu vreau să fiu eretic, de aia…

La noi, la neoprotestanți, omul cu idei personale e întotdeauna eretic. De aceea mă rezum la ce scrie în mărturisirea de credință… În regulamente și statute.

Cred că cerul e un loc spiritual, deși Hristos a mâncat și după înviere. Deși se spune că vom mânca din pomul vieții. Pentru unii o să aducă îngerii și șaorme și chiftele. Mai ales pe cei ce-au ajuns mai repede în cer din cauza lor. Așa că, poftă bună…

Ioan scrie pentru săraci. De aceea zice că raiul e plin de aur, să moară dușmanii de necaz.

Mai zice că va fi un bloc uriaș cu milioane de apartamente.

Nici mare, nici maidan, nici toamnă. Numai coruri…

Nicolae Geantă la BP Emanuel Câmpina

Concert caritabil de Crăciun la Câmpina, cu Marian Mocanu, Marius din Bărbulești și Rouă pentru Suflet

16 decembrie 2015, ora 18

BP Betel Câmpina

str. calea Doftanei

Dragoste și dreptate - de Nicolae Geantă

"Este vreo diferență între dragoste și dreptate?", am întrebat niște liceeni de-a doișpea. Un snop de răspunsuri greșite. "Dacă am o ciocolată și vin într-o casă unde sunt doi frați, unul a spart un geam iar celălalt a fost cuminte, ce spune dreptatea?"."Să dați ciocolată la amândoi", zice o blondă. "Dreptatea? Ea zice să dau numai celui cuminte! Dar dragostea zice s-o împărțim în mod egal! Pentru cel cuminte dragostea e dreptate dar pentru cel neastâmpărat e har!". "Apropos, cum ați dori să mă port cu voi: cu dragoste sau cu dreptate?". "Cu dragosteeee!"


Tot așa este si cu dragostea lui Dumnezeu. Nu meritam, dar El ne-a iubit. Ne-a mântuit. Prin har! Dreptatea a strigat să ne condamne, dar dragostea a cerut milă! Iertare! Mulțumim Doamne că ai folosit dreptatea pentru Tine, și dragostea pentru noi!

Într-o zi, un grup agitat, a adus o femeie prinsă-n actul curviei la Hristos. "Învățătorule, fă dreptate!", au strigat călăii dragostei din dorința de răzbunare (și pe femeie, dar și pe Isus). Dacă Domnul spunea să fie eliberată, încălca legea lui Moise, dacă spunea să fie ucisă cu pietre, încălca legea romană (în vremea aceea numai romanii aveau drept de sentință)! Și Hristos le cere să facă echitate numai aceia care n-au nevoie de milă! Nimeni n-a reușit... Dreptatea lor avea miros de sânge. Dragostea lui Isus avea miros de eliberare.

Dragostea, spunea Apostolul Pavel, nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr. Ea rabdă, dreptatea nu. Dragostea nu uită greșeala, dar o acoperă. Dreptatea cere pe loc nota de plată. Achiți, dar numai dragostea aduce pocăință. Dreptatea e și frică. Dragostea nu...

Mă gândeam aseară la diferența dintre Isus Hristos și Moș Crăciun. Hristos e dragoste, și dragostea Sa e pentru oricine. Moș Crăciun e dreptate. El dă bunuri numai celor ce-au fost cuminți! Bineînțeles că minte! Dar și cei ce-i zic c-au stat cuminți îl mint! Astfel, Moșul face dreptatea mincinoasă!

Iubiți! Și nu mai aveți nevoie de dreptate! Dragostea e mai tare ca dreptatea!

Nicolae.Geantă

Când ochii mei - de Traian Dorz

Când ochii mei privesc spre Tine

şi-i vezi cum zi de zi se stâng,

între nădejde şi-ntristare,

Tu ştii, Isus Iubit, cât plâng.

Când chinuit de neputinţă,

amare buzele îmi strâng

să-mi năbuş geamătul durerii,

Isus Iubit, Tu ştii cât plâng.

Când stors de-a sufletului vlagă,

eu inima-n suspin mi-o frâng,

când nu mai pot purta povara,

Iubit Isus, Tu ştii cât plâng.

O, fie-Ţi milă, fie-Ţi milă,

căci lungile-aşteptări mă-nfrâng,

priveşte-mi viaţa-nlănţuită,

Tu ştii, Iubit Isus, cât plâng.

Adu-mi odată dezlegarea

de orice lanţuri ce mă strâng,

o, după-o clipă de odihnă,

Isuse, până când să plâng?

Traian Dorz

VP TV - Români, România, Românism (cu Nicolae.Geantă)

 

Suntem mândri că suntem români doar de 1 decembrie? Cu această întrebare a venit profesorul Nicolae Geantă în fața a zeci de elevi, in cadrul unui simpozion desfășurat astazi la Colegiul Tehnic „Constantin Istrati” din Câmpina. Printre invitați s-au numarat profesorul Christian Crăciun, istoricul Alin Ciupală și consilierii locali Marian Dulă și Florin Frățilă. Termenii patriotism și naționalism au fost explicați pe larg elevilor, folosindu-se chiar metafore și comparații. La finalul prelegerilor, elevii au fost invitați să participe la dezbateri și discuții libere pe tema românismului.

Video by VP Tv

Nicolae Geantă în Suceava

6 decembrie 2015

BCDE Providenţa Suceava, ora 10

BP Betel Dumbrăveni, ora 18

Nu am destul...

" Nu am destui bani,” „Nu am destul timp,” „Nu am destui prieteni,” „Nu am destulă experienţă,” „Nu am destule studii” şi aşa mai departe. Aceste gânduri sunt gardurile invizibile care ţin oamenii izolaţi în grădină dosnică a lipsurilor şi a insuficienţei.  Dumnezeul nostru Se numeşte El Shadai — Dumnezeul a mai mult decât suficient, Dumnezeul Atotputernic care îndestulează. Acest Dumnezeu locuieşte în noi! Schimbă gândul „insuficient” cu „mai mult decât îndeajuns!” Urmăreşte câteva referinţe în Biblie unde Dumnezeu S-a dovedit a fi mai mult decât îndeajuns:   

În textul din 1 Împăraţi 17, a fost mai mult decât suficient pentru Ilie şi pentru văduvă. • În cartea Exodul, a fost mai mult decât îndeajuns pentru israeliţi în fiecare zi, 40 de ani. • În pasajul din Ioan 6 a fost mai mult decât destulă pâine rămasă după ce Isus a hrănit mulţimea de peste 5000 de oameni.  • În capitolul 5 din Marcu Isus a avut mai mult decât suficientă ungere pentru eliberarea unui demonizat, pentru vindecarea femeii cu scurgere de sânge, pentru învierea fiicei lui Iair şi pentru toţi oamenii care au asistat la aceste minuni şi au auzit Evanghelia.  

Români, România, Românism - Simpozion la Col.Teh. Constantin Istrati Câmpina

4 dec. 2015, ora 10 fix

cu Nicolae Geantă şi invitaţii săi

Deșteaptă-te române! Azi! - de Sefora Geantă

S-au luptat atâția pentru țara asta...

Au vrut-o mulți. Au apărat-o și mai mulți. Unii s-au contopit cu glia strămoșească zâmbind, știind că au luptat pentru ea până la ultima suflare. Au murit alții înainte să-și împlinească visul, înainte s-o vadă întregită. Și-au dat strămoșii noștri viața pentru ea… ca noi să fim azi liberi. Stăpâni în țara noastră, vorbind graiul nostru, iubind în felul nostru, având credința proprie, nu pe a altora.

Ne-am apărat țara de „păgâni”, de turci, de ruși, de toți invadatorii. Dar n-am știut să o apărăm de cel mai mare dușman… N-am știut s-o apărăm de noi înșine…

N-am știut s-o apărăm de avort. Iar azi plătim prețul. Și îl vor plăti și cei ce vor rămâne în urma noastră… Se închid 3 școli pe zi, din lipsă de prunci. Strânși la grămadă, din mai multe sate, ca să se încropească clase, sunt discriminați și marginalizați. Și așa se învață românul cu suferința, încă de mic… Iar cornu’ și laptele nu vor sătura nicicând o inimă rănită.

Să nu plângi, maică Românie! - de Nicolae.Geantă

Să nu plângi, maică Românie, din cauza lehamitei generalizate printre copii tăi. Știm că ști că unii te înjură obsesiv, nu doar pe la colțuri, ci și în piața mare. Dar oricât de mare ar fi sila lor pentru tine nu poate înăbuși dragostea ta pentru ei!

Să nu plângi, maică Românie, dacă după ce ți-ai apărat puii sub aripi de gherlele comuniste, au venit iredentiștii și-au ciordit tot. Că nu pot ei fura, cât poate Dumnezeu binecuvânta! Și datorită Lui, tu ai fost și ești mereu bogată!

Să nu plângi, maică Românie, dacă în loc de turnuri și străjeri pruncii tăi au devenit  triburi nomade, fără vreo dorință de extraordinar, părăsindu-ți satele și orașele, lăsându-te fără veselie în bătături. Căci orice buletine și-ar schimba, sângele tot de român le rămâne! Și nici "Tatăl nostru" nu se pot ruga în altă limbă! Privește: la Londra, la Viena, la Bruxelles, pe "ulițe" se vorbește românește! Și chiar de stau acolo, ei casele tot aici și le ridică...

Să nu plângi, maică Românie, dacă ani de zile am stat cu capu' aplecat.  Așa ne-ai învățat tu, să fim smeriți. Dar mămăliga noastră când explodează nici Sinan Pașa, nici Baiazid, nici Maica Rusie, nici tovul Ceaușescu, și nici domnu' Ponta n-au unde-și piti "cămeșile". Când va ieși vulcanul românesc pe stradă, să ști, că... Dumnezeu te răzbună!

Să nu plângi, maică Românie, dacă Occidentul ne tot clasează la coadă. Că la tine nu se căsătoresc Ion cu Gheorghe la primărie, la tine mai ies mirese la nuntă pe stradă, la tine bisericile n-au devenit discoteci! La tine nu sunt abandonați în spitale bătrânii, nici în azile și cluburi oldboy's uitați! La tine prânzul îl mâncăm cu toți, chiar de-mpărțim doar pită goală! Iar pruncii nu și-au luat chirii de la 14 ani uitându-și babacii. Și sincer, tot mai sociabile sunt lavițele tale decât Starbucks-urile lor!

Să nu plângi, maică Românie, dacă unii "băieți dăștepți" ne-au vândut câmpiile, "curentul" și petrolul unor străini. Și Dunărea de ți-ar concesiona-o, Cerul de deasupra nu-l poate nimeni cumpăra! Și nici pe cel din inimi. Că fără Cer, ce țără e bogată?

Să nu plângi, maică Românie, dacă școlile tale, destul de multe se închid. Din cele ce-au rămas, se vor ridica din nou eminești, ciorani, brâncuși, alți caragiale. Dar și billgateși microsoftiști.

Să nu plângi, maică Românie, dacă tinerii noștrii sunt tot mai puțini. Pe unii i-a chemat Dumnezeu în diaspora nu doar să lucreze, ci să-I fie misionari! Așa-i că te bucuri că în sute de biserici se predică românește? Că Europa vede pe zi ce trece că Dumnezeu nu e o joacă la români?

La mulți ani!, maică Românie. Să nu mai plângi, românii nu te-au uitat, Dumnezeu nu te-a părăsit. Te iubim chiar dacă prea puțin ți-o spunem! Așa suntem noi, uituci. Dar lași față de tine, niciodată!

PS: La mulți ani Române, oriunde te-ai afla! Pentru noi ești în aceeași casă!

Nicolae Geantă - Să faci azi un pas mai departe ca ieri - Harvest Metanoia Arad

începând cu minutul 46:26

faceţi click pe fotografie

29 noiembrie 2015

Biserica Harvest Metanoia Arad

video by Perspective Eterne

Ateilor, puțin despre nebunie - de Nicolae Geantă

D. este un băiat foarte deștept. Are numai 15 ani. Rezervat, fără multe ifose adolescentine, băiatul citește. Se întreabă. Întreabă. Răspunde. Învață. Profesorii și l-ar dori elev. Îi place să audă orice, dar ia foc dacă în conversație e adus... Dumnezeu. Se declară ateu!

Într-una din zile, un coleg a spus clasei ceva despre atei. Atunci D. și-a încordat mușchii și cu aere de Popeye Marinarul a început să se etaleze fericit. 25 de perechi de ochi l-a pus la zid: "e tâmpit dom' profesor!".

- Lăsați-L. Are drept la opinie. Asta nu înseamnă că și dreptate.

M-am dus la banca lui. 

- Tu ai tată?

- Da.

- Nu ai. Tu ești bastard, făcut din flori. Ai numai mamă! Poți să spui că nu e așa.? Tatăl tău nu există.

A început să râdă. Probabil mă credea nebun.

- Cum puteți să spuneți asta? 

- Pentru că nu există! 

- Glumiți... De unde știți că nu există!

- Pentru că eu nu-l cunosc. Și dacă eu nu-l cunosc tatăl tău nu există. Și dacă colega ta nu-l știe, tatăl tău nu există. Poți infirma?

- Da. Îl știu eu, mama, vecinii...

- Dar eu nu-l știu. Deci nu există. E corect, nu?

- Nuuuu...

- Ei, înțelegi. Dumnezeu pentru tine nu există pentru că nu-L cunoști. Asta înseamnă că poți să-l negi?

N-a mai avut argumente...

Le-am spus liceenilor ca tocmai de aceea o mulțime de europeni se declară non-religioși. Pentru că nu știu nimic despre Dumnezeu. Și când nu ști nimic despre un papuaș, groenlandez sau boșiman din inima Africii spui că nu există. Unii vor să demonstreze că nu există. Dar ca să mai și lupți împotriva a ceva ce nu există e cea mai mare prostie. "Și dacă în sala de clasă nu e niciun duh iesit din lampa lui Aladin, ce rost ar avea să scot sabia să-l provoc la duel?"

- E nebunie, a strigat unul.

- Exact asta spune Biblia: "Nebunul spune în inima sa: Nu este Dumnezeu!" (Psalm 14:1) Și nu trebuie neapărat să fie internat la Socola...

Ultima gară - de Vladimir Pustan

Viața e o călătorie cu trenul. Un tren ce la început mergea încet dar pe ce au trecut anii locomotiva a prins neștiute forțe. Pe fereastră vedem anotimpurile atât de lipite unele de altele, încât deși știm că vara nu-i ca iarna, totuși parcă renii lui Moș Crăciun trag sania pe plajele însorite de la Copacabana.
”Când voi avea 18 ani”. ”Când voi avea permis”. ”Când mă voi căsători”. ”Când copilul meu va termina școala”. ”Când îmi voi termina de plătit ratele”. ”Când voi fi avansat”. ”Când mă voi pensiona”. ”Când voi…”
Așteptăm gara următoare… Dar mai devreme sau mai târziu vom realiza că adevărata fericire în viață, nu este destinația ci călătoria în sine. Ca și cum ai umbla cu Hristos pe pământ plin de bucurie, chiar dacă n-ar fi cer…
Când vei ajunge acolo să fii deja sătul de el… Pentru că cerul e și un loc dar și o stare. În tren, cu cerul în suflet…

V l a d i m i r _ P u s t a n

http://www.ciresarii.ro/

Nicolae Geantă - Vrednicia chemării

Biserica Penticostală Philadelphia Mansue
22 noiembrie 2015
video by PhiladelphiaMansue

Nicolae Geantă - Dina și Sihem, viața de frontieră

21 noiembrie 2015

Biserica Penticostală Philadelphia Mansue, Italia

video by PhiladelphiaMansue

Nicolae Geantă la Harvest Metanoia Arad

duminică 29 noiembrie 2015, de la ora 9,00, şi de la ora 11,00

AZI, UN PAS MAI DEPARTE CA IERI

harvestmetanoia.ro
http://harvestmetanoia.ro/?p=10004 

Nu pot...

Dinăuntru în afară” (G.Dickow)

"Nu pot !”

Sunt atât de multe lucruri pe care oameni cred că nu le pot face. În fiecare zi sunt chinuiţi de gânduri care spun: „Nu pot să mă schimb!”; „Nu pot să cred!”; „Nu mai pot continua!”; „Nu pot să reuşesc!”; „Nu pot să iert!”; „Nu pot să-mi revin!”; „Nu-mi pot atinge scopurile!”; „Nu pot să mă angajez!”; „Nu pot să mă căsătoresc!”; „Nu pot să-mi termin studiile!”; „Nu pot să-mi plătesc facturile (datoriile)!”; „Nu pot să-mi găsesc un rost în viaţă!” şi lista continuă la nesfârşit. Această mentalitate şi atitudine te programează pentru eşec, pentru abandon, pentru o viaţă negativă, de înfrângere. Acesta este un gând otrăvit din care nu mai trebuie nici să sorbi nici să guşti. Astăzi noi postim de (ne abţinem de la) gândul „Nu pot…” şi îl înlocuim cu gândul „Pot …”

Ziarul "Oglinda Câmpinei" despre "Ziua Toleranței" și "Anul Kopernic"

"Se împlinesc 20 de ani de când s-a declarat ca 16 noiembrie să fie o Zi Mondială a Toleranței. Şcolile nu prea se înghesuie să organizeze astfel de evenimente, cu toate că de Haloween, cu mic cu mare, au luat cu asalt costumele macabre. Apoi ne mirăm de ce tinerii sunt violenți, nu-şi acceptă semenii, vârstnicii sau chiar... biserica!" - ne-a declarat prof. dr. Nicolae Geantă, promotorul acțiunii. 

vezi tot articolul cu click
http://ziaruloglinda.blogspot.ro/2015/11/colegiul-tehnic-c-tin-istrati-gazduit.html

Când ne-ai lăsat porunca milei - de Traian Dorz

Când ne-ai lăsat porunca milei pentru aproapele sărman,


noi am simţit, Isus, că Tu eşti acel duios Samaritean.

Căci, vai, şi noi eram odată căzuţi tâlharilor cumpliţi,


strigând zadarnic după milă, zăceam uitaţi şi părăsiţi.

Şi n-a fost nimeni să ne-ajute, căci cine oare-ar fi putut,


când sufletul zăcea-n pierzare atât de-adânc şi greu căzut?

De n-ar fi fost a Ta iubire, Preamilostiv Samaritean,


noi n-am fi-aflat nicicând odihna din sfântul mântuirii han.

O, dă-ne dragostea de semeni, cu-a Ta blândeţe să-i iubim,


spre mântuirea tuturora porunca milei s-o trăim.

Traian Dorz

Mântuit ca prin foc

Dacă lucrarea lui va fi arsă, îsi va pierde răsplata. Cât despre el va fi Mântuit ca prin foc (1 Cor. 3:15b)

"Cum adică mântuit ca prin foc?", m-a întrebat o tânără nedumerită de teologia unui frate ce-a pus-o în încurcătură. Adică smuls din gura iadului? Sau scos din Purgatoriu după ce ai suferit o purificare, cum cred catolicii? Nedovedit cu fapte bune, cum zic moderniștii, ori biserica răsăriteană? Scos basma curată de judecata individuală, așa cum cred unii dintre evanghelici?
Pasajul scris corintenilor de Pavel a vărsat o dunăre de cerneală între teologi. Apostolul se referă însă nu la mântuire ci la răsplătirea slujbei. Anterior versetului el vorbește despre "constructorul înțelept și cel neînțelept", cum ar zice Waren Wersbie. Când Dumnezeu va pune sub tester slujba făcută, cel ce a lucrat fără băgare de seamă va rămâne nerăsplătit! Adică va fi un fel de Lot scăpat din Sodoma dar fără nimic. 
"Mântuit ca prin foc" e omul ce ajunge în cer prin har (oricum iertarea e numai în sângele lui Hristos), dar nu va fi răsplătit pentru slujba făcută. Nefăcută, mai bine zis. 
E-o pocăință ușoară. Ca ruleta rusească. Numai ca aici numai un glonț lipsește!

Nicolae.Geantă
Treviso-Otopeni

Giuvaer sau Kalașnikov? - de Nicolae Geantă

Mecanicul școlii era în poarta instituției. "Așa îmi place când mă întâlnesc dimineață cu oameni cumsecade. O singură vorbă bună de-a lor, un zâmbet, îmi țin toată ziua", mi-a spus bărbatul salutându-mă elegant. "Ai dreptate, vorbele bune spuse dimineața te fac mai bogat". Am intrat în clasă și le-am spus copiilor că Richard Wurmbrand spunea că în limba ebraică nu există cuvântul "cuvânt", ci "ledaber" care înseamnă "giuvaer". Dacă ai un giuvaer de dat vorbește, dacă nu taci! Căci dacă nu îmbogățești pe aproapele, îl sărăcești! De fapt îl umpli cu... gunoaie! Vorbe fără rost. Pleacă gol. Sau îl plictisești. Chiar și unii predicatori reușesc asta!

Interesant este că radăcina cuvântului "ledaber" este "lesaper", adică "cea mai înaltă ramură, vârful unui copac". Dacă prin ceea ce vorbesti înalți pe cel de lângă tine, vorbește, dacă nu taci! Dacă nu-i spui cuvinte înălțătoare atunci îl cobori! Și oamenii au nevoie să urce! Prea multe jigniri, prea multe "nu ești în stare de nimic", prea multe critici auzim. Zilnic. Certuri. Înjosiri. Cuvinte care apasă. Sau ucid. Căci gura e cel mai puternic Kalașnikov!

Comunicarea e prin cuvinte. Ele pot fi ca "pana iscusită a unui scriitor" sau ca "un mănuchi de ace". Ca un card pentru suflet ori ca un pikamer. Atenție: cuvintele ies din visteria inimii!

Spune cuvinte frumoase oamenilor! Cuvinte care să dea speranță. Vorbește. Tăcerea e de aur, dar numai când ești nervos! Vorbește, dar cu fiecare cuvânt ridică! Îmbogățește! Atenție mare: Domnul Hristos a zis că într-o zi din "cuvintele tale vei scos fără vină" sau "din cuvintele tale vei fi osândit!"

Nicolae.Geantă
Venezia

Vladimir Pustan - Din Paris, puțin nervos...

Stau de o oră în aeroportul Charles de Gaulle – Paris, iar un român se simte întotdeauna în aeroport ca Tom Hanks în ”Terminalul”. Plin de poliție cu puștile agățate de gât, polițiști ce privesc în zare spre potențiali suspecți. Îmi vine să le spun să nu mai privească năuci spre orizont. Necazul vine de pe strada lor, din cartierele mărginașe ale Parisului. Din interior, adică. 

Nu romii noștri specializați în fier vechi sau mai nou sunt problemele lor. Nu-i totuna când îți dispare telefonul sau îți dispare vena jugulară. 

Sunt 1,6 miliarde de musulmani din care doar 48 milioane se declară jihadiști. Până în 2070 vor fi mai mult decât creștinii, lumea va fi a lor și oricum ar fi expandat chiar dacă americanii nu și-ar fi băgat nasul omorându-le liderii politici care de bine sau de rău îi țineau acolo. 

Cine locuiește Raiul?

Spunea un proverb arab că "dacă întâlnești un rai fără oameni, ferește-te, acolo e iadul!".
Cine sunt locuitorii Raiului? Ai Cerului? Ai Muntelui lui Dumnezeu cel Sfânt? "Preoții? Pastori? Călugării? Martirii? Sfinții? Misticii? Asceții?", se întreba mirat scriitorul Christian Crăciun. Exact, Cine locuiește Raiul? Penticostalii, ortodocșii, creștinii după Evanghelie, catolicii? Nu ei, scrie Psalmul 15.
E greu să locuiesti Muntele Sfânt al lui Dumnezeu în condițiile Psalmului 15, dar nu imposibil, zicea azi fratele Pustan. Dar noi știm, sunt destui acolo. Unii scriitori spun că de la Adam și Eva, după cădere, nu a mai deschis nimeni porțile Raiului. Și că paradisul e păzit degeaba de îngeri. Să nu-i credeți. Dacă era așa n-ar mai fi venit Hristos. Să nu credeți nici că Paradisul e plin ochi, cu oricine. Dumnezeu nu bagă în Cer pe nimeni constrâns. O fi Raiul o afacere cerească, dar locuirea lui fine de forțele teluricului...
E populat Raiul? Da. Cu sfinți, cu pocăiți, cu laici? Nu știu. Dar știu că e plin cu "tâlhari"! Nu vrei să fi și tu unul?

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă la Philadelphia Mansue

seară de tineret - botez noutestamental - evanghelizare

21-22 noiembrie 2015

Înfrângerea plăcută

Cine isi va pastra viata o va pierde; si cine isi va pierde viata pentru Mine o va castiga (Matei 10:39)

Nimănui nu îi place să piardă. Nici măcar o luptă minoră. Filosofia lumii spune că numai cine câștigă lupta e victorios. (Grecii considerau până și smerenia ca o slăbiciune). Paradoxal, la Isus Hristos dacă câștigi pierzi! Singura cale de a câștiga un meci cu Dumnezeu este să pierzi! Ce înfrâgere plăcută!
Hristos spune că singurul mod de a câștiga viețile este de a le pierde. Iacov a trebuit să piardă pe Iacov pentru a câștiga pe Israel, spunea Dutch Sheets. Saul a trebuit să piardă pe Saul pentru a câștiga pe Pavel.
Cine nu știe să piardă nu știe să câștige!

Nicolae.Geantă

Solul Golgotei - de Mihai Codreanu

Isus  veni şi-n casa mea-ntr-o seară:

Era-ntr-un tainic şi suav apus…

Si-am stat în casă singur cu Isus…

Si-afară era blondă primăvară.

Atunci mi-a spus cu vocea lui cea clară

Că oamenii sunt buni, deşi l-au dus

Să-l bată-n cuie pe Golgotha sus,

Fiindcă i-a iubit din cale-afară.

Si mi-a mai spus că poate fi iertat

Chiar Iuda, ce-l vându c-un sărutat,

Ca să-şi sporească cu treizeci arginţii.

Apoi, plecând. Din prag mi-a spus aşa:

„Comoara sufletului, ca şi-a minţii,

E să iubeşti pentru-a putea ierta”.

Cine a câstigat, cine a pierdut - de Vladimir Pustan

A câștigat moartea… Până acum 54 de morți. În lumea asta, doamna în negru pare să câștige mereu.

Televiziunile… Moartea face rating…

Vânzătorii de extinctoare…

Remus Cernea…

Noii miniștri și secretari de stat…

Cine a pierdut? Restul …

Ei care au murit… Când mori năpraznic, de obicei mori nepregătit, cu sufletul uitându-se în altă parte.

Chiar dac-ar fi să-ndur - de Nicolae Moldoveanu

Chiar dac-ar fi sa-ndur, din greu,

Dureri si lacrimi si suspine,

/: Ajuta-mi, Dumnezeul meu,

Sa nu pot sa ma las de Tine! :/

Chiar dac-ar fi sa fiu rapit

Si-n noapte dus de maini haine,

/: Oricat inchis si chinuit,

Sa nu pot sa ma las de Tine! :/

Chiar dac-ar fi sa mi se ia

Tot ce-am avut pe langa mine,

/: Sarac si gol de-as ramanea,

Sa nu pot sa ma las de Tine! :/

 Chiar dac-ar fi sa zac flamand,

Bolnav, uitat la usi straine,

/: Lovit si alungat, nicicand

Sa nu pot sa ma las de Tine! :/

Anul Kopernic - Sesiune de Comunicări la Câmpina

20 nov. 2015, ora 10

Amfiteatrul CDI al Colegiului Tehnic Constantin Istrati Câmpina

inventatorul braşovean Georgică Lupchian şi dr. Nicolae Geantă

"Mecanică biblică cerească"

Ce spune Biblia despre despre magnetism, axe polare, înclinarea terestră?

Cie susţine Pământul? 

de ce nu cade Luna pe Terra?

Nicolae Geantă la Londra

13-15 noiembrie 2015

Biserica Creştină "Sfânta Treime"

 Hendon London

De ce a trebuit să sufere Hristosul? - de Nicolae.Geantă

"Nu trebuia să sufere Hristosul?" (Luca 24:26)

Spuneam zilele trecute elevilor mei că în mitologia greacă există o poveste în care Ipolit, un tânăr războinic, frumos, era atât de viteaz și atrăgător încât însuși zeița Diana-Artemis s-a îndrăgostit de el! (Căci atunci când muritorii sunt plăcuți, chiar și zeii îi îndrăgesc). Artemis îl iubea pe Ipolit. Și invers. Într-una din zile, Ipolit a fost grav rănit într-o luptă. Căzut, istovit, tânărul o imploră pe Artemis-Diana: "Nu vezi starea de plâns în care mă aflu? Salvează-mă Stăpână! Doar ești zeiță!" Artemis și-a acoperit fața cu haina, i-a întors spatele și a murmurat. "Văd, dar lacrimile sunt interzise ochilor mei... Nu-mi este permis... să-mi pătez privirea văzând suferință!". Și l-a părăsit pe muribund

Diferența între Artemis și Isus este că Hristosul nu numai că nu părăsește pe nimeni, nu numai că nu își întoarce niciodată ochii de la suferință, nu doar că vine și șterge cu poala mantiei Sale lacrimile celui căzut, dar în Ghetsimani a plâns El însuși în locul nostru! Apoi s-a lăsat pironit pe o Cruce...

Biserica, această turmă alcătuită din locțiitorii lui Hristos ar trebui să șteargă rănile răniților. Lacrimile arșilor. Să îndulcească suferința. Dar, tare mă tem că le întoarce spatele ca zeița Artemis. Sau, vorba fratelui Țon, biserica e singura armată care-și ucide răniții....

"Nu trebuia să sufere Hristosul?" În textul grec, dr. Luca folosește cuvântul "dei". Adică "Dumnezeul". El trebuia să sufere, pentru că "numai El putea s-o facă!", zice Bonke. Nu-ți vine să strigi "Aleluia"?

Biserica trebuie să știe să sufere. Nu doar cu răniți, nu doar cu înlăcrimații, ci și cu Hristos! 

Nicolae.Geantă

RVE Timişoara - Nicolae Geantă şi Nelu Ciobotă despre Kristallnacht ("Noaptea de cristal" care a declanşat Auscwitz-ul)

sursa: newsnetcrestin

Toleranţa - Conferinţă pentru liceeni. Cu Nicolae Geantă, Roxana Corodeanu şi Nicolae Meleacă

Colegiul Tehnic "Constantin Istrati" Câmpina

Amfiteatrul CDI 

16 noiembrie 2015, ora 13

Nicolae Geantă la Doiceşti, Dâmboviţa

Cum stau românii la capitolul spitale? - de Nicolae Geantă

"Vrem spitale, nu biserici" e strigătul unui nor gros de protestatari conaționali, care au găsit țapul ispășitor în incendiul de la Colectiv: Biserica! Nu comentez dacă Biserica a greșit ori ba vis a vis de enoriași. O fac deja în fiecare săptămană! Nu comentez nici declarațiile enoriașilor. Au dreptul la opinie. Dar vreau să elucidăm o enigmă...

Ne lamentăm că avem prea puține spitale. Că s-au închis jumătate. Că ar trebui construite mai multe. (Nu știu de ce vrem să fim bolnavi!). Că în străinătate...

Ce e în străinătate? În Irlanda, Suedia, Danemarca, ori prin nordul bogat al continentului nostru, dacă ești pensionar nici nu se mai uită medicii la tine! Consumi prea mult pe asigurări. Dacă nu știați întrebați bătrânii din țările nordice care se internează în Germania sau Austria. De frică...

Suedia, al căruia model îl tot lăuda domnul Iliescu, are numai 97 de spitale! La peste 9,56 milioane de locuitori (conform recensământului realizat de portalul specializat în informații de prim ajutor, Oturen.se). Adică 1 spital la 106.000 locuitori! Și Suedia are cca 3500 de biserici! (De 35 de ori mai multe ca spitalele!). Adică o biserică la 2733 de inși.

USA, țara la care oamenii visează mai mult ca la Cer, a depășit 310 milioane de locuitori, dar are numai 5586 spitale, în scădere dramatică față de anul 1975, când se înregistrau 7.165. Da, se-nchid spitale și în USA!  În ceea ce privește lăcașurile de cult, studiul realizat de Institutul Hartford, pentru cercetare religioasă în 2011, arată că în USA sunt aproximativ 350.000, din care 314.000 protestante, 24.000 catolice, restul aparținând celorlalte religii. Adica o biserică la 885 de persoane! Privind analiza, constatăm că în USA există 1 spital la fiecare 62 de biserici, și 1 spital la cca 56.000 locuitori.

Pilonii de bază - de Nicolae Geantă

Indicele dezvoltării umane. este o măsură cantitativă care arată nivelul de dezvoltare al unei țări. El ia în calcul veniturile, învățământul și sănătatea. România e pe locul 50 în lume. Prea jos. Nu are nici bani, nici școală renumită și nici spitale puse la punct. Adică niciun pilon al societății stabil.

Spuneam ieri unui adventist, apoi liceenilor, că o societate, sau un individ, ca să iasă din marasm socio-economic are nevoie de trei lucruri: profesori buni, pastori sau preoți buni și medici buni. Pilonii societății nu sunt banii, ci școala, biserica și (admit) spitalul. Școala e pentru minte, biserica pentru suflet și spitalul pentru trup. Școala te face cult, biserica te face spiritual iar spitalul te reface sănătos.

E periculos să ai școală fără biserică! Au avut ateii. Și uite unde e România. Plecată din "top ten" înainte de a veni ei. Nici acum nu am scăpat de blestem! Fără biserică oamenii cu școală fac bombe. Chiar Einstein a greșit aici. Fără biserică băieții dăștepti fură cu facturi. Priviți politicienii. Anturajele lor. Ingineriile financiare. Fără biserică studenții fac orgii prin cămine, gay-ii dau crucile jos de pe Casa Domnului, tinerii se duc în discoteci, fumează iarbă, înjură Patriarhul, colindă cu Halloween-ul. Chiar și la grădiniță! Oricât ar fi ce deștepți bărbații beți vomită pe ei la party, femeile își dezvelesc trupul fără inhibiții. Oriunde...

Vladimir Pustan | Serbare Cireșarii Câmpia Turzii | Nicolae Geantă |

Casa de Cultură din Câmpia Turzii
16 octombrie 2015
Cireşarii TV
video by Fundaţia Cireşarii

Cuvântul Sfânt - de Zorica Laţcu

Doamne, sfântul tău Cuvânt

este pe acest pământ

aluat pe care-l pui 

în făina gândului.

Şi îl faci ca să dspească

dospitura cea cerească.

Tu, care toate le poţi,

penru toate, pentru toţi,

Pune-n mine aluat,

să-l dospesc neîncetat.

Şi Cuvântul Tău cel sfânt

În covată să-l frământ.

Şi-n cuptorul cel de foc

al durerilor să-l coc.

Şi să fac sfinte prescuri

pentru cuminecături!